Doboj (în ; ) este un oraș și o comună din Republika Srpska, o entitate din statul modern Bosnia și Herțegovina. Comuna se află pe malul râului Bosna, în regiunea nordică a Republicii Srpska. Conform datelor recensământului final din 2013, 24.349 de persoane au fost înregistrate în orașul Doboj și 68.514 de persoane în zona administrativă a orașului (în comună).
Doboj este cel mai mare nod feroviar național, iar baza operațională a Companiei Căilor Ferate din Bosnia și Herțegovina se află în Doboj.Bosnia and Herzegovina Railways Public Corporation: Contact Este una dintre cele mai vechi așezări din țară și cel mai important centru urban din nordul Republicii Srpska.
Geografie Înainte de războiul din Bosnia, comuna cu același nume avea o suprafață mai mare. Cea mai mare parte a comunei de dinainte de război face parte din Republica Srpska, inclusiv orașul în sine, (Regiunea Doboj). Zonele rurale sudice fac parte din cantonul Zenica-Doboj din Federația Bosniei și Herțegovinei, iar partea rurală estică a comunei face parte din cantonul Tuzla, tot din Federația Bosniei și Herțegovinei. Părțile din comuna Doboj de dinainte de război, care se află în Federația Bosniei și Herțegovinei, sunt comunele Doboj Sud (Doboj Jug) și Doboj Est (Doboj Istok) și Usora. Suburbiile nordice ale Dobojului se extind în câmpiile Panoniei și marchează efectiv vârful sudic al acestei mari câmpii din Europa Centrală. Suburbiile sudice (Doboj Sud) și estice (Doboj Est) sunt răspândite pe dealurile blânde care se extind către zonele mai înalte, de munte, din Bosnia Centrală (Muntele Ozren în sud-est, Muntele Krnjin în vest).
Doboj are o poziție geografică extrem de favorabilă, fiind situat în câmpia aluvială la 146 m deasupra nivelului mării, pe malul stâng al râului Bosna, adică între gurile râurilor Usora și Spreča din Bosnia. Condițiile climatice predominante în aceste zone sunt cele continental temperate ale Panoniei, ceea ce înseamnă că verii sunt calde, iar iernile sunt reci, cu o temperatură medie anuală de 10° C. Precipitațiile sunt cele mai intense în lunile mai-iunie, atunci când acestea sunt foarte necesare culturilor agricole. Precipitațiile medii sunt de 1.000 - 1.100 mm/m².
Istorie
Cele mai vechi timpuri Doboj a fost locuit continuu încă din epoca neoliticului. Fragmente de ceramică și artă decorativă au fost găsite în mai multe localități, cel mai cunoscut sit este cel de la Makljenovac, la sud de oraș, la confluența râurilor Usora și Bosna. Descoperiri arheologice din epoca paleoliticului au fost găsite în peștera din suburbia Vila.
Tribul iliric Desitijati s-a stabilit în această regiune încă din secolul al XII-lea î.Hr. Tribul a fost unul dintre cele mai mari și mai importante triburi ilirice care au locuit pe teritoriul Bosniei și Herțegovinei moderne, împărțind granițele lor nordice cu Breucii, un alt trib important. Desitijatii și Breucii au început Marea Revoltă Ilirică (6-9 d.Hr.), o răscoală răspândită cunoscută sub numele de Bellum Batonianum în sursele romane. După ce sângeroasa răscoală a fost înfrântă, legiuni romane s-au instalat în zonă și au construit marea tabără militară (Castrum) și așezare civilă (Canabea) de la Makljenovac. Aceste structuri au fost construite cel mai probabil în perioada timpurie a dinastiei Flaviilor, în timpul guvernării împăratului Vespasian.
Tabăra militară era mare și avea forma unui dreptunghi aproape perfect, cu turnuri mari la fiecare colț și poarta principală în mijlocul zidului central și servea drept cea mai importantă apărare de pe vechiul drum roman de la Bosanski Brod la Sarajevo, demarcând granițele sau provinciile romane Dalmația și Panonia. Și-a îndeplinit rolul timp de câteva secole cu dovada unor cohorte belgiene și spaniole staționate acolo în secolul al II-lea și al III-lea d.Hr. Canabea conținea coloniști romani, cu dovezi despre o baie mare cu hipocaust (încălzire centrală) și o casă de concubine pentru soldații staționați în Castrumul din apropiere. O mare vila rustica se afla în suburbia Doboj de astăzi, denumită în mod sugestiv Vila. În aceste locuri s-au găsit obiecte foarte fine de aplicații religioase și practice, inclusiv figurine ale zeului Marte și fragmente din ceramică africană Terra sigillata. Când triburile slavilor de sud de sârbi și croați au migrat în această zonă în secolul al șaselea și al șaptelea d.Hr., s-au așezat inițial pe ruinele așezării romane anterioare și au locuit acolo continuu până la începutul secolului al XIII-lea, moment în care au folosit pietre și materiale de construcție din vechiul Castrum roman pentru a construi fundația de piatră a fortăreței Gradina, la câțiva kilometri nord, în orașul vechi de astăzi al Dobojului. Numai zidurile fostei tabere militare și ale așezării civile sunt vizibile și astăzi.
Evul Mediu miniatura|307x307px| Vedere spre Doboj dinspre cetate miniatura|304x304px| Cetatea Doboj din secolul al XIV-lea, reconstruită în 2006, cu o parte din lemn adăugată în timpul reconstrucției Prima mențiune oficială a orașului însuși este din 1415, așa cum a fost menționat în cartea emisă de Dubrovnik (Republica Ragusa) Sfântului împărat roman Sigismund de Luxemburg, cu toate că există numeroase artefacte și obiecte care au fost găsite (aflate în prezent la Muzeul Național al Bosniei și Herțegovinei din Sarajevo și Muzeul Regional din Doboj) și care confirmă faptul că zona a fost locuită încă de la începutul epocii de piatră și că Imperiul Roman avea o tabără de armată (Castrum) și o așezare (Canabea) în vecinătatea orașului, încă din secolul I d.Hr. După sosirea slavilor în secolul al VI-lea, a devenit o parte a regiunii/banatului Usora (în documentele medievale a fost pus uneori împreună cu provincia Soli din apropiere, așadar, Usora și Soli).
Cetatea Doboj, o fortăreață regală a Dinastiei Kotromanić, a fost construită mai întâi la începutul secolului al XIII-lea și apoi extinsă la începutul secolului al XV-lea (în 1415). A fost extinsă din nou în timpul Imperiului Otoman în 1490. Temelia din piatră mai nouă a cetății a fost construită pe straturile anterioare ale fundației mai veche (datând din secolele al IX-lea sau al X-lea) din lemn, nămol și lut (cetate tip motte). A fost un obstacol foarte important în calea invadatorilor veniți dinspre nord, maghiarii și, ulterior, austriecii și germanii. A fost construit în stil gotic - roman, cu turnuri gotice și ferestre romanice. În zonă au avut loc numeroase bătălii în perioada medievală, iar cetatea a căzut adesea pe rând, când în mâinile armatelor bosniace când în mâinile armatelor ungare. Dobojul a fost locul unei bătălii deosebit de importante între maghiari și o coaliție bosniacă-turcă la începutul lunii august 1415, în care maghiarii au fost înfrânți cu pierderi mari pe câmpul unde se află orașul modern Doboj de astăzi (în special în jurul zonelor Makljenovac și Usora). Fiind o fortăreață importantă de frontieră între Regatul Bosniei și Ungaria, a fost frecvent atacată, oficial de 18 ori în războaiele austro-otomane și, în cele din urmă, a căzut în mâinile Habsburgilor în 1878.
Primul Război Mondial și Al Doilea Război Mondial În timpul Primului Război Mondial, Doboj a fost locul celui mai mare lagăr de concentrare austro-ungar. Conform cifrelor sale oficiale, aici au fost închiși, între 27 decembrie 1915 și 5 iulie 1917: 16.673 de bărbați din Bosnia și Herțegovina, 16.996 de femei și copii din Bosnia și Herțegovina (majoritatea de etnie sârbă), 9.172 de soldați și civili (bărbați, femei, copii) din Regatul Serbiei și 2.950 de soldați și civili din Regatul Muntenegrului.
miniatura|304x304px În total, în lagărul de concentrare au fost 45.791 de persoane. Aproape 12.000 de oameni au murit în această tabără, în mare parte din cauza malnutriției și a condițiilor sanitare precare.
Până în februarie 1916, autoritățile au început să trimită prizonierii în alte lagăre. Sârbii din Bosnia au fost trimiși în mare parte la Győr (Sopronyek, Šopronjek / Шопроњек).
Majoritatea celor închiși din Bosnia erau familii întregi din regiunile de frontieră din estul Bosniei și Herțegovinei. Se spune că doar 5.000 de familii au fost dezrădăcinate din districtul Sarajevo, în estul Bosniei, de-a lungul graniței cu Regatele Serbiei și Muntenegrului.
Din 1929 până în 1941, Doboj a făcut parte din Banovina Vrbas din Regatul Iugoslaviei.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Doboj a fost un loc important pentru mișcarea de rezistență a partizanilor iugoslavi. De la răscoala inițială din august 1941 până la sfârșitul războiului, partizanii din munții Ozren au efectuat numeroase diversiuni împotriva forțelor de ocupație, printre primele operațiuni de succes din Bosnia și Herțegovina. Orașul a fost o fortăreață importantă pentru garnizoanele Ustașa și Domobran staționate permanent aici, cu unități germane mai mici care serveau ca legătură și pentru apărarea unor drumuri și căi ferate importante. Divizia 13 de munte "Handschar" a Waffen SS a fost parțial mobilizată din populația locală și a participat la bătălii în jurul Dobojului în vara și toamna anului 1944.
În acest timp, regimul fascist Ustaša, un stat marionetă al Germaniei naziste, a ucis mulți civili pro-partizani, inclusiv bosniaci, sârbi, evrei și rromi în lagărele de concentrare și de muncă. Membrii rezistenței croate și adversarii politici au fost, de asemenea, trimiși în lagărele de concentrare și condamnați la moarte. Conform înregistrărilor publice, 291 de civili din Doboj, de diverse etnii, au pierit în lagărul de concentrare Jasenovac. În 2010, rămășițele a 23 de persoane ucise de partizanii iugoslavi au fost găsite în două gropi de lângă așezarea Doboj din Majevac. Organizația neguvernamentală care a descoperit rămășițele susține că gropile din apropiere conțin resturile altor câteva sute persoane, de asemenea, ucise de partizani.
Orașul a fost eliberat la 17 aprilie 1945.
RSF Iugoslavia Orașul a fost inundat la 15 mai 1965.
Războiul din Bosnia Doboj a fost un oraș important din punct de vedere strategic în timpul războiului din Bosnia. În mai 1992, controlul asupra orașului Doboj a fost deținut de forțele sârbe bosniace, iar Partidul Democrat Sârb (Srpska demokratska stranka) a preluat guvernarea orașului. Ceea ce a urmat a fost o dezarmare în masă și, ulterior, arestarea în masă a tuturor civililor non-sârbi (respectiv bosniaci și croați).
Doboj a fost puternic bombardat de-a lungul întregului război de forțele locale bosniace și croate. Peste 5.500 de obuze, mortiere și alte proiectile au incendiat orașul, iar 100 de civili au fost uciși și peste 400 de civili au fost răniți în timpul bombardamentului nediscriminat.
O serie de crime de război și de curățări etnice au fost comise de forțele sârbe bosniace. Președinta Republicii Srpska Biljana Plavšić, care a acționat individual sau în tandem cu Radovan Karadžić, Momčilo Krajišnik și alții, a planificat, instigat, ordonat, comis sau a ajutat în alt fel și a respectat planificarea, pregătirea sau executarea distrugerii bosniacilor și a croaților bosniaci. Ea a fost acuzată de crime împotriva umanității care includ, dar nu se limitează la uciderile din Doboj. Rechizitoriul lui Plavšić a fost legat în special de acuzațiile de genocid din Doboj.