Ugljevik (în ) este un oraș și o comună din Republika Srpska, o entitate din statul modern Bosnia și Herțegovina. În 2013, comuna avea o populație de 15.710 locuitori, în timp ce orașul Ugljevik avea o populație de 4.155 de locuitori.
Comuna este situată în mediul rural de la poalele estice ale Muntelui Majevica, unde munții încep să coboare spre zonele de câmpie din Semberija, de care este legat mai mult decât oricare altă zonă înconjurătoare. Este casa minerilor și a altor profesioniști ai resurselor energetice.
Istorie Producția de cărbune a fost exploatată pe Muntele Majevica din 1899. De-a lungul unui secol, locuitorii au construit o centrală electrică și au început săpăturile la ceea ce este astăzi o mină de suprafață, care produce 6.000 de tone de cărbune pe zi. Centrala termică pe cărbune „Termoelektrana Ugljevik” (Centrala electrică din Ugljevik) furnizează Republicii 300 de megawati de electricitate. Sunt în curs de construcție alte centrale electrice de 600 MW. Centrul administrativ al comunei a fost satul Zabrdje, care urma să fie transferat comunității miniere din Ugljevik (numită acum Stari Ugljevik (Vechiul Ugljevik)) în 1941, după ce Zabrdje a fost ars de Ustași. Actualul Ugljevik a început să fie construit în 1980 în valea râului Janja (unul dintre afluenții râului Drina) între Zabrdje, Stari Ugljevik, Bogutovo Selo și Ugljevicka Obrijez, ca răspuns la nevoia de creștere a operațiunilor miniere de suprafață și de construire a centralei. Tot satul vechi Ugljevik a fost mutat apoi în acest nou loc. miniatura|279x279px| Ugljevik, așezare a minerilor - Kolonija, în 1931 alt=|miniatura|277x277px| Cimitire medievale în satul Ugljevik - Bogutovo Selo Cel puțin zece situri arheologice există în zonă. Dintre acestea cinci situri conțin grupări de sarcofage din piatră medievală, numite stećci, și trei situri datează din perioada romană. Cu toate că cercetările asupra siturilor neolitice din comună lipsesc, zonele din apropiere au situri arheologice neolitice, permițând postularea că ar conține și situri antice. Satul Tutnjevac conține rămășițele unei vile romane.
Primul recensământ al populației din regiune a dezvăluit existența a cinci așezări cu un total de 55 de case, care datează de la sosirea turcilor otomani în secolul al XV-lea. În perioadele tulburi, populația locală a părăsit aceste, astfel că o parte a strămoșilor populației moderne provin din estul și „Vechea” Herțegovina din secolul al XIX-lea.
În ultimele sute de ani, ritmul și amploarea dezvoltării regiunii Ugljevik au fost determinate de producția de cărbune. Odată cu creșterea nevoii de cărbune, exploatarea cărbunelui a început în 1899 și a fost construită o cale ferată cu ecartament îngust de la Rača, pe râul Sava, până la mina de cărbune Ugljevik, prin Bijeljina, în 1919. Ulterior, această cale ferată a fost modernizată la ecartamentul îngust normal, iar ulterior a fost conectată la una din comunitățile din Ugljevik, Mezgraja, în 1938. Aceasta a fost ultima cale ferată cu ecartament îngust din Europa înainte de a fi închisă pe 26 mai 1979.
Cărbunele de la mina de suprafață Bogutovo Selo are o valoare calorică de 2.550 kcal/kg (10,68 MJ/kg) și se estimează că rezervele sunt suficiente pentru a satisface nevoile a patru centrale electrice cu cărbune de 300 megavati.
Datorită existenței acestor uriași cărbuni s-au dezvoltat aproape toate corporațiile din Ugljevik.
După războiul din Bosnia, Ugljevik a devenit un post important al forțelor de menținere a păcii. Pentru prima dată după al doilea război mondial, armata rusă (atunci sovietică) și aliații occidentali au lucrat împreună într-o misiune militară, ca forță de punere în aplicare (IFOR) și mai târziu ca forțe de stabilizare (SFOR). Sediul central al Misiunii ruse de menținere a păcii în Bosnia s-a aflat la Ugljevik. Americanii aveau o mică bază în Ugljevik, peste râul Janja, iar pe celălalt mal erau ruși. În legătură cu aceste baze, revista de informații IFOR „Talon” a scris într-una din edițiile sale „Războiul Rece s-a topit sub soarele balcanic”.
Localizare Comuna Ugljevik se învecinează la est și nord cu comuna Bijeljina, la vest cu comuna Lopare și la sud cu comuna Zvornik și cu comuna Teočak din Federația Bosniei și Herțegovinei. Recensământul populației din 1993 a indicat o populație de 16.456 rezidenți în 4.733 de gospodării, în această comună care are o suprafață de . Densitatea populației este de 12,44/km², aceasta fiind rezultatul naturii dispersate a comunităților.
Ugljevik este amplasat pe autostrada Bijeljina - Tuzla — construită în 1971 — care o conectează la toate regiunile înconjurătoare, cu drumuri din asfalt care se ramifică spre Zabrdje, Trnova și spre alte comunități. În prezent este posibil de călătorit în fiecare sat din comuna Ugljevik cu mașina. Acest lucru, împreună cu alte circumstanțe — în primul rând infrastructura excelentă, oportunitățile de angajare, mediul sănătos și apropierea de orașele populate — contribuie la creșterea rapidă a orașelor comunei și la alegerea rezidenților de a rămâne în zonă. În ciuda distrugerii recentului război și a greutăților de recuperare postbelică, casele noi le înlocuiesc pe cele vechi la fiecare pas.
Organizare teritorială Comuna Ugljevik are următoarele 21 de comunități: Korenita Maleševci Zabrdje Ugljevička Obrijež Stari Ugljevik Ugljevik Selo Gornje Zabrdje Ravno Polje Bogutovo Selo Gornja Krćina Gornja Trnova
Modran Donje Zabrđe Janjari (Atmačići) Srednja Trnova Glinje Sarije Mukat Stankovići Donja Trnova Akmačići
Date demografice
Populație Populația așezărilor - comuna Ugljevik așezare 1971. 1981. 1991. 2013. Total 24178 24540 17830 15710 1 Atmačići 566 429 2 Bogutovo Selo 499 294 3 Donja Trnova 1491 1154 4 Glinje 648 461 5 Gornja Trnova 420 284 6 Janjari 651 497 7 Korenita 840 557 8 Maleševci 602 404 9 Mezgraja 714 459 10 Mukat Stankovići 458 330 11 Ravno Polje 466 598 12 Srednja Trnova 721 579 13 Stari Ugljevik 1126 707 14 Tutnjevac 1489 1042 15 Ugljevička Obrijež 934 945 16 Ugljevik 2388 2442 2981 4155 17 Ugljevik Selo 693 478 18 Zabrđe 1725 1551
Compoziție etnică Populația din Ugljevik, după etnie, conform recensămintelor din 1971,Recensământul populației Iugoslaviei din 1971, pod2.stat.gov.rs (în sârbă și engleză) 1981,Recensământul populației Iugoslaviei din 1981, pod2.stat.gov.rs (în sârbă și engleză) 1991 și 2013Institutul de Statistică al Republicii Srpska, "Recensământul populației, gospodăriilor și locuințelor din Republika Srpska 2013", ПОПИС СТАНОВНИШТВА, ДОМАЋИНСТАВА И СТАНОВА У РЕПУБЛИЦИ СРПСКОЈ 2013. ГОДИНЕ. РЕЗУЛТАТИ ПО НАСЕЉЕНИМ МЈЕСТИМА, rzs.rs.ba a fost următoarea:
Compoziție etnică - orașul Ugljevik 2013. 1991. 1981. 1971. Total 4.155 (100,0%) 2.981 (100,0%) 2.442 (100,0%) 2.388 (100,0%) sârbi 2.426 (81,38%) 2.210 (90,50%) 2.256 (94,47%) bosniaci 348 (11,67%) 66 (2.703%) 86 (3.601%) iugoslavi 133 (4.462%) 143 (5.856%) 15 (0,628%) croați 39 (1.308%) 3 (0,123%) 15 (0,628%) Alții 35 (1.174%) 16 (0,655%) 5 (0,209%) macedoneni 4 (0,164%) 6 (0,251%) muntenegreni 4 (0,168%) albanezi 1 (0,042%) Compoziție etnică - comuna Ugljevik 2013. 1991. 1981. 1971. Total 15.710 (100,0%) 25.587 (100,0%) 24.540 (100,0%) 24.178 (100,0%) sârbi 13.412 (85,37%) 14.468 (56,54%) 14.066 (57,32%) 14.816 (61,28%) bosniaci 2.186 (13,91%) 10.241 (40,02%) 9.403 (38,32%) 8.859 (36,64%) Alții 70 (0,446%) 532 (2.079%) 81 (0,330%) 58 (0,240%) croați 42 (0,267%) 56 (0,219%) 17 (0,069%) 53 (0,219%) iugoslavi 290 (1.133%) 573 (2.335%) 35 (0,145%) rromi 376 (1.532%) 328 (1.357%) muntenegreni 9 (0,037%) 13 (0,054%) macedoneni 7 (0,029%) 12 (0,050%) albanezi 4 (0,016%) 3 (0,012%) sloveni 3 (0,012%) maghiari 1 (0,004%) 1 (0,004%) stanga|miniatura|900px| Panoramă a Ugljevikului de pe unul dintre dealurile din apropiere, peștera este vizibilă
Cultură stanga|miniatura|334x334px| Clădirea Centrului Cultural „Filip Višnjić”. Cultura în aceste părți a progresat în anii de după Războiul din Bosnia. Numeroase evenimente culturale sunt prezentate la Centrul Cultural. Cultural Club Rudar a fost înființat în 1976 și în componența lucrărilor clubului: ansamblu de dansuri populare, secțiune de dramă și recitare, lucrare de creație originală (autentică), orchestră de muzică populară. Cu programul său de calitate, Clubul participă la toate manifestările importante din colectivitățile din comună și în economie și, de asemenea, au avut deseori spectacole în alte comune.
Clădirea Centrului Cultural „Filip Višnjić” a fost deschisă în 2006 și este replică a sediului central al minei (clădirea „ Direkcija ”) din Stari Ugljevik. Clădirea originală a fost construită în 1921, dar din cauza eliminării Ugljevikului din noua locație a fost abandonată. Clădirea nouă este un centru de viață culturală bogată în municipalitate și regiune.
Religie Religia și-a asumat locul tradițional în ultimul deceniu în viața populației locale. Pe lângă bisericile existente în Zabrdje, Tutnjevac, Stari Ugljevik, care au împărtășit soarta credincioșilor lor, se construiesc noi biserici ortodoxe. Cea mai impresionantă este cea din Ugljevik, dedicată protestatarilor din Ugljevik și Sfintei Cuvioase Parascheva. Biserica a fost construită în stilul tradițional al bisericii sârbo-bizantine și domină orașul.
Moscheile sunt, de asemenea, reconstruite, după război, în diferite sate (Janjari, Atmačići, Glinje, Srednja Trnova).
Educație miniatura|200x200px| Liceul „ Mihailo Petrović Alas ”. Educația are o lungă tradiție în comuna Ugljevik. În 1875 a fost fondată o școală elementară la Zabrdje. Orașul era la acea vreme cea mai mare așezare din această parte a zonei Majevica, deoarece se afla pe drumul Bijeljina - Tuzla. În anul 1995, orașul a marcat 120 de ani de la apariția școalii sale, făcând din Zabrdje, una dintre comunitățile privilegiate din Majevica și Semberija care au propria școală de mult timp.
A doua școală care s-a deschis în aceste părți a fost inaugurată în 1890 la Korenita. A fost urmat doi ani mai târziu de deschiderea unei școli în Ugljevik. După cel de- al Doilea Război Mondial, școlile sătești au apărut în alte comunități din Ugljevik — Tutnjevac, Malesevci, Trnova, Mezgraja, Bogutovo Selo, Ugljevicka Obrijez și alte comunități. Toți copiii de vârstă școlară participă la cursuri. Clădirile școlilor sunt moderne și bine echipate, cu un număr adecvat de profesori care asigură un standard ridicat de învățământ. În fiecare an, două mii de elevi învață în școlile comunei Ugljevik.
Ugljevik are, de asemenea, o școală secundară care formează viitorii tehnicieni în domeniul energiei, care acoperă meseriile necesare cerute de Ugljevik Termoelektrana (Centrala electrică). În ciuda unui număr de studenți din Ugljevik care frecventează școlile secundare din Bijeljina și invers, Ugljevik încă are 600 de elevi.
Mediul natural Regiunea Ugljevik face parte din Marea Panonică acum evaporată. Când apele mării ajungeau deasupra Noului Ugljevik, valurile sale loveau în muntele de deasupra complexului școlar, acum în acel loc sunt vizibile urmele fosilizate ale florei și faunei acvatice. Deasupra Vechiului Ugljevik se află rămășițele medievale ale cetății Jablangrad. De la stâncile sale, aflate până la deasupra nivelului mării, poate fi văzută panorama câmpiilor din Semberija, în timp ce dincolo, peste râul Drina, se văd Mačva și Muntele Cer. Vârful Udrigovo, unde a fost construit un turn de radioteleviziune după război, se ridică deasupra regiunii Ugljevik.
Dealurile Majevica au o serie de păduri, stejarul negru fiind binecunoscut în Udrigovo. S-au făcut planuri a pădurilor și a mediului natural din regiune și rezervațiile naturale din Bogutovo Selo și Lazarevici, menținându-se totodată producția de cherestea. Păduri de gorun, stejar negru și alte soiuri pot fi găsite la Bogutovo Selo, Korenita și Lazarevic, dar și în alte părți. [ cercetare originală?[ cercetare originală?
Turism dreapta|miniatura|150x150px| Hotelul „Energetik”