Acest articol dezvoltă secțiunea Opera a articolului principal Gheorghe Tattarescu. Unirea Principatelor este un desen realizat de artistul român Gheorghe Tattarescu în anul 1857. Artistul a realizat o compoziție alegorică care înfățișa Unirea Principatelor făcând apel la modul cum a gândit lucrarea Renașterea României din 1850, critica de artă contemporană lui, ca și cea postumă, considerând-o o continuare a celei dintâi. Întregul proces de creație nu a avut în vedere o reluare a subiectului într-o lucrare în ulei, drept pentru care nu există vreo variantă realizată în ulei. Scopul pentru care a executat desenul Unirea Principatelor a fost litografierea ei.

Artistul român s-a angajat benevol la o acțiune de sprijin ideologic al momentului politic care era atunci de actualitate. Răspândirea ideilor unioniste folosind o iconografie adecvată era un proiect susținut de oficialitățile aristocrate ale statului și de clasa burgheziei nou înfiripată. Ca urmare, pictorul Tattarescu s-a poziționat, împreună cu Ion Negulici, Constantin Rosenthal, Barbu Iscovescu, Constantin Lecca și Carol Wallenstein de Vella, pe linia ideologică trasată de Gheorghe Asachi, folosind cu precădere mijloacele de propagandă ieftină și rapidă a litografiei, pentru împrăștierea de imagini apologetice, mobilizatoare.

Realizarea desenului În iulie 1853 a început Războiul Crimeii prin ocuparea de către Imperiul Rus a Principatelor Române și s-a terminat în martie 1856, când Rusia a cerut oprirea ostilităților. Prin Tratatul de la Paris (1856) Principatele Române au obținut cu ajutorul marilor puteri (Marea Britanie și Franța) independența (de facto) față de Rusia și Imperiul Otoman , trei ani mai târziu fondarea Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești a reprezentat piatra de temelie la crearea statului modern român. Tratatul de pace de la Paris din 13/25 februarie - 18/30 martie 1856, a garantat Principatelor Române o conducere națională, neatârnată, și în privința unirii lor a decis consultarea populară prin convocarea Divanurilor Ad-hoc,Edouard Gourdon, Histoire du Congrès de Paris, Paris, 1857, pg. 28 care urmau să se întrunească în data de 22 septembrie la Iași și la 30 septembrie la București.Ghika, Un pictor..., pag. 131

În luna ianuarie 1857, Gheorghe Tattarescu era implicat în zugrăvirea bisericii Mănăstirii Târgșor ( vezi Târgșoru Nou, Prahova ) datorită contractului pe care îl semnase încă din anul 1856. Lunând contact cu știrile despre noua situație politică, artistul s-a apucat să conceapă un desen propagandistic pentru atragerea atenției populației românești asupra lucrărilor Divanelor Ad-hoc și pentru a polariza favorabil voturile pentru unire. Cum Tattarescu a considerat că desenul nu îl va putea transpune foarte repede într-o lucrare în ulei pe pânză, el a optat pentru expunerea lui în regim de urgență la sârșitul lunii iunie 1857 la Colegiul Sfântul Sava din București. Astfel, cu trei luni înainte de întrunirile Divanului ad-hoc din octombrie 1857, Tattarescu a expus la Colegiul Sfântul Sava din București desenul Unirea Principatelor. Un articol de presă a elogiat apariția descriindu-l: „... Cine nu a admirat la colegiu tabloul lui Tattarescu, înfățișînd România rupînd lanțurile și ridicînd vălul ce-i acoperă ochii spre a privi un viitor mai fericit? Acest tablou [ Unirea Principatelor ] este continuarea celui de la colegiu. Pictorul, neavînd însă timp suficient pentru a face un mare tablou, s-a mărginit a face numai un desen, rămînând ca mai pe urmă să trateze același subiect într-un tablou mare. Desemnul înfățișează pe primul plan Dunărea cu valurile sale care înconjură țara ca un brîu, aducîndu-i avuțiile Orientului și civilizațiunea Occidentului. În stînga se văd ruinele Severinului și între ruine un bătrîn păstor culcat, care privește spre cer cu inima plină de speranță. Acolo el zărește două femei strălucitoare de tinerețe și frumusețe, înfășurate într-un steag pe care e scris «Unire». Aceste două femei sînt două surori iubite care voiesc a forma un singur suflet. Împrejurul lor se văd emblemele celorlalte puteri. Aceasta este o curtoazie a artistului pentru reprezentarea acestor puteri, de la care nația așteaptă dreptate. — Acest desen poartă titlu «Unirea», dedicată nației române. Se va trage în mii de exemplare așteptînd ca aprobarea nației să răsplătească pe meritosul artist căruia îi adresăm mulțumirile noastre cele mai sincere și urîndu-i ca totdeauna penelul său să se inspire de subiecte naționale...”Ghika, Tattarescu și revoluția..., pag. 34----- Ziarul Patria, nr. 40 din 3 iulie 1857

Litografia care s-a făcut după desenul lui Tattarescu a fost realizată de prietenul artistului, August Strixner, la tipografia lui G. Woneberg și a fost editată de Gheorghe Ioanid, un binecunoscut librar al acelei epoci.Frunzetti... pag. 190Ghika, Un pictor..., pag. 132 Compoziția litografiei a fost diferită fața de descrierea desenului original publicat în ziarul Patria. Ca și la compoziția Renașterea României realizată în anul 1851, Tattarescu a mai făcut modificări și completări față de schița inițială. Astfel, a figurat pe steag capul de bour al Moldovei îmbinat cu vulturul Munteniei. Deasupra stemelor a mai pus un înger care ține o coroană făcând aluzie la unirea sub un singur domnitor.Ghika, Tattarescu și revoluția..., pag. 35

Litografia a fost publicată în data de 4 decembrie 1857 și este considerată ca fiind primul desen cu temă națională din istoria graficii românești.Aura Popescu... pag. 32 Anunțul a fost făcut de Gheorghe Ioanid în gazeta semi-oficială intitulată „Anunțătorul român”.„Anunțătorul român” din 4 decembrie 1857 Compoziția pe care a făcut-o Tattarescu a deschis drumul și altor lucrări similare. Așa a fost litografia lui Maiorul D. Pappazoglu caruia presa i-a făcut reclamă și care a apărut în luna octombrie 1857. De editarea ei s-a ocupat tot Gheorghe Ioanid și ea înfățișa 19 portrete ale unor domnitori români alături de unele reproduceri după monumente antice. Similară a fost litografia lui Carol Popp de Szathmari care a fost anunțată în presa timpului de Casa Socec&Co și care a apărut în luna decembrie 1857. Litografia lui Szathmari figura portretele „... domnilor Comisari Internaționali pentru reorganizarea Principatelor”.Ziarul Vestitorul Romînesc și Romînia, anul 1857

Pictorul Petre Alexandrescu a trimis la București în anul 1856 o lucrare similară intitulată Unirea Principatelor. Ea a fost litografiată în tiraj de masă începând cu anul 1858.Adrian-Silvan Ionescu - Moartea lui Aman - accesat 26 aprilie 2020

În luna octombrie 1857, tot la librăria lui Ioanid, a fost expusă o lucrare intitulată tot Unirea Principatelor, realizată de Theodor Aman. Ea a fost trimisă de la Paris cu ocazia întrunirilor Divanului Ad-hoc din 7 și 8 octombrie. Lucrarea lui Aman nu a ajuns în contemporaneitate și Jacques Wertheimer-Ghika a precizat că această compoziție nu poate fi cunoscută decât din poezia pe care Constantin D. Aricescu a publicat-o în ziarul Românul din 26 octombrie 1857.Ghika, Un pictor..., pag. 133 Istoricul de artă Ion Frunzetti a precizat într-o analiză critică faptul că lucrarea lui Theodor Aman ar fi fost achiziționată din librăria lui Ioanid de către fabulistul Alecu Donici care a donat-o în anul 1860 Pinacotecii din Iași.Frunzetti... pag. 189Ziarul Romînul din 26 octombrie 1857Ziarul Ateneu'lu Românu din Iași, 15 septembrie 1860, pag. 3, Curierulu artisticu Subiectul lucrării este:

„... în mijlocul tabloului stau îmbrățișate două fecioare în costume populare naționale, una blondă, una smeadă. O stea lucește deasupra capetelor lor; sub două curcubee, o șopârlă verde rîngia la vulturul regal care planează asupra norilor de aur, din care coboară doi îngeri pe o pajiște de flori.”----- Jacques Wertheimer-Ghika: Gheorghe M. Tattarescu - Un pictor român și veacul său, redactor Raoul Șorban, ESPLA, București, 1958, pag. 133

Cum primul secretar al Divanului Ad-hoc era Constantin Al. Kretzulescu, prieten cu Gheorghe Tattarescu, lucrarea artistului român a fost prima publicată în librăria lui Ioanid, Toate celelalte ce au fost menționate mai sus au apărut pe piață după exprimarea votului favorabil unirii.

Comentarii critice

După cum se știe din istoria criticii de artă, epoca în care s-a manifestat artistic Gheorghe Tattarescu solicita tablouri cu tematică istorică, iar momentele premergătoare Unirii Principatelor, conform baladelor lui Dimitrie Bolintineanu „... ideea unirii a inspirat adesea poporul român în diverse manifestări de literatură și muzică. După poezie trebuie să vină pictura ca să consacre opera sa sublimei idei. Aceasta era rezervată pictorului Gheorghe Tattarescu”.Ziarul Patria, nr. 40 din 3 iulie 1857 Tattarescu a realizat o compoziție alegorică care înfățișa Unirea făcând apel la modul cum a gândit lucrarea Renașterea României din 1950, critica de artă contemporană lui, ca și cea postumă, considerând-o o continuare a celei dintâi.

Scopul pentru care a executat desenul Unirea Principatelor a fost fără doar și poate, litografierea. Întregul proces de creație nu a avut în vedere o reluare a subiectului într-o lucrare în ulei.Frunzetti... pag. 190 Chiar autorul articolului din ziarul Patria a precizat scopul pragmatic al desenului. Artistul român s-a angajat benevol la o acțiune de sprijin ideologic al momentului politic care era atunci de actualitate. Răspândirea ideilor unioniste folosind o iconografie adecvată era un proiect susținut de oficialitățile aristocrate ale statului și de clasa burgheziei nou înfiripată. Ca urmare, pictorul Tattarescu s-a poziționat, împreună cu Ion Negulici, Constantin Rosenthal, Barbu Iscovescu, Constantin Lecca și Carol Wallenstein de Vella, pe linia ideologică trasată de Gheorghe Asachi, folosind cu precădere mijloacele de propagandă ieftină și rapidă a litografiei, pentru împrăștierea de imagini apologetice, mobilizatoare.

În acel moment istoric, Unirea Principatelor a fost marea țintă patriotică a celor care au suferit marele eșec al revoluției de la 1848.Frunzetti... pag. 191 Prin modul cum a răspuns cererii epocii, Tattarescu s-a pus, cu opera sa, cu mult înainte de înfăptuirea Unirii Principatelor în slujba acestei cauze. Tattarescu s-a dovedit a fi consecvent față de idealurile tinereții lui și de accea Teodora Voinescu a opinat că „... față de nivelul scăzut al producției litografice a vremii, Tattarescu... se clasează în fruntea dezvoltării graficei românești... până la Aman”.Teodora Voinescu... G. Tattarescu, 1940, pag. 34 Pictorul român a continuat și după acest episod al Unirii să publice fel și fel de desene reproduse litografic, ilustrând multe volume care s-au editat în acea epocă.

Unirea Principatelor în pictura românească Unirea... de Nicolae Grigorescu

Unirea... de Theodor Aman

Theodor Aman a realizat trei tablouri cu tematica Unirii Principatelor, unul alegoric intitulat Unirea Principatelor și două care înfățișează două evenimente care au avut loc în acea epocă plină de efervescență: Proclamarea Unirii și Hora Unirii la Craiova. Alegoria Unirea Principatelor prezintă în prim-plan două femei în costume populare care stau una lângă alta, văzute frontal, ținându-se de mână. Tânăra femeie din dreapta ține mâna dreaptă ridicată deasupra capului celeilalte în care are un lanț scurt de care este legată o cruce din aur. Tânăra din dreapta are părul negru cu cărare pe mijloc, ochii negri, fața negricioasă și palidă și poartă bentiță cu bănuți de aur. Are o rochie albă cu motive florale roșii și cu fir de aur.