Srđan Dragojević (în , Srdjan Dragojevic, , ) un regizor și scenarist sârb, care a apărut în anii 1990 ca o figură semnificativă în cinematografia sârbă.
Din 2010, Dragojevic este membru al consiliului principal al Partidului Socialist din Serbia (SPS). La sfârșitul lunii august 2013 a devenit parlamentar SPS în Adunarea Națională a Serbiei.
Viața timpurie și cariera Născut dintr-un tată jurnalist care a condus un ziar cu sediul la Belgrad și o mamă traducătoare de limba franceză, Dragojević s-a descris drept „copilul nomenklaturii comuniste de nivel mediu din Serbia”.Conversations with three filmmakers;World Socialist Web Site, 8 May 1999 În tinerețe, Dragojević a cântat la chitară în trupa de muzică punk / new wave TV Moroni. De asemenea, a fost jurnalist al revistelor Polet și Start.
Dragojević a luat o diplomă în psihologie clinică de la Facultatea de Filozofie a Universității din Belgrad. În 1987 a început să studieze regia de film și TV la Facultatea de Arte Dramatice a Universității de Arte (FDU) sub tutela regizorului Bajo Šaranović și a obținut o altă diplomă.
Dragojević a publicat cartea de poezie Knjiga akcione poezije în 1986Virtuelna biblioteka Srbije și Čika kovač potkiva bebu în 1988, înainte de a se dedica filmului. El a revenit pentru o scurtă perioadă de timp la poezie în 1995, când era deja regizor de film consacrat, pentru a lansa Katkad valja pročitati poneku knjigu da ne ispadnete glupi u društvu.
Cariera cinematografică Debut și perioada timpurie Dragojević și-a făcut debutul regizoral la 29 de ani cu filmul Mi nismo anđeli (Nu suntem îngeri) din 1992 al cărui scenariu l-a scris tot el. Aceasta a fost în esență proiectul său de doctorat la FDU, o comedie pentru tineret, care are loc la Belgrad și care prezintă o adolescentă ciudată care este lăsată gravidă de un playboy local. Filmul s-a dovedit a fi un succes imens în Republica Federală Iugoslavia și, în cele din urmă, în restul fostelor țări iugoslave.
În 1993, Dragojević a început să filmeze la un proiect în al lui Pedro Almodóvar, intitulat Devedesete despre loialitate, gelozie, infidelitate și intimitate, cu planul inițial de a filma trei finaluri separate și de a distribui trei versiuni ale filmului. Cu toate acestea, problemele financiare ale studioului de film de stat Avala Film, pe fondul inflației galopante din Republica Federală Iugoslavia, au pus capăt acestui proiect.Srđan Dragojević: Reakcije na "Paradu" su istovjetne u Hrvatskoj i Srbiji, nismo mi toliko različiti;Novi list, 26 December 2011
A scris apoi, împreună cu Aleksandar Barišić, scenariul unei comedii muzicale de succes din 1994, Slatko od snova, cu vedeta turbo-pop Dragana Mirković.
De asemenea, în 1994 Dragojević a scris și a regizat o comedie muzicală pentru televiziune Dva sata kvalitetnog TV programa care a fost difuzată pe al treilea canal de televiziune RTS (3K) ca parte a programului său de Revelion 1995. În anul viitor, în 1995, a regizat câteva episoade ale seriei RTS Otvorena vrata (cu sensul de Ușa deschisă).
Aprecierea criticilor La patru ani de la debutul său, Dragojević a revenit în cele din urmă la regia de lungmetraj - de data aceasta se desprinde complet de genul filmelor pentru tinerilor pentru a aborda probleme mai serioase legate de războaiele iugoslave aflate în derulare, cu o dramă controversată care conține elemente ale comediei întunecate, Lepa sela lepo gore (cu sensul de Sate frumoase ard frumos), care are loc în războiul din Bosnia. Pe lângă laudele criticilor, filmul a avut un impact comercial pozitiv, cu peste 700.000 de bilete vândute pe piața internă din Serbia în timpul proiecției sale cinematografice.I u najskupljem srpskom filmu zvijezda Splićanka ; Jutarnji list, August 20, 2007 De asemenea, a stârnit o mulțime de controverse în întreaga Europă cu privire la aspectele sale ideologice: în timp ce mulți l-au văzut ca pe o denunțare puternică a războiului, alții l-au considerat drept „cinematograf fascist”. Filmul a fost chiar refuzat să intre în concurs la Festivalul de Film de la Veneția din 1996, de asemenea a divizat juriul de la Festivalul Internațional de Film de la Salonic din 1996, care în final i-a refuzat premiul principal, în ciuda faptului că a avut un succes copleșitor în rândul publicului festivalului.Vox Populi ;28 November 1996 În America de Nord, filmul a primit laude critice mai mult sau mai puțin universale, iar Dragojević a început să fie curtat de cei de la Hollywood aproape imediat după rularea notabilă a filmului în circuitul de festivaluri de pe continentul american. A semnat cu agenția William Morris la sfârșitul verii 1996 și a ajuns la Los Angeles, unde a avut întâlniri cu diferiți șefi de studio.Pretty Village, Pretty Flame:Gerald Peary, April 1998 Cu toate acestea, profund nemulțumit de scenariile oferite, regizorul a decis să se întoarcă acasă și să facă un alt film în Serbia. Prin urmare, singurul rezultat tangibil al scurtului său flirt cu Hollywood cu această ocazie a fost un acord cu Fox Lorber pentru a distribui pe video pentru acasă și cinematografic filmul Lepa sela lepo gore.
Înapoi acasă pe frontul politic, Dragojević a susținut manifestațiile antiguvernamentale din 1996-97, vorbind la mitinguri și participând la proteste de stradă.
În 1998, Dragojević a prezentat o imagine sumbră și critică a vieții în Serbia din timpul lui Slobodan Milošević, în Rane (Rănile), care a fost un alt succes critic pentru tânărul regizor. Bazat pe o povestire adevărată, spune povestea a doi adolescenți criminali care cresc împreună înainte de a se transforma unul pe celălalt. Lansat în mai 1998 și, la fel ca majoritatea producțiilor locale, finanțat în mare parte de instituțiile statului, cum ar fi radiodifuzorul de stat RTS, filmul a obținut un răspuns sever din partea elementelor guvernamentale care nu apreciau portretizarea brutală de către regizor a Serbiei din timpul lui Milošević. Cu toate că nu a fost interzis filmul în întregime, acest răspuns a avut un impact sever asupra ciclului său de promovare, presa publicată de stat și presa electronică refuzând să difuzeze reclamele filmului Rane.Dark Balkan Comedy and Black-Sheep Directors;The New York Times, În timpul promovării în circuitul festivalelor de film din America de Nord, Dragojević și-a exprimat îngrijorarea că nu i se va permite să continue producția de filme în Serbia din timpul lui Milošević.
Aceste temeri nu s-au dovedit nefondate, deoarece încercările sale de a strânge fonduri pentru ecranizarea piesei de teatru din 1984 a lui Dušan Kovačević, Sfântul Gheorghe împușcă balaurul au fost zadarnice.
Anii de la Hollywood Până în 1999, Dragojević și-a dat seama că nu i se va permite în Serbia să facă filme așa cum dorește. Astfel, el a apelat la conexiunile sale de la Hollywood pentru a-și explora din nou opțiunile acolo și curând a început negocierile cu Miramax Films, deoarece a început din nou să atragă producătorii din America, inclusiv printr-o proiecție a filmului Rane în ianuarie la Festivalul de film Sundance.1999 Sundance Film Festival World Cinema Lineup;indieWIRE, 3 December 1998
La sfârșitul lunii martie 1999, la o săptămână după ce Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) a început să bombardeze Serbia, Dragojević s-a urcat într-un autobuz spre Budapesta împreună cu soția și cei doi copii ai lor și apoi s-au dus în New York. Aici, Dragojević a avut o proiecție programată a filmuli Rane organizată de Film Society of Lincoln Center la Muzeul de Artă ModernăOne Filmmaker's View from Yugoslavia;indieWIRE, 31 March 1999Growing Up in Belgrade With Suitably Black Humor;The New York Times, 22 August 1999 ca parte a celei de-a 28-a serii anuale a New Director/New Films (Noi regizori/Noi filme).1999 New York's New Director's/New Films Series Lineup Set;indieWIRE, 4 March 1999 Sosirea în țara care îi bombarda patria în aceea perioadă, l-a pus într-o poziție ciudată și inconfortabilă și a recunoscut acest lucru mereu în interviuri.After Anticipated New Directors Debut, Yugoslavian Filmmaker Discusses U.S./Serbian "Propaganda";indieWire, 5 aprilie 1999 El a rămas în Statele Unite ale Americii, unde a călătorit prin țară cu filmul Rane care a avut mai multe proiecții în diferite festivaluri (inclusiv San Francisco International Film Festival, Festivalul Internațional de Film de la San Francisco), în timp ce a negociat simultan termenii înțelegerii cu Miramax.
În iulie s-a anunțat că Dragojević a semnat un contract cu Miramax,Dragojevic, Miramax Sit 'pretty';The Hollywood Reporter, 29 July 1999 și familia s-a mutat în Los Angeles, stabilindu-se în Canionul Laurel.Srđan Dragojević: Ne gledam svoje filmove;Story, 13 February 2012 Dragojević și-a petrecut următorii câțiva ani trăind și muncind în Statele Unite, împărțindu-și timpul între Los Angeles și New York. El a avut un contract de probă (first-look deal), prin care era obligat să arate tot ceea ce era interesat să fie dezvoltat (fie propria sa lucrare, fie lucrarea altcuiva ale cărei drepturi pot fi cumpărate) mai întâi de către Miramax și apoi dacă Miramax o refuză, el era liber să le realizeze în altă parte. Acordul a prevăzut și o clauză vice-versa, prin care Miramax se obliga să îi ofere scenarii, cărți, povestiri sau idei refăcute pe care studioul le considera potrivite sensibilității sale și Dragojević avea dreptul de a le refuza.Obračun sa sobom ;Vreme, 1 ianuarie 2000
Cu toate acestea, Dragojević a întâmpinat probleme mari în a convinge studiourile să-i finanțeze proiectele și,1 de asemenea, de cele mai multe ori nu i-au plăcut ideile care i-au fost oferite. Cel mai aproape de finalizare într-un proiect de film a fost scenariul unei comedii istorice, cu un scenariu scris de Dragojević împreună cu Alan Sereboff - The Payback All-Star Revue - despre care s-a convenit a fi o coproducție între Miramax și Icon Productions, compania lui Mel Gibson. Anunțul a fost făcut în noiembrie 2000, cu Dragojević optimist în privința proiectului pe care l-a conceput ca un „film amuzant și comercial care conține un amestec unic de genuri, incluzând sub-scenarii shakespeareiene și cu structuri imprevizibile”.Miramax, Icon plan 'Payback';Variety, 19 November 2000 Povestea este despre o trupă de muzicieni de salon care dau spectacole în cazinoul Riviera din Las Vegas, aceștia decid să jefuiască locul unde cântă. Cu toate că reușesc să jefuiască cu succes, au probleme în timpul fugii. După ce sunt prinși, ei acceptă să se se predea cu condiția că li se va acorda posibilitatea unui interviu cu un reporter de la revista Rolling Stone pentru a-și spune povestea.The Payback All-Star Revue ;The New York Times Povestea planificată a prezentat o multitudine de personaje cu multe sub-scenarii. Cu toate acestea, la mijlocul pre-producției, filmul a fost anulat în 2001 din cauza unei amenințări iminente cu greva Sindicatului Actorilor și al anunțului Warner Bros. că va reface filmul Ocean 11 cu o distribuție a tuturor vedetelor și că proiectul este în pre-producție, iar Miramax a considerat că noul filmOcean 11 îi va pune în pericol încasările la box-office ale viitorului film The Payback All-Star Revue.The Payback All-Star Revue ;Screenwriters UtopiaIMDb
Întoarcerea în Serbia În 2001, Dragojević s-a întors în patria sa fără să fi făcut vreun film în America. Cu producătorul Biljana Prvanović, a fondat în 2002 o companie de producție, Delirium Films.Delirium Films, bsf.si/en Delirium films is a Serbian production company, that was involved with Izbrisana (2018), Pokrajina Št. 2 (2008) and Inferno (2014).