Florin Rădulescu (n. 17 aprilie 1894 în com. Vai-de-ei (Spătarul), jud. Olt - d. 8 octombrie 1975 București). Protagonist al evadării din trenul de prizonieri german alături de Nicolae Tătăranu și Vasile Iacobescu (1917). Intră în Regimentul 8 Vânători de Munte comandat de Principele Carol și participă la campania din Ungaria (1919). Ofițer la Marele Stat Major (1928-1930), profesor și director al Școlii Superioare de Război (1942-43), atașat militar la Praga și Atena (1939-1940)Arhivele Militare Române, Fond 3030 Memorii Bătrâni. Între primii trei ofițeri decorați cu ordinul Mihai Viteazul clasa II-a, după luptele de la Malaja Belosjorka (1941). A comandat Brigada 18 Vânători de Munte în luptele pentru eliberarea Ardealului. În decembrie 1944 participă în biroul gen. Aurel Aldea la înființarea Mișcării Naționale de RezistențăCNSAS, Dosar P-16641, vol. 2, Caiet memorii Florin Rădulescu. Deținut în închisorile comuniste între 1950-1954 și 1959-1964.
Biografie Părinții săi, Marin și Stana, au fost țărani moșneni. Au avut șase băieți și trei fete. Clasele primare le-a făcut în satul natal iar apoi la cumnatul său, preotul învățător Marin Mihăilescu din comuna Uda de sus. Între anii 1905 - 1915 a continuat studiile la Slatina și apoi la București ca semibursier, bursier și apoi pedagog la seminarul Nifon Mitropolitul. Împreună cu ceilalți elevi ai seminarului vizitează Ardealul ocupat și îl întâlnesc pe Iuliu Maniu la Blaj, în 1914. În anul următor, fiind student universitar, a cerut să facă stagiul militar ca voluntar TTR, dorind fierbinte să contribui și eu la Unirea Transilvaniei. Astfel, din aprilie 1915 a urmat Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din București (Dealul Spirii), terminând anul I ca premiant al promoției TTR și fiind ales ca instructor pentru seria următoare (promoția 1916 B). Este avansat sublocotenent activ în iulie 1916 la Regimentul 26 Rovine.
Primul Război Mondial miniatura|Divizia 2 în operațiunile din Dobrogea 30.VIII - 8.IX.1916 miniatura|Divizia 2 în timpul ofensivei române din Dobrogea (17 - 24.IX. 1916) miniatura|Divizia 2 în timpul ofensivei bulgaro-germane din Dobrogea (octombrie 1916). La 14 august 1916 [stil vechi] Florin Rădulescu a fost mobilizat în Regimentul 66 Balș din Divizia 2-a (gen. Alexandru Socec). Dispusă în zona Tg. Jiu - Filiași, Divizia 2-a constituia rezerva generală a Armatei 1 (gen. Ioan Culcer). Din ordinul MS Regelui, la 28 august Divizia 2-a a fost îmbarcată în trenuri și trimisă în componența Armatei de Dobrogea. Divizia 2-a a debarcat în gara Cernavodă la 30 august și a pornit în marș de-a lungul Dunării pentru a acoperi flancul drept al Diviziei 9, atacată puternic de Brigada germană Bode. Ajunsă în apropiere de Dealul Beilicului, a fost retrasă în noaptea de 1/2 septembrie, împreună cu celelalte unități ale Armatei de Dobrogea, pe linia Râșova - Cobadin - Lacul Tuzla. Divizia 2-a a ocupat sectorul Râșova - Arabagi (Dealul Cetatea, Dealul Baciului, Pădurea Cinghineaua) având la stânga sa, pe sectorul Arabagi - Cocargea, Divizia 9 (gen. Petală).
Luptele au început la 3 septembrie când Brigada Bode a atacat joncțiunea dintre Div. 2 și Div. 9. Flota de Dunăre a contra-amiralului Negrescu a bombardat pozițiile inamice, înaintând până la Oltina. A doua zi Reg. 2 Art. grea (bulgar) a lovit puternic sectorul Râșova, pregătind astfel atacul Brigăzii Bode pe la coada lacului Baciului, unde au fost semnalate și trei automobile blindate. Sub comanda lt-col. Neicu Reg. 19 și 6 companii din Reg. 66 au contraatacat provocând pierderi însemnate inamicului.
Participă la luptele din Dobrogea cu Batalionul 3 (lt-col. Paskievici) din Compania 10/66. Este detașat o scurtă perioadă la Medgidia unde urmează școala de mitraliere franceze. Revine pe front unde este rănit în luptele de retragere din Dobrogea la 9 octombrie 1916. Apoi divizia primește misiunea de a se instala pe malul stâng al Oltului în încercarea de a opri înaintarea germană (grupul Kuhne). Abia ajunsă pe Olt, Divizia 2/5 este pusă din nou în marș de la Drăgășani la Drăgănești Vlașca pentru apărarea Bucureștiului, amenințat de trupele germano-bulgaro-turce (grupul Kosch) care trecuseră Dunărea pe la Zimnicea pe 10/11 noiembrie. Mergând zi și noapte, Divizia 2/5 trebuia să cadă în spatele trupelor lui Mackensen. În primele două zile infanteria a reușit prin atac la baionetă decimarea unei divizii turcești lângă Drăgănești. Apoi divizia este înconjurată și dă lupte grele în zona satelor Flămânda, Letca Veche, Letca Nouă, Epurești, Bălăria și Valter Marăcineanu.
Pentru a înlesni retragerea grosului diviziei se formează o grupare de sacrificiu din detașamentul de mitraliere franceze și Maxim comandat de cpt. Voiculescu din 42/66 din care făcea parte și Florin Rădulescu, un batalion și două baterii de artilerie care a primit misiunea de a apăra podul de peste Neajlov, lângă satul Valter Mărăcineanu. Pe 20 noiembrie este grav rănit lângă inimă și la un picior, căzând în stare de inconștiență pe câmpul de luptă. S-a trezit după trei zile într-o infirmerie din satul Naipu, într-un conac devastat: Un medic neamț mă operase și deșteptându-mă, m-a bătut cu palma pe obraz și mi-a spus pe nemțește că numai la un centimetru de inimă a trecut primul glonte.De la ordonanța sa, soldatul Ion Tudor (poreclit Jack), care l-a îngrijit în cele trei zile și trei nopți în care a stat inconștient pe câmp, a aflat cum puținii și bravii noștri camarazi, căzând până la cel din urma, au lăsat drum liber puhoiului; cum răniții noștrii au fost măcelăriți de turci, deși ridicau mici steaguri albe în semn de împăciuire. Mi-a povestit apoi plângând cum turcii m-au desbrăcat până la piele, m-au scuipat, m-au pălmuit și m-au înțepat cu baioneta, lăsându-mă gol și în nesimțire în frigul lui Noiembrie. Jack, bătut și el, a rămas neclintit și plin de grijă lângă mine.
La câteva zile după operație a fost transportat la Drăgănești unde a aflat că numai din luptele de pe Neajlov au fost culeși 12.000 de răniți dușmani și aproape 3.000 de-ai noștri. Deoarece serviciul sanitar german nu mai făcea față, răniții români au fost mutați la Alexandria, pentru a fi îngrijiți de medici români prizonieri. Toți fusesem jefuiți de turci și adunați de nemți de pe câmp. Nici unul din noi nu aveam un ban și eram desbrăcați. Apoi este trimis către un lagăr de prizonieri din Bulgaria. Gasește orașul Giurgiu distrus și jefuit complet. Erau și soldați de ai noștri, prizonieri, desculți și cu fața suptă de suferințe, cari transportau muniții și făceau și alte corvezi, sub baioneta bulgarului care îi împungea și le spunea mereu: "Na, Românie Mare!" (...). Este salvat de un ofițer german care, văzând starea gravă în care se afla, decide să-l transfere în lagărul Tonola din București.
De acolo, la 12 ianuarie 1917, Florin Rădulescu a ajuns la spitalul 118 care funcționa în clădirea Automobil Club de pe Calea Victoriei, condus de dr. Nasta. El m-a operat scoțândun-mi din plămânul stâng sângele închegat. El m-a mângâiat și m-a încurajat mereu, ca un frate bun. Aici a cunoscut pe lt. Nicolae Tătăranu - un prieten din cei mai rari, rănit în luptele de la Isvoarele, dar și pe principesele Martha Bibescu și Ecaterina Ghica care activau în Crucea Roșie și care i-au împărtășit momentul sinistru al defilării trupelor germane pe Calea Victoriei, încheiat în fața Palatului Regal, unde soldații au descălecat, au deshămat caii și le-au dat să mănânce. Urmărind împreună cu Tătăranu, de la balconul spitalului, schimbarea gărzilor germano-bulgare de la Palat și pe Makensen plimbăndu-se pe Calea Victoriei, hotărăsc evadarea: să nu mai mâncăm păinea boșilor și să mergem la ai noștri cu orice preț.
Perioada interbelică.
Stagiu în Cehoslovacia. Prima întâlnire cu Moruzov (1936) Înainte de plecarea la Praga, Florin Rădulescu l-a întâlnit pe Moruzov în biroul din str. Șaita. Sugerând că lui i se datorează trimiterea în stagiul de la Praga, Moruzov i-a solicitat ca «informațiile importante să mi le trimiți întâi mie, prin cursa avion, pe adresa ing. Ștefanescu, aici în str. Șaita. Pentru acest serviciu vei fi bine plătit, dublându-ți drepturile bănești pe care le primești la Praga.» Declinând oferta, Florin Rădulescu i-a răspuns: Știu bine cine m-a trimis pentru stagiu, iar informatiile toate le voi trimite numai Marelui Stat Major prin atașatul nostru militar în funcție la Praga. În acea perioadă Moruzov a încercat de mai multe ori să "legalizeze" activitatea sa de racolare, solicitând aprobarea Marelui Stat Major ca o copie a rapoartelor întocmite de atașații militari să ajungă și la Serviciul "S".
Stagiul maiorului Florin Rădulescu în Cehoslovacia a început la Regimentul 4 Inf. Krad Kral (martie - iulie), apoi la Comandamentul Militar din Kosice (august - septembrie). În ultima parte a comandat Divizia XII Inf. de la Uzhorod (octombrie - noiembrie 1936).miniatura|Marșul Diviziei 2/5 în Bătălia de pe Neajlov și Argeș - noiembrie 1916.
Atașat militar în Grecia (1939 - 1940) La începutul anului 1939 Florin Rădulescu a fost numit, din înalt ordin și la propunerea Marelui Stat Major, atașat militar în Grecia și adjutant regal onorific. Înainte de plecare, col. Ilie Cretzulescu, șef al Secției Informații din M.St.M., i-a ordonat să-l viziteze și pe Moruzov. În biroul din str. Șaita se va repeta scena din 1936: aflat în fața unui seif deschis, plin cu monezi de aur, lire sterline, dolari etc, Moruzov îi cere ca rapoartele informative să mi le trimeți întâi mie aici, înainte de a le expedia M.St.M, Min. de Externe sau MS Regelui. Apoi, îndreptându-se către seif, Moruzov a adăugat: Poate aveți nevoi urgente de bani pentru echiparea dvs. completă și pentru a vă procura din prima lună o elegantă limuzină americană? Refuzat din nou, la plecare Moruzov i-a transmis că Majestatea sa Regele și Domnița doresc ca tot timpul cât vei sta în Grecia să eviți orice contact cu Regina Mamă Elena.
Al doilea Război Mondial În primele zile ale războiului a fost subșef de stat major la Corpul 11 Armată. Apoi, la 2 iulie 1941, cu o zi înainte de începerea operațiunii de eliberare a nordului Bucovinei, lt-col. Florin Rădulescu s-a alăturat Comandamentului Corpului de Munte de la Rădăuți.Arhivele Militare Române, Fond 355 - Corpul de Munte, Dosar 43 După forțarea Nistrului și străpungerea liniei fortificate Stalin, la 8 august 1941 Florin Rădulescu preia comanda Grupului 7 Vânători de Munte (Batalioanele 15 VM și 16 VM), din Brigada 2 Mixtă Munte a gen. Ioan Dumitrache.
Luptele de la Malaja Belosjorka (24 septembrie - 3 octombrie 1941) miniatura|Batalioanele comandate de lt-col. Florin Rădulescu (15, 16) și lt-col. Dumitru Cârlan (7, 8) în primele două zile ale ofensivei sovietice (24-25 septembrie 1941).