Cenușa, menționat uneori Cenușă, Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, Editura Paralela 45, Pitești, 2008, p. 149. Rodica Smaranda Vulcănescu, Istoria ca o pradă, Editura Mica Valahie, București, 2018, p. 73. (în ) este un film polonez din 1965, regizat de Andrzej Wajda, care ecranizează romanul epic omonim al lui Stefan Żeromski, publicat pentru prima oară în anii 1902–1904. Filmul este împărțit în două părți, care sunt divizate la rândul lor în episoade (partea I – 12 episoade, partea a II-a – 12 episoade).

Acțiunea filmului se petrece în perioada 1797–1813, în timpul Războaielor Napoleoniene. La sfârșitul secolului al XVIII-lea Polonia încetase să mai existe ca stat independent după ce teritoriul ei fusese împărțit între Prusia, Rusia și Austria. Războaiele purtate de Napoleon Bonaparte în Europa Centrală i-au făcut pe unii nobili polonezi idealiști să spere că Polonia va fi eliberată de armata franceză în contextul general al mișcării de eliberare națională de pe întreg teritoriul european. Aspirația țării către recâștigarea independenței este prezentată prin intermediul a trei personaje idealiste provenite din marea și mica nobilime: prințul Jan Gintułt, Rafał Olbromski și Krzysztof Cedro. Filmul se încheie cu înfrângerea armatelor napoleoniene în Campania din Rusia și cu spulberarea speranței în restabilirea statului polonez.

Cenușa este o superproducție de aventuri istorice concepută după formula hollywoodiană.Jerzy Płażewski, „Varșovia – Panoramic polonez”, în revista Cinema, București, anul IV, nr. 11 (47), noiembrie 1966, p. 25. Producerea acestui film a făcut parte dintr-o campanie de dezvoltare a industriei cinematografice poloneze, care a presupus realizarea unor superproducții și angajarea unui număr mare de personal. Cenușa este, alături de Manuscrisul găsit la Saragosa (1965) și de Faraonul (1966), una dintre cele mai scumpe producții cinematografice poloneze și a generat dezbateri aprinse la vremea apariției sale, fiind acuzat că a denaturat acțiunea romanului lui Żeromski și că a denigrat națiunea poloneză. Popioły [Ashes] pe site-ul personal al lui Andrzej Wajda. () La fel ca și în creațiile sale anterioare, cineastul Andrzej Wajda a oferit însă o imagine mai obiectivă a unor evenimente istorice intrate deja în mitologia națională poloneză.Extras din cronica „Spór z historią? Spór z legendą?” a lui Konrad Eberhardt, publicată în ediția din 24 octombrie 1965 (nr. 43, p. 7) a revistei Film din Varșovia; reprodusă în Popioły [Ashes] pe site-ul personal al lui Andrzej Wajda. ()

Acest film s-a bucurat de o popularitate considerabilă în rândul spectatorilor și telespectatorilor și a fost vizionat de 7.707.170 de spectatori în cinematografele din Polonia, ceea ce-l plasează pe locul 24 în topul celor mai vizionate filme poloneze din Polonia.

Rezumat

Partea I La sfârșitul secolului al XVIII-lea, confruntat cu numeroși inamici externi în războaiele purtate pentru supraviețuirea Republicii Franceze, generalul Napoleon Bonaparte a promis polonezilor că-i va elibera de sub stăpânirea străină dacă i se vor alătura campaniei sale militare. Prințul Jan Gintułt, un nobil idealist abia întors în 1797 dintr-o călătorie în Egipt și Țara Sfântă, îi vede pe militarii Legiunii Poloneze mărșăluind pe câmpul de luptă din Italia, alături de camarazii lor francezi, însuflețiți de speranța că-și vor vedea patria din nou liberă.

În ciuda ocupației străine a țării, nobilimea poloneză își conservă vechile sale obiceiuri (precum petrecerile, cavalcada kulig, dansurile și flirturile), refuzând să respecte legile impuse de ocupanți. Tânărul nobil Rafał Olbromski, provenit dintr-o familie sărăcită din zona Sandomierz, este alungat de acasă din cauza comportamentului său frivol și merge să locuiască pe moșia Wygnanka, ce fusese arendată de fratele său mai mare de la prințul Gintułt. Fratele său, căpitanul Piotr Olbromski, fusese grav rănit în luptele pentru independența Poloniei și trăia acum printre țărani cu speranța că patria sa va fi în curând eliberată de armatele franco-poloneze. Optimismul său nu era împărtășit de prințul Gintułt, care, fiind martor al abandonării militarilor polonezi de către generalii francezi într-o bătălie pierdută, susținea că Napoleon nu-și va ține promisiunea făcută polonezilor. O discuție aprinsă între Piotr Olbromski și prințul Gintułt pe tema eliberării iobagilor conduce la un duel, dar căpitanul moare de pe urma rănilor mai vechi. Într-un gest de bunăvoință și poate și de vină pentru moartea prietenului său, prințul îi oferă tânărului Rafał un post de secretar și îl invită să se mute în palatul său de la Varșovia.

În perioada următoare Rafał se maturizează și învață istorie, artă, filozofie, precum și manierele elegante, devenind capabil să-l ajute pe prinț în activitatea sa științifică. Într-una dintre rarele sale ieșiri în oraș el îl întâlnește pe fostul său coleg de școală Krzysztof Cedro, care îl inițiază în viața mondenă a nobilimii poloneze. Atunci când i se oferă un loc într-o lojă masonică, Rafał acceptă bucuros și o regăsește acolo pe fosta sa iubită, Helena, care devenise între timp soția marelui maestru al masonilor. Legătura romantică întreruptă mai demult este reluată, iar cei doi iubiți fug împreună. Un grup de tâlhari îi atacă pe drum, îl bat pe Rafał și o violează pe Helena; femeia se aruncă în prăpastie din cauza rușinii, în timp ce bărbatul privește neputincios. Aflat pe drumul de întoarcere de la Varșovia, Krzysztof îl întâlnește ulterior pe Rafał și, speriat să-l vadă în acea stare jalnică în care ajunsese, îl aduce la castelul tatălui său, unde reușește treptat să-i redea pofta de viață.

Partea a II-a thumb|left|200 px|Asediul Zaragozei: asaltul asupra mănăstirii Santa Engracia. La poarta domeniului Cedro sosește un legionar polonez din Armata Napoleoniană care povestește tinerilor Rafał și Krzysztof întâmplări din campania napoleoniană și îi anunță că armatele napoleoniene se apropie de Polonia. Prinși de un val de entuziasm, cei doi tineri decid să treacă granița pentru a se alătura armatelor napoleoniene și a lupta pentru eliberarea Poloniei. După o noapte petrecută la castelul prințesei Elżbieta Gintułtówna (devenită acum șambelana Ołowska), în care Rafał are o întâlnire amoroasă cu stăpâna casei, cei doi aventurieri traversează fraudulos Vistula (în acea vreme granița între Austria și Prusia), dar barcagiul lor este împușcat de grănicerii austrieci. Ajunși pe malul opus, tinerii se ceartă și se despart.

În timp ce Rafał participă alături de prințul Józef Poniatowski în sângeroasa bătălie de la Raszyn (19 aprilie 1809), Krzysztof ajunge pe frontul din Spania, unde luptă în Bătălia de la Somosierra (30 noiembrie 1808) și ia parte la Asediul Zaragozei (decembrie 1808 – februarie 1809). Se dau lupte grele pe străzile Zaragozei, iar soldații atacă baricadă după baricadă, reușind să cucerească orașul. Victoria francezilor este urmată de masacrarea populației civile, violarea femeilor și profanarea lăcașurilor de cult. Krzysztof află realitățile războiului de la căpitanul Wyganowski, care, dându-și seama că participă la un război absurd, decide să demisioneze, dar este asasinat în afara orașului și abandonat acolo de camarazii săi. Tânărul militar polonez rătăcește prin Spania după încheierea asediului și trece pe lângă care pline cu cadavre, colibe incendiate și femei și copii ce suferă de foame. Escaladând terenul stâncos și contemplând distrugerile produse de război, Krzysztof își amintește de o vizită solemnă a lui Napoleon pe câmpul de luptă, în care și-a proclamat loialitatea față de împărat și i-a cerut în zadar un răspuns cu privire la scopul campaniei sale.

thumb|Moartea col. Cyprian Godebski în Bătălia de la Raszyn. În fața lui stă călare prințul Józef Poniatowski. Între timp, Rafał este rănit și împarte camera unui castel din Sandomierz cu generalul Sokolnicki, căruia îi cere să-l ia pe post de adjutant. Generalul îi răspunde că soarta bătăliei este deja decisă, din moment ce doar un mic număr de legionari polonezi s-au mai întors din Spania. A doua zi, în timp ce polonezii se retrăgeau din fața austriecilor, Rafał îl întâlnește pe prințul Gintułt, care încearcă să protejeze mănăstirea dominicană „Sf. Iacob”, dar este refuzat de Sokolnicki. Împuns de o baionetă, prințul face apel la Rafał, rostind jurământul masonic. Rafał îi vine în ajutor, făcându-l pe general să ordone executarea lui pentru insubordonare. Sosirea austriecilor împiedică punerea în aplicare a ordinului, iar Rafał îl salvează pe prinț, cu ajutorul fostei ordonanței Michcik, și îl aduce la conacul familiei sale de la Tarniny. Conacul este incendiat de austrieci, dar Rafał începe să-l reconstruiască în 1812, anul în care începe Campania lui Napoleon în Rusia.

În acel an Krzysztof sosește la moșia lui Rafał și încearcă să-l convingă să se alăture campaniei lui Napoleon. Deși refuză inițial, Rafał pornește pe urmele vechiului său prieten, căruia i se alătură. Campania se termină dezastruos, iar, în timp ce Napoleon se întoarce din Rusia în plină iarnă, sania sa depășește trupe risipite într-un peisaj ce evocă distrugerea și moartea. Ajuns orb și zdrențăros, Rafał se ridică greu din zăpadă și încearcă zadarnic să-i roage pe călăreți să-i arate drumul.

Distribuție

Daniel Olbrychski — Rafał Olbromski, fiul unui moșier din Sandomierz Bogusław Kierc — Krzysztof Cedro, fostul coleg de școală și prietenul lui Rafał Piotr Wysocki — prințul Jan Gintułt, vechi prieten al lui Piotr Olbromski și protectorul lui Rafał Olbromski Beata Tyszkiewicz — prințesa Elżbieta Gintułtówna, șambelana Ołowska, sora mai mică a lui Jan Gintułt Pola Raksa — Helena de With, tânăra soție a generalului de With, iubita lui Rafał Władysław Hańcza — tatăl lui Rafał, moșier din Sandomierz Jan Świderski — generalul Sokolnicki Jan Koecher — generalul de With, marele maestru al unei loji masonice Zbigniew Sawan — contele Cedro, tatăl lui Krzysztof Józef Duriasz — căpitanul Piotr Olbromski, fratele lui Rafał Zbigniew Józefowicz — Michcik, fost soldat, servitorul lui Piotr Olbromski Janusz Zakrzeński — generalul francez Napoleon Bonaparte, prim consul și apoi împărat al Franței Józef Nalberczak — legionarul polonez rătăcitor Stanisław Zaczyk — prințul Józef Poniatowski, comandantul armatei poloneze Zofia Seretok — mătușa Helenei Jan Nowicki — căpitanul Wyganowski, comandantul companiei poloneze de la Asediul Zaragozei Edmund Fetting — ofițerul austriac de pe moșia lui Olbromski Jadwiga Andrzejewska — mama lui Rafał Barbara Wrzesińska — Zofka, sora lui Rafał Tadeusz Ordeyg — Jawor, servitorul tatălui lui Rafał Jerzy Przybylski — Nikodem Chluka, noul arendaș al moșiei Wygnanka Adam Mularczyk — evreul bătrân de pe moșia Wygnanka Stanisław Mikulski — soldat polonez din compania cpt. Wyganowski Bronisław Mierzejewski — Kalwicki, majordomul castelului Ołowski Ryszard Pietruski — barcagiul de pe Vistula Janusz Sykutera — lt. Schlussen, invitat la balul din Palatul Ołowski Adam Królikiewicz — cavalerist Tomasz Zaliwski — ofițer polonez, camarad al prințului Poniatowski Andrzej Kozak — ofițer polonez Mirosław Obłoński — Szpilka Andrzej Jedrzejewski — mason Krzysztof Litwin — pictor, camarad al prințului Poniatowski Arkadiusz Bazak — ofițer polonez, camarad al prințului Poniatowski Jerzy Pracz Z. Halka Damian Damięcki — ofițer polonez Ryszard Barycz — colonelul Godebski Ryszard Filipski — bandit Bogusław Sochnacki — soldat polonez din compania cpt. Wyganowski Józef Morgala — soldat polonez Janusz Komorowski Roman Sykała — haiduc Irena Malkiewicz Zygmunt Kamiński — arlechin Stanisław Marian Kamiński — nobil polonez Jerzy Kaczmarek — nobil polonez Michał Szewczyk Antoni Lewek — nobil polonez Wanda Jakubińska Adam Daniewicz Alicja Boniuszko — balerină Bobby Marinezow Marian Wojtczak Anna Narowska — Mary Cedro, sora lui Krzysztof (nemenționată)