Sate frumoase ard frumostraducere aproximativă, neoficială. Titlul filmului apare în vorbele unui personaj al filmului: „Satele frumoase sunt frumoase chiar și atunci când ard. Satele urâte rămân urâte, chiar și atunci când ard." (în sârbă, Lepa sela lepo gore, a ružna sela ostaju ružna, čak i kad gore.) Potrivit lui Dragojević, titlul filmului este parafrazat dintr-un pasaj care descrie satele arzătoare în depărtare în romanul lui Louis-Ferdinand Céline din 1932 Călătorie la capătul nopții (Voyage au bout de la nuit). (în / Lepa sela lepo gore; titlu de lucru: Tunel) este un film sârb din 1996 regizat de Srđan Dragojević după un scenariu bazat pe un articol scris de Vanja Bulić în revista Duga.
Având loc în timpul războiului din Bosnia, filmul spune povestea lui Milan, parte a unui grup mic de soldați sârbi prinși într-un tunel de trupe bosniace. Prin numeroase flashback-uri, se arată viața soldaților prinși în Iugoslavia de dinainte de război, în special a lui Milan și a celui mai bun prieten al său, bosniacul Halil, cei doi au devenit acum dușmani după ce au fost nevoiți să aleagă părți opuse în conflict.
Desfășurarea evenimentelor Povestea a fost inspirată din evenimente din viața reală care au avut loc înainte de începerea războiului din Bosnia, scenariul filmului fiind bazat pe un articol scris de Vanja Bulić pentru revista Duga despre evenimentul propriu-zis. În urma succesului filmului, Bulić a scris un roman denumit Tunel, care este în esență o versiune extinsă a articolului său din revistă.
Lepa sela lepo gore prezintă o narațiune neliniară, iar scenele se schimbă între perioade de timp din 1971 până în 1999, de cele mai multe ori scenele se mută înainte și înapoi fără vreo regulă anume. Perioadele principale de timp din film includ „prezentul” în care Milan este rănit într-un spital, cu flashback-uri atât din copilărie cât și ca adult din anii 1980 până la începerea războiului, dar și din timpul serviciului său militar și de atunci când este prins în capcană de bosniaci, în tunel, împreună cu câțiva soldați ai căpitanului Gvozden.
Intrigă
Filmul se deschide cu un reportaj fictiv, care prezintă inaugurarea Tunelului Frăției și al Unității de către președintele Iosip Broz Tito și de către demnitarul local Džemal Bijedić la 27 iunie 1971. În timpul ceremoniei de tăiere a panglicilor, președintele Tito își taie accidental degetul mare cu foarfecele.
La începutul războiului din Bosnia din 1992, Milan (Dragan Bjelogrlić), un sârb bosniac, și cel mai bun prieten al său Halil (Nikola Pejaković), musulman bosniac, duc o viață liniștită într-un mic sat din estul Bosniei, jucând baschet la kafana deținută de Sloba (Petar Božović). În timp ce Milan și Halil fac o pauză, Nazim, un vecin bosniac al lui Sloba, îl întreabă dacă îi poate îngriji casa în timp ce își vizitează sora aflată în Tuzla. Halil îi spune lui Nazim că nu crede că își vizitează rudele ci că vrea să se mute, deoarece Nazim are prea multe bagaje în mașina și remorca sa, dar Nazim negă. Apoi un Milan rănit este arătat în pat într-un spital militar din Belgrad, unde amenință un tânăr soldat bosniac rănit în camera vecină, Milan îl spune că îl va ucide dacă prietenul său din următorul pat moare.
În 1994, în timpul conflictului, Milan se alătură armatei Republicii Srpska și este atașat unei echipe în care se mai află: Velja (Nikola Kojo), infractor de carieră și hoț din Belgrad; Petar „Profesorul” (Dragan Maksimović), profesor sârb bosniac într-o școală din Banja Luka; Brzi „Speedy” (Zoran Cvijanović), un dependent de heroină din Belgrad, fiul unui ofițer al Armatei Populare Iugoslave (JNA) și singurul din grup care vorbește limba engleză; Laza (Dragan Petrović), un bărbat dintr-o familie cu idei simple, cu valori de modă veche; Viljuška „Furculiță“ (Milorad Mandić), un vesel și jovial simpatizant cetnic din centrul Serbiei; Gvozden (Bata Živojinović), căpitanul echipei și un ofițer al armatei populare iugoslave și Marko (Marko Kovijanić): un tânăr care deseori se comportă prostește și caută cu disperare aprobarea colegilor săi
Milan, tulburat de modul în care se desfășoară războiul, este frustrat de faptul că trei profitori de război jefuiesc proprietățile lui Halil. Milan trage cu mânie în cei trei după ce aceștia au dat foc atelierului de reparații auto pe care el și Halil l-au construit împreună, rănindu-i la picioare și este apoi șocat să constate că și Sloba jefuiește proprietatea. Mai târziu Sloba îi spune că mama lui Milan a fost ucisă de bosniacii din plutonul lui Halil, iar Milan se întoarce acasă pentru a o găsi vandalizată și plină de sângele mamei sale. După ce plutonul său a dat foc unui sat, ei îl urmăresc cum arde de pe un deal din apropiere și Velja spune: „Satele frumoase sunt frumoase chiar și atunci când ard. Satele urâte rămân urâte, chiar și atunci când ard.” (în sârbă: Lepa sela lepo gore, a ružna sela ostaju ružna, čak i kad gore.) Noaptea, Milan și echipa sa sunt încercuiți de luptătorii bosniaci, astfel că el le spune colegilor săi supraviețuitori să alerge să se adăpostească într-un tunel din apropiere, în care i-a fost teamă să intre când era copil, pentru că el și cel mai bun prieten al său de atunci, Halil, credeau că tunelul este casa unui căpcăun. Milan, Velja, Profesorul, Furculiță, Laza și Gvozden intră în tunel și luptă împotriva luptătorilor bosniaci, cu toate acestea grupul va fi prins în capcană în tunel, iar orice încercare de a pleca de acolo este sortită eșecului. Încercând să ia legătura cu aliații lor, bosniacii îi păcălesc folosind radioul lui Marko, pe care îl chinuiesc. La scurt timp, Speedy apare în mare viteză și intră cu camionul ambulanță în tunel, unde se strică motorul. Cu el este și Liza Linel (Lisa Moncure), o reporteră americană de la CBC News, care s-a strecurat în partea din spate a camionului, iar cei doi au rămas astfel, de asemenea, prinși în tunel.
Echipa rămâne în interiorul tunelului timp de o săptămână, fără apă (de sete beau și urină); dar începe să se micșoreze ca număr: Laza este rănit mortal când încearcă să arunce o grenadă. Velja încearcă să părăsească tunelul cu intenția de a muri, este împușcat, iar ceilalți îl târăsc înapoi. Bosniacii îi anunță apoi că le trimit o femeie în tunel „pentru plăcerea lor”, aceasta se dovedește a fi fosta profesoară de școală a lui Milan și Halil care a abuzat sexual de ei când erau copii. Pe măsură ce se apropie încet de ei, sârbii decid să o împuște înainte să se apropie prea mult, temându-se că bosniacii i-au pus explozibili sub haine. Niciunul dintre ei nu o poate face până când Furculiță o împușcă, dar apoi decide că s-a săturat de război și vrea să plece acasă, el vrea să părăsească tunelul, dar este ucis, iar Velja se sinucide. Milan recunoaște vocea de la radio ca fiind a lui Halil, iar cei doi comunică cu puțin timp înainte ca bosniacii să atace tunelul. Gvozden scoate camionul reparat din tunel la viteză maximă (în timp ce cânta Uz Maršala Tita) înainte de a exploda din cauza cauciucurilor aprinse la intrare, proces în care Gvozden și trupele care atacau tunelul mor, permițând astfel celorlalți să plece. La ieșire, Speedy este rănit de un glonț rătăcit, iar Liza este ucisă de o grenadă. Milan și Halil se întâlnesc afară, iar Halil îl întreabă cine i-a ars garajul în timp ce Milan întreabă cine a ucis-o pe mama sa - ambii bărbați neagă că au fost implicați în aceste evenimente, apoi Halil este ucis de o lovitură a artileriei sârbe.
Milan, Profesorul și Speedy scapă și toți trei sunt trimiși la spitalul militar din Belgrad, iar Speedy este prietenul aflat în patul de lângă Milan. În cele din urmă, Speedy moare, iar în noaptea următoare, Milan încearcă să-l omoare pe băiatul bosniac așa cum i-a promis lui Speedy, în ciuda faptului că nu poate să meargă. Milan se târăște în camera alăturată, urmat de Profesor care încearcă să-l oprească, dar nici acesta nu poate să meargă. În timp ce Milan încearcă să-l înjunghie pe bosniac cu o furculiță, el nu poate face acest lucru și este descoperit de asistente. O scenă imaginară arată apoi tunelul plin de cadavre, inclusiv cu Milan și Halil, apoi cei doi sunt arătați ca martori ai scenei, de data asta fiind copii.
Filmul se termină cu o știre din 21 iulie 1999 care arată redeschiderea tunelului reconstruit sub un nou nume, Tunelul Păcii.
Distribuție Dragan Bjelogrlić ca Milan (adult) Milan este un sârb bosniac, și a fost cel mai bun prieten al lui Halil, în „prezent” Milan este rănit și se află în pat într-un spital militar din Belgrad, de unde își amintește ce s-a întâmplat înainte și după ce a rămas prins în tunel alături de alți militari sârbi. Nikola Kojo ca Velja Velja este un infractor de carieră și hoț din Belgrad, a lucrat mult (ca hoț) și în Germania de Vest. În timpul unei vizite acasă, autoritățile au venit să-l recruteze pe fratele său mai mic, un student promițător. Velja s-a prefăcut că este fratele său, știind sigur că va fi dus în primele rânduri pentru că a evitat recrutarea, devenind astfel soldat în locul lui. Dragan Maksimović ca Petar „Profesorul” Petar „profesorul” este un profesor sârb bosniac într-o școală din Banja Luka, se pare că are sentimente nostalgice față de fosta Republică Socialistă Federativă Iugoslavia. În timp ce unii dintre ei jefuiesc case, el este mai interesat de literatură și citește adesea dintr-un jurnal ars pe care l-a găsit într-unul din satele prin care a trecut echipa. Zoran Cvijanović ca Brzi „Speedy” Brzi „Speedy” este un dependent de heroină din Belgrad, fiul unui ofițer al Armatei Populare Iugoslave (JNA) și singurul din grup care vorbește limba engleză. Într-o noapte, drogat, a mers pe pasarela unui drum din Belgrad, unde oamenii s-au adunat pentru a aclama trupele care pleacă la război. De pe pasarelă, Brzi a sărit într-un camion JNA care s-a îndreptat spre granița croată. Nu se știe clar dacă saltul său a fost o tentativă de suicid. Brzi a devenit șofer pe un camion-ambulanță și acum crede că implicarea sa în război este ca o încercare de a scăpa de dependența sa de droguri. Dragan Petrović ca Laza Laza este un bărbat dintr-o familie cu idei simple, cu valori de modă veche. Laza a fost atât de indignat când a aflat la știrile de pe canalele TV sârbe despre atrocități împotriva sârbilor, încât a mers până la cea mai apropiată autostradă și a făcut autostopul până la Belgrad pentru a se oferi voluntar pentru luptă. Pe drum, el își dezvăluie furia sa șoferului de camion care l-a luat la ocazie, spunându-i, printre altele, „niciodată un german sau un turc nu va pune piciorul aici”, neștiind că persoana din spatele volanului este un șofer turc care conduce prin Serbia. Milorad Mandić ca Viljuška „Furculiță“ Viljuška „Furculiță“ este un om vesel și un jovial simpatizant cetnic din centrul Serbiei al cărui singurul motiv de a lupta a fost să-l găsească pe cumnatul său, Laza. Este poreclit Furculiță pentru că poartă o furculiță în jurul gâtului care, după spusele sale, simbolizează emanciparea sârbă în secolul al XIV-lea când regii sârbi foloseau furculița în contrast cu regii englezi și germani din acea vreme, despre care se spune că ar fi mâncat cu mâinile goale (fără furculiță). Bata Živojinović ca Gvozden Gvozden este căpitanul echipei și un fost ofițer al armatei populare iugoslave, bine instruit profesional. Cu toate că luptă de partea sârbilor, în inima sa încă crede în Iugoslavia și în idealurile sale. În 1980, după moartea președintelui iugoslav Iosip Broz Tito, Gvozden a apărut la știrile naționale când a alergat într-un maraton de 350 de kilometri, singur, în toată țara pentru a participa la înmormântarea lui Tito. Marko Kovijanić ca Marko