A nu se confunda cu Nunta (film din 2004)Nunta***, „Wajda lucrează”, în Contemporanul, anul XXV, nr. 15 (1326), vineri 7 aprilie 1972, p. 5. (în ) este un film polonez din 1973, regizat de Andrzej Wajda, care ecranizează drama omonimă a lui Stanisław Wyspiański, pusă în scenă pentru prima oară în anul 1901.
Piesa de teatru a lui Wyspiański are un caracter poetic și abundă în simboluri, iar personajele comunică în versuri, ceea ce-i conferă un caracter profund teatral și o face greu de transpus în limbaj cinematografic. Personajele Nunții sunt reprezentanți ai intelectualității și ai țărănimii, care vin la cabana rurală din Bronowice Małe pentru a sărbători nunta unui mire intelectual cu o mireasă țărancă. Adam Bingham (ed.), Directory of World Cinema, vol. 8: East Europe, Intellect, Bristol, U.K./Chicago, U.S.A., 2011, pp. 82–83. Nunta, care simbolizează unirea iluzorie a celor două clase sociale, este tulburată de apariția în anumite momente a fantomelor unor personaje reale din trecutul Poloniei, a căror prezență devine o ocazie de a reflecta cu privire la istoria poporului polonez și la perspectivele sale. Celebrarea nunții este reprezentată astfel într-un context istorico-politic.
Ecranizând Nunta, cineastul Andrzej Wajda a condensat acțiunea piesei de teatru în interiorul căsuței de la țară, unde au loc simultan dansuri, conversații și monologuri interioare ale personajelor. Secvențele dinamice de dans au fost coordonate de directorul de imagine Witold Sobociński, care a dirijat camerele de filmat în ritmul compozițiilor muzicale ale lui Stanisław Radwan. Deși adaptarea dramei lui Wyspiański a păstrat contextul istoric în care au loc evenimentele, mesajul artistic a fost actualizat; de exemplu, personajul Wernyhora a fost reprezentat în film de mareșalul Józef Piłsudski, creatorul Legiunilor Poloneze. Marta Fik, „Two Turns of the Century (Dwa schylki wieku)”, în Bulletin de la Societe des Sciences et des Lettres de Łódź, vol. 2 (The theatre on the turn of the 20th century = Teatr schyłku XX wieku), Łodzkie Towarzystwo Naukowe, Łódź, 1993, p. 11.
Filmul Nunta a avut parte de recenzii critice extrem de diverse în Polonia, dar a fost primit mai favorabil în străinătate, câștigând premiul Scoica de Argint la Festivalul Internațional de Film de la San Sebastián.
Rezumat
left|thumb|Stanisław Wyspiański, Omul de Paie (Chochoły, 1898–1899) Un alai de nuntă, în frunte cu un mire intelectual și o mireasă țărancă, ies din Bazilica Sfânta Maria din Cracovia și se îndreaptă spre satul Bronowice Małe,Bronowice Małe, care se află la o distanță de 5 km nord-vest de centrul orașului Cracovia, a fost o localitate rurală înaintea Primului Război Mondial, fiind formată din numeroase clădiri pitorești și încă populată cu țărani îmbrăcați în costume tradiționale. Mai mulți scriitori și artiști asociați mișcării artistice moderniste Młoda Polska („Tânăra Polonie”) veneau aici să scrie versuri, să picteze sau pur și simplu să mediteze, atrași de frumusețea și liniștea locurilor, precum și de aspectul rustic tradițional al așezării. Satul a fost încorporat în 1941 de ocupanții germani în orașul Cracovia, devenind astfel un cartier al districtului suburban Bronowice. Vezi Andrzej Lechowski, Bronowice – dzielnica Krakowa: kalendarium dziejów, Universitas, Cracovia, 1995, pp. 113–114; Ryszard Burek, Encyklopedia Krakowa, Wydawnictwo Naukowe PWN, Varșovia, 2000, p. 85; Maria Malec, Słownik etymologiczny nazw geograficznych Polski, Wydawnictwo Naukowe PWN, Varșovia, 2002, p. 48; Jonathan Bousfield, Mark Salter, Jeroen van Marle, The Rough Guide to Poland, Rough Guides, New York, 2009, p. 393. trecând în drum pe lângă un grup de militari austrieci. Petrecerea de nuntă are loc într-o cabană rurală, unde sosește la căderea serii un jurnalist melancolic, invitat al mirelui. Amestecați în mulțimea care dansează, țăranii și intelectualii discută între ei, dar nu reușesc să se înțeleagă; astfel, la întrebarea cu privire la politică pe care i-o pune țăranul Czepiec, jurnalistul evită să răspundă, temându-se că nu va fi înțeles. Pe măsură ce se întunecă tot mai mult stăpânului casei unde are loc nunta începe să i se pară că vede fantome călare pe câmpul din apropiere.
Conflictele de clasă ies la iveală în timpul petrecerii zgomotoase. Proveniți din clasa de mijloc, poetul, soția consilierului (Radczyni) și tânăra intelectuală Maryna refuză să se amestece printre țărani, în timp ce jurnalistul rătăcește buimac prin mulțimea care dansează. În acest timp intră în cabană un cămătar evreu, împreună cu fiica sa, Rachela, încercând să recupereze datoriile contractate de țărani. Poetul o invită la dans pe evreica Rachela, care stătea stingheră într-un colț, ceea ce provoacă dezgust în rândul țăranilor; Czepiec menționează un pogrom împotriva evreilor, făcându-l pe preot să râdă. Rachela se întoarce brusc către fereastră, privind fantomele de afară și rugându-l pe poet să le lase să intre în casă, așa cum cere tradiția. Fantome din trecutul Poloniei se arată unor persoane prezente la nuntă: măscăriciul Stańczyk vorbește cu jurnalistul, Cavalerul apare în fața ochilor poetului, Reytan și Hatmanul i se adresează mirelui, Wernyhora îi transmite un mesaj stăpânului casei, iar țăranul bătrân vede fantoma răsculatului Jakub Szela.
Ulterior, stăpânul casei transmite mesajul lui Wernyhora tânărului țăran Jasiek, înmânându-i un corn de aur cu care să cheme poporul polonez la lupta pentru libertate. Jasiek ia cornul de aur și, încălecând pe un cal alb, merge să-și îndeplinească misiunea. Cu toate acestea, pierzându-se în ceață, ajunge la locul unde se întâlnesc granițele celor trei imperii care împărțiseră între ele teritoriul Poloniei. Înconjurat de militarii ruși, germani și austrieci, Jasiek reușește să scape și pornește înapoi, pierzându-și pe drum pălăria cu pene și cornul de aur. Între timp, elanul nunții se risipește, iar, ca urmare a conflictului tot mai mare dintre intelectuali și țărani, Czepiec cere țăranilor să se înarmeze cu coase pentru a porni la luptă împotriva invadatorilor și-i forțează pe intelectualii confuzi să se alăture oștii țărănești. Încep să se audă tropăituri de cai și zgomote de coasă, iar mulțimi de țărani se apropie tot mai mult. Toți participanții la nuntă îngenunchează cu mâinile încrucișate în semn de rugăciune, în așteptarea lui Jasiek care trebuia să sune începerea revoltei. Jasiek ajunge în cele din urmă la cabană și îi găsește pe nuntași îngenuncheați și amorțiți, însă, nemaiavând cornul de aur, nu poate să-i trezească din visul în care erau cufundați. Odată cu primul cântat al cocoșului, nuntașii se ridică de jos, aruncă din mâini coasele și încep să danseze în horă în jurul Omului de Paie.
DistribuțieSursă: FilmPolski.pl Daniel Olbrychski – mirele (Pan Młody) Stanisław Janicki, Polskie filmy fabularne 1902–1988, Wydawnictwa Artystyczne i Filmowe, Varșovia, 1990, p. 255. Jan Słodowski, Leksykon polskich filmów fabularnych, Wydawn. Wiedza i Życie, Varșovia, 1996, p. 761. Bolesław Michałek, Frank Turaj, Le Cinéma polonais, Centre Georges Pompidou, Paris, 1992, p. 274. Ewa Ziętek – mireasa Jadwiga (Panna Młoda) Andrzej Łapicki – poetul, prieten al mirelui Wojciech Pszoniak – jurnalistul de la ziarul Czas/măscăriciul Stańczyk Franciszek Pieczka – țăranul Czepiec, căpetenia satului Marek Walczewski – pictorul Włodzimierz, gazda nunții, fratele poetului Izabella Olszewska – Hanusia, soția gazdei, sora miresei Maja Komorowska – evreica Rachela Marek Perepeczko – cavalerul de onoare Jasiek Gabriela Kwasz – Zosia, fata cu fundă roșie, nepoata doamnei consilier Olgierd Łukaszewicz – spectrul pictorului visat de Marysia Bożena Dykiel – domnișoara de onoare Kasia, prietena miresei Janusz Bukowski – cavalerul de onoare Kasper Artur Młodnicki – bardul cazac Wernyhora, prevestitorul Wirgiliusz Gryń – fantoma țăranului răsculat Jakub Szela Leszek Piskorz – țăranul Staszek Czesław Wołłejko – hatmanul Franciszek Ksawery Branicki Mieczysław Voit – cămătarul evreu Moise, tatăl Rachelei Hanna Skarżanka – țăranca Klimina, văduva fostei căpetenii a satului Małgorzata Lorentowicz – soția unui consilier (Radczyni) din Cracovia Andrzej Szczepkowski – pictorul bețiv Nos, prieten al mirelui Emilia Krakowska – Marysia, sora miresei Mieczysław Stoor – țăranul Wojtek, soțul Marysiei Barbara Wrzesińska – Maryna, nepoata doamnei consilier, iubita poetului Henryk Borowski – țăranul bătrân Kazimierz Opaliński – tatăl miresei Maria Konwicka – Haneczka, fata cu fundă albastră, sora mirelui Anna Góralska – fetița Isia, fata Hanusiei Mieczysław Czechowicz – preotul Wiktor Grotowicz – fantoma sfetnicului hatmanului (nemenționat) Czesław Niemen – Omul de Paie (voce)
și
„Kamionka” (grup folcloric din Łysa Góra) Grzegorz Pełczyński, Dziesiąta muza w stroju ludowym: o wizerunkach kultury chłopskiej w kinie PRL, Wydawn. Nauk. Uniwersytetu im. Adama Mickiewicza w Poznaniu, 2002, p. 112. „Koronka” (grup folcloric din Bobowa) „Opocznianka” (grup folcloric din Opoczno)
Sursă de inspirație thumb|220 px|Autoportret al lui Stanisław Wyspiański, realizat în 1902. Filmul Nunta este o adaptare a dramei omonime a lui Stanisław Wyspiański, pusă în scenă pentru prima dată la 16 martie 1901 pe scena Teatrului Municipal din Cracovia, în regia lui Adolf Walewski, și devenită una dintre cele mai cunoscute și aclamate creații teatrale poloneze. Adam Bingham (ed.), Directory of World Cinema, vol. 8: East Europe, Intellect, Bristol, U.K./Chicago, U.S.A., 2011, p. 82. Nunta literară a avut la bază un eveniment real: nunta poetului Lucjan Rydel (Mirele; 1870–1918) cu țăranca Jadwiga Mikołajczykówna (Mireasa; 1883–1936) la 20 noiembrie 1900.
Personajele reprezentate în versiunea literară și cinematografică a poveștii sunt modelate după unele persoane reale; astfel, stăpânul casei este de fapt pictorul Włodzimierz Tetmajer (1861–1923), soția lui, Hanusia, este Anna Tetmajerowa (1874–1954), soția pictorului și sora miresei, poetul – Kazimierz Przerwa-Tetmajer (1865–1940), fratele vitreg al lui Włodzimierz, jurnalistul – Rudolf Starzewski (1870–1920), soția consilierului – scriitoarea Antonina Domańska (1853–1917), soția profesorului neurolog Stanisław Domański (1844–1916) și mătușa lui Rydel, Haneczka – asistenta medicală Anna Rydlówna (1884–1969), sora lui Rydel, Maryna și Zosia – surorile Maria (1884–1941) și Zofia Pareńska (1886–1956), fetița Isia – viitoarea pictoriță Jadwiga Tetmajer-Naimska (1891–1975), fiica lui Włodzimierz, Nos – pictorul Tadeusz Noskowski (1876–1932), Marysia și Wojtek – soții Maria (1877–1925) și Wojciech Susuł, sora și respectiv cumnatul miresei, tatăl miresei – țăranul Jacenty Mikołajczyk, Jasiek – Jan Mikołajczyk, fratele miresei, Staszek – Stanisław Rubin, orfan angajat de soții Tetmajer ca ajutor la fermă, Czepiec – Błażej Czepiec (1857–1934), unchiul matern al miresei și maestru de ceremonii, Kasper – Kasper Czepiec, fiul primarului Maciej Czepiec și nepotul lui Błażej Czepiec, Kasia – Katarzyna Susuł, sora lui Wojciech și domnișoară de onoare, cămătarul evreu – hangiul Hirsz Singer, Rachela – Józefa Singer (1881–1955), fiica hangiului. Franciszek Ziejka, Mythes polonais : autour de «La noce» de Stanisław Wyspiánski ; un siècle après la première théâtrale du plus connu des drames polonais, traducere de Jędrzej Bukowski, Presses Universitaires du Septentrion, Villeneuve-d'Ascq, 2001, pp. 24–28. De asemenea, unii dintre eroii simbolici ai dramei sunt personaje reale din istoria Poloniei.