Iosua (ebraică Yəhōšua‘ - "Yahweh este salvatorul meu") sau Ieșua Marele Preot a fost, potrivit Bibliei, prima persoană aleasă ca mare preot la reconstrucția Templului din Ierusalim, finalizată în 515 î.Hr., după întoarcerea evreilor din captivitatea babiloniană (Vezi și în Biblie). În timp ce numele Ieșua este folosit în Ezra–Neemia, el este numit și "Iosua, fiul lui Ioțadac" în cărțile biblice Hagai și Zaharia.
Date personale Fiul lui Ioțadac (Iehoțadac) și nepotul lui Seraia (ce fusese ucis de Nebucadnețar). Făcea parte din linia preoțească a lui Eleazar (vezi ; Ezra sosise în Ierusalim după 69 de ani de la eliberarea evreilor, circumstanță în care e imposibil ca el să fi fost fiul lui Seraia și fratele lui Ioțadac.). La întoarcerea din captivitatea babiloniană, s-a remarcat împreună cu Zorobabel prin ridicarea altarului pentru jertfe și contribuirea la reconstrucția templului din Ierusalim. De asemenea, a opus rezistență dușmanilor ce împiedicau realizarea acestui lucru (Ezra 4:1-3). Fiul său Ioiachim i-a succedat în perioada lui Ezra până în 455 î.Hr., iar Eliașib, nepotul său, devenise mare preot în timpul venirii lui Neemia la Ierusalim (Ne 12:10,26).
Apariție în viziuni Profetul Zaharia a primit o viziune în care l-a văzut pe Iosua (Ieșua), marele preot, stând în fața îngerului lui Dumnezeu și pe Satan lângă mâna dreaptă pentru a se împotrivi lui. „Iosua” a fost schimbat din haine murdare în cele de ceremonie având pe cap și un turban curat. Atunci lui i s-a spus despre slujitorul lui Dumnezeu, "Vlăstarul", făcându-se referire la venirea lui Mesia. - (Zah 3:1-8)
În altă perioadă, Dumnezeu i-a spus lui Zaharia să pună o coroană pe capul lui Iosua (Ieșua) și să-i spună că el va deveni rege și preot. Această profeție s-a aplicat cu siguranță pentru viitorul altcuiva, pentru că, în condițiile Legii, preoția și regatul erau strict separate, iar Marele Preot Iosua nu a guvernat niciodată ca rege peste Israel. (Zah 6:11-13) Note
Categorie:Mari preoți ai Israelului