Marie Juchacz (născută Marie Gohlke; ) a fost o activistă socială germană.

S-a alăturat Partidului Social Democrat (SPD) în 1908, cu mai mult de zece ani înainte ca femeile să dobândească dreptul de vot, și a urmat o carieră politică, devenind, în 1919, prima femeie-membră a Reichstag-ului care a ținut cuvântare în fața parlamentului german.

Copilărie Marie era fiica tâmplarului Theodor Gohlke și a soției sale Henriette. Copilăria a petrecut-o într-un mediu rural sărac și a fost obligată să lase școala la 14 ani. După ce a învățat la școala locală din Landsberg an der Warthe, Juchacz, de credință protestantă, a început să lucreze în 1893 ca servitoare, iar apoi, pentru puțin timp, la o fabrică de perdele și plase de pescuit. Tatăl suferea de o infecție pulmonară și, din moment ce el nu avea asigurare de sănătate, banii aduși în cămin de Marie erau esențiali pentru supraviețuirea familiei. Din 1896 până în 1898 a lucrat ca asistentă medicală în instituția de psihiatrie din localitate.

Ulterior a terminat ucenicia ca cusătoreasă și s-a angajat la croitorul Bernhard Juchacz, cu care s-a căsătorit în 1903. Fiica lor Lotte s-a născut în același an, iar cel de-al doilea copil, Paul, s-a născut în 1905. Cuplul a divorțat în 1906, urmând ca Marie Juchacz să se mute la Berlin însoțită de copii și sora mai mică, Elisabeth Kirschmann-Röhl (1888-1930), cu copiii ei. Surorile și-au amenajat o casă la Berlin. Marie a lucrat în croitorie până în 1913.

Activitate politică și socială Activism politic timpuriu Marie a devenit interesată de politică datorită fratelui mai mare, Otto Gohlke, care către sfârșitul anilor 1890 o încuraja să citească lucrări politice populare în acea vreme, precum „Die Waffen nieder!” („Aruncă armele!”) de Bertha von Suttner și „Die Frau und der Sozialismus” („Femeia și socialismul”) de August Bebel. Prin anul 1903 l-a cunoscut pe Wilhelm Paetzel, care își vizita frecvent familia la Landsberg. Paetzel avea o slujbă importantă la editura „Vorwärts” din Berlin și era, de asemenea, un activist al SPD, candidatul partidului din partea Landsberg la alegerile din 1907.

Marie Juchacz s-a înscris în SPD în 1908. Într-o campanie susținută de August Bebel, SPD cerea în 1879 ca femeile să poată deveni membre ale partidelor politice, dar acest lucru nu a fost permis decât odată cu abrogarea vechii Legi prusace privind asocierea, în 1908. Marie Juchacz a fost una dintre primele femei din partid. Femeile au primit însă dreptul să voteze la alegerile germane abia 10 ani mai târziu.

SPD Juchacz era un membru activ al partidului și o bună oratoare la ședințele politice. În 1913, partidul i-a oferit o funcție plătită ca secretară a femeilor din Köln. Copiii ei au rămas la Berlin, în grija surorii. La acest post fusese desemnată de Luise Zietz (1865-1922), care din 1908 făcea parte din comitetul executiv al SPD, singura femeie din comitet la acea vreme. Juchacz s-a concentrat pe supravegherea organizației femeilor din industria textilă din zona Aachen.Marie Juchacz, geb. Gohlke, in: Daniela Weiland: Hermes Handlexikon. Geschichte der Frauenemanzipation in Deutschland und Österreich, Düsseldorf: ECON-Taschenbuch 1983, pages 133/134. A avut această funcție până în 1917.

Războiul În noiembrie 1914, Juchacz a avut o serie de prezentări la „Asociația Națională a Femeilor” (Nationale Frauengemeinschaft), intitulată „Obligațiile sociale ale femeilor în timp de război”. Aceasta a fost prima dată când a vorbit la o adunare care nu era compusă doar din lucrători și membri ai SPD.

În timpul primului război mondial, Marie Juchacz a lucrat la organizarea „Centrului de lucru la domiciliu” (Heimarbeitszentrale), împreună cu Anna Maria Schulte, Else Meerfeld și Elisabeth Röhl (sora ei, care s-a recăsătorit ulterior și a devenit Elisabeth Kirschmann sau, în alte surse, Elisabeth Kirschmann-Röhl). Prin acest efort, au fost înființate câteva centre de cusut pentru a le oferi femeilor posibilitatea de a lucra de acasă, dar și asistență pentru văduvele de război și orfani. Juchacz a fost, de asemenea, membră a așa-numitei Comisii alimentare (Lebensmittelkommission), care opera cantine ambulante.

Criza de partid În 1917, după mai mult de un an de escaladare a tensiunilor interne, Partidul Social Democrat s-a destrămat. Motivul a fost dezacordul în legătură cu o serie de probleme interne și cu atitudinea anti-război manifestată de aripa „anti-revizionistă”, din care făceau parte înalți lideri de partid precum Karl Liebknecht și Rosa Luxemburg. Aripa stângă a format Partidul Social Democrat Independent (USDP), iar majoritatea, inclusiv Marie Juchacz, a rămas în SPD majoritar sub conducerea lui Friedrich Ebert, dintotdeauna ferm în susținerea războiului.După ce aripa stângă s-a fragmentat în urma războiului, SPD majoritar a revenit la numele SPD la începutul anilor 1920. În 1917, ea a revenit la Berlin, acceptând invitația lui Ebert de a deveni secretara femeilor în conducerea națională a partidului în locul lui Luise Zietz. În același an, Juchacz a fost aleasă în comitetul executiv național al SPD și a preluat de la Clara Zetkin redacția ziarului pentru femei „Die Gleichheit” („Egalitate”).

Comitetul de bunăstare a lucrătorilor Bazându-se pe experiența acumulată la organizațiile de sprijin pe timp de război, la 13 decembrie 1919 Marie Juchacz a fondat Comitetul de bunăstare a lucrătorilor (Arbeiterwohlfahrt – AWO), cu numele complet „Comitetul principal al Partidului Social Democrat de bunăstare a muncitorilor” (Hauptausschuss für Arbeiterwohlfahrt in der SPD). Friedrich Ebert, liderul SPD și cancelarul de atunci al Germaniei, a descris misiunea organizației cu sloganul „[Comitetul de] Bunăstarea muncitorilor este ajutorul pe care forța de muncă și-l administrează singură”. (Arbeiterwohlfahrt ist die Selbsthilfe der Arbeiterschaft). AWO a fost suprimat de naziști, dar a fost redeschis în 1946, de data aceasta apolitic.

Deși avea un mandat în Reichstag, în timpul anilor 1920 Juchacz era concentrată pe AWO. Ea considera că acordarea ajutorului persoanelor care au nevoie de el este un lucru mai important decât funcția pe care o deține.

Membră a Adunării Naționale La 6 februarie 1919, Marie Juchacz și sora ei au devenit două dintre cele 37 de femei alese în Adunarea Națională de la Weimar (înlocuită în iunie 1920 de Reichstag, în care Juchacz la fel a fost aleasă). La 19 februarie, la exact la o lună de la primele alegeri naționale în care femeile au avut drept de vot, Marie a fost prima femeie care a ținut un discurs în fața oricărui parlament german. Ea și-a început discursul cu următoarele cuvinte, care au fost întrerupte de hohote de râs de la bun început, provocate de forma inedită a expresiei de salut:

De asemenea, a fost singura femeie din „Comitetul consultativ al Adunării Naționale pentru elaborarea unei Constituții a statului german” (Ausschuß zur Vorberatung des Entwurfs einer Verfassung des Deutschen Reichs).Germania încă mai era numită oficial Reichul german, chiar dacă Wilhelm al II-lea abdicase și Republica Weimar fusese fondată.

La alegerile din 6 iunie 1920, Marie Juchacz (spre deosebire de sora ei) și-a păstrat fotoliul în Reichstagul național, reprezentând acum SPD pe circumscripția Potsdam. A fost membră a Reichstagului până în 1933.

Juchacz și-a folosit talentul oratoric în dezbaterea de după alegerilor prezidențiale din aprilie 1932. A fost, din nou, singura femeie care a luat cuvântul și a atacat vehement Partidul nazist în ultimul său discurs în plen:

Exil La 30 ianuarie 1933, Adolf Hitler a devenit cancelar.Wolfram Pyta: Die Weimarer Republik. Verlag für Sozialwissenschaften, 2004, , page 154 AWO a continuat să funcționeze timp de câteva luni, dar după incendierea Reichstagului de la sfârșitul lunii februarie și alegerile din 5 martie 1933, partidele politice au fost interzise, în special SPD, care luase locul 2 la alegeri după numărul de mandate. Mulți membri ai SPD au fost uciși sau arestați, alții și-au pierdut locul de muncă. AWO, ca și alte organizații opuse curentului nazist, a fost desființat. Conducerea SPD a fugit la Praga, iar Juchacz, în vârstă de 54 de ani, împreună cu Emil Kirschmann, văduvul surorii sale, s-a refugiat la Saarbrücken, oraș aflat încă sub control militar francez. În Saarbrücken, ea a continuat să lupte împotriva național-socialismului și, de asemenea, a înființat o cantină pentru a oferi suport refugiaților din Germania.

Saarland (inclusiv Saarbrücken) era sub ocupația trupelor franceze conform condițiilor Tratatului de la Versailles (1919), care stipula de asemenea că locuitorii regiunii urmau să fie chemați la un referendum după 15 ani în care să-și aleagă prin vot cetățenia. În ciuda preluării puterii de către naziști, oamenii din Saarland au votat în 1935 să se reunească cu Germania, iar Juchacz s-a văzut nevoită să se refugieze din nou, de această dată la Mulhouse, Alsacia (aflat pe teritoriul Franței din 1919; în multe părți ale regiunii încă predominau dialectele germane). În Mulhouse nu a fost activă din punct de vedere politic. În 1940, armata germană a invadat Franța de Nord, obligând-o pe Juchacz, și pe alți socialiști și comuniști germani care începând cu 1933 se mutaseră la Paris, să plece la sudul Franței, ajungând la Marsilia la sfârșitul anului 1940.

În 1941 a părăsit continentul european cu viză de urgență, ajungând la New York prin Martinica. Aici s-a revăzut cu văduvul surorii sale Emil Kirschmann. Ea a învățat limba engleză și, în 1945, imediat după sfârșitul războiului, a înființat „Arbeiterwohlfahrt USA - Hilfe für die Opfer des Nationalsozialismus”, o organizație-clonă a AWO cu sediul în New York, a cărei principală activitate era sprijinirea victimelor nazismului, prin expedierea coletelor alimentare și altor produse esențiale în Germania răvășită.

În 1949, Juchacz s-a întors în Germania și a fost numită președinte de onoare al AWO.

Recunoaștere În memoria lui Marie Juchacz au fost numite mai multe străzi, sub forma „Marie-Juchacz-Straße” sau „Marie-Juchacz-Weg”. În 2003, Deutsche Post a inclus-o într-o serie de timbre cu femei din istoria germană.

Din 1969, AWO acordă cea mai înaltă distincție de onoare și recunoaștere, placa Marie Juchacz, membrilor AWO care demonstrează un angajament deosebit față de AWO și îi susțin interesele politice.

Note explicative

Note

Legături externe

Discurs în fața Adunării Naționale Arhiva documentelor legate de Marie Juchacz la Institutul Internațional de Istorie Socială

Categorie:Nașteri în 1879 Categorie:Decese în 1956 Categorie:Activiști germani Categorie:Politicieni germani Categorie:Protestanți germani Categorie:Femei din Germania