Čačak

Čačak (în , ) este un oraș și centrul administrativ al districtului Moravica din centrul Serbiei. Este situat în valea Moravei de Vest, în regiunea geografică Šumadija. Conform recensământului din 2011, orașul a avut 73.331 de locuitori, în timp ce zona administrativă (comuna) a cuprins un total de 115.337 de locuitori.

Cunoscut de mult timp ca oraș balnear, se află la aproximativ 144 de kilometri sud de capitala Serbiei, Belgrad. Este, de asemenea, situat în apropiere de Cheile Ovčar-Kablar (supranumite Muntele Athos al Serbiei), unde în prezent se află 12 mănăstiri diferite (din cele 30 construite începând din secolul al XIV-lea).:sr:Ovčarsko-kablarski manastiri

Geografie Čačak este situat în partea de vest a Serbiei centrale, în regiunea Šumadija. Odată dens împădurită, regiunea este astăzi caracterizată de dealurile sale domoale și de pomii săi fructiferi. Spre sud, pe lângă Cheile Ovčar-Kablar, se află munții Alpili Dinarici. Acești munți se înclină într-un mod blând și ondulat spre valea Čačak și râul Morava de Vest.

Zona administrativă a orașului acoperă 636 km2 și conține: valea Čačak, cu o altitudine cuprinsă între 204 și 300 de metri înălțime; dealuri care au între 300 și 500 de metri înălțime și munții Jelica la sud, Vujan la nord-est, Ovčar și Kablar la vest.

Climat Čačak are un climat oceanic (clasificare climatică Köppen: Cfb) care se învecinează cu un climat continental umed (clasificare climatică Köppen: Dfb). Temperatura medie a orașului și a vecinătăților sale este de 10,47 °C cu 74,1% umiditate și se caracterizează prin veri calde și ierni reci. Vânturile bat dinspre nord și nord-est și mai rar dinspre vest din cauza munților care le blochează. Temperatura medie în luna august este de 20,6 °C, în timp ce în luna ianuarie este de 0,5 °C. Există în medie 38 de zile cu zăpadă în timpul anului. Viteza medie a vântului este de 2,3 metri pe secundă. Numărul obișnuit de zile cu ceață este de 54. Precipitațiile medii anuale sunt de 802 de milimetri.

Există câteva cazuri înregistrate de furtuni de praf saharian care au ajuna în oraș.

Istorie

Etimologie Numele original al orașului a fost Gradac (însemnând „orașul mic”), care s-a dezvoltat în jurul mănăstirii Moravski Gradac, construită la sfârșitul secolului al XII-lea. Prima mențiune a numelui Čačak a fost într-un document emis de Republica Ragusa. Datat la 3 ianuarie 1409, documentul se referă la evenimente din 18 decembrie 1408, iar această dată este astăzi Ziua oficială a orașului Čačak.

Originea numelui este astăzi necunoscută. Cu toate acestea, mai multe dicționare din secolul al XIX-lea și chiar din secolul al XX-lea, inclusiv lucrări ale marilor lingviști Vuk Stefanović Karadžić și Đuro Daničić, menționează cuvântul čačak și adjectivul corespunzător čačkovit, însemnând ( grămadă de) noroi înghețat sau uscat sau grămezi mari de pietre [aflate] la sol. Valea de-a lungul Moravei de Vest, unde se află Čačak, a fost într-adevăr inundată regulat până în secolul al XX-lea. Daničić a sugerat că originea cuvântului este rădăcina skak (skakati înseamnă sărituri în sârbă). Cuvântul și variantele sale au dispărut complet din limba sârbă de astăzi, dar s-a păstrat o altă toponimie de aceeași origine, ca în numele muntelui .

Cu timpul, s-a dezvoltat o teorie eronată, dar larg răspândită, care susține că numele înseamnă într-adevăr „noroi”, dar că este de origine turcă. La prima mențiune a numelui, această regiune nu era încă ocupată de Imperiul Otoman, nămolul este numit diferit în limba turcă și nici nu există un cuvânt turc care să corespundă vocal cu čačak.

Preistorie Regiunea are mai multe situri arheologice, care datează din preistorie până în prezent, cele mai vechi din secolul al XV-lea î.Hr.

Morminte princiare de tip iliric (cultura Glasinac) au fost găsite în două movile din Atenica cu sticlă ioniană, mărgele de chihlimbar reprezentând o lebădă și o placă cu un mistreț, toate au fost datate de la sfârșitul secolului al VI-lea î.Hr.Trebenishte: the fortunes of an unusual excavation – M. Stibbe, Rastko Vasić Mai multe fibule din bronz ornitomorfe de lebede au fost găsite în Mojsinje.http://sehumed.uv.es/revista/numero16/SEHUMED_colecc131.PDF[hrcak.srce.hr/file/71455 srce.hr]

Mai mulți tumuli preistorici au fost descoperiți în Mrčajevci. Triburi de triballi și scordisci au trăit în această zonă până la momentul cuceririi romane.

Epoca romană Orașul a fost locuit în epoca romană, cu urme ale așezării romane și astăzi vizibile, precum băile romane (terme) construite în perioada secolulelor II-IV. Acestea se află în spatele unei școli secundare din centrul orașului Čačak.

În apropiere, în satul Gradina de la poalele muntelui Jelica, a fost săpată un fort roman cu un martyriumUn martyrium (latină) sau martirion (greacă veche) (plural, „martyries” sau „martyria”) este o biserică cu o formă arhitecturală specifică, centrată pe un element central și astfel construită pe un plan central, adică a unei circulare sau uneori forma octogonală sau cruciformă și o necropolă, cu trei biserici, dintre care una a produs monezi pentanumion pentru împăratul roman Iustinian I (cel Mare) în perioada 526– 537. Se crede că tot Iustinian a fondat fortul în anii 530. Prezența straturilor arse la vedere ar putea fi o dovadă că așezarea a fost distrusă în conflictul care a caracterizat regiunea în urma invaziilor barbare din Imperiul Roman de Apus. În aceeași regiune, în secolul al VI-lea, au fost construite alte patru forturi.

Evul Mediu Slavii de sud s-au stabilit în zonă în timpul domniei împăratului bizantin Heraclius I (610–641). În perioada 1168 - 1189, după încorporarea sa în Primul Țarat Bulgar și apoi în diferite state medievale sârbe, fratele lui Ștefan Nemanja, Stracimir Zavidović, a controlat regiunea Morava de Vest, inclusiv orașul, atunci cunoscut sub numele de Gradac. Stracimir, un zupan sârb , a ridicat Biserica Maicii Domnului din Moravia Gradac în cel mai înalt punct al orașului.Ћоровић, Владимир (1997). Istoria poporului sârb - Историја српског народа., 119–124.

În 1459, turcii au încheiat cucerirea deplină a zonei, încorporând-o în Sangeacul Semendria și transformând biserica lui Stracimir într-o moschee. Numele orașului a fost schimbat de turci din Gradac în actualul Čačak.

Sec. al XVI-lea - prezent miniatura|Bătălia de la Ljubić (1815) din apropiere de Čačak; pictură în ulei de Rihard Puhta, 1862 Evliya Çelebi, un explorator otoman din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, a descris Čačak drept așezarea principală în kadiluk-ul local (subdiviziune administrativă otomană). În 1717, Čačak a devenit parte a Imperiului Habsburgic după ce austriecii au învins otomanii, în urma Tratatului de la Passarowitz. Domnia austriacă a avut o durată scurtă, iar 21 de ani mai târziu Čačak a devenit din nou parte a Imperiului Otoman. Majoritatea rezidenților sârbi din Čačak, în momentul recuceririi, au părăsit orașul, migrând în nord în Imperiul Habsburgic unde siguranța vieții lor era mai mare. În locul lor au fost aduși coloniști din Muntenegru, Bosnia și Hercegovina și vlahi din mediul rural din apropiere.

Čačak are doi ani pe stema sa. Primul este 1408, în care apare prima mențiune a numelui orașului în arhiva Republicii Ragusan. Cel de-al doilea este 1815, anul în care a început a doua răscoală sârbă și anul în care bătălia de la Ljubić a avut loc pe dealurile din apropiere de Čačak (la 8 mai / 6 iunie 1815). Această bătălie este renumită ca una dintre cele mai mari victorii ale rebelilor sârbi. În această luptă, un grup mic de rebeli sârbi a învins o armată otomană mult mai puternică, cu un număr de 5.000 - 12.000 de bărbați. La scurt timp, Principatul Serbiei, una dintre primele națiuni eliberate de stăpânirea otomană, și-a asigurat independența.Стевановић, Миладин (1990). Други српски устанак. Дечје новине. ISBN 978-86-367-0339-7.

În 1837, a fost terminată una dintre primele școli sârbe de gramatică. În perioada 1837–1941, Čačak s-a modernizat treptat, centrul orașului fiind modelat într-un stil de secesiune vieneză, care era popular în vremea respectivă. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Čačak a făcut parte din Republica de la Užice de scurtă durată. Aceasta, cu toate că a fost primul teritoriu eliberat din Europa, a fost ocupat de forțele germane la scurt timp după înființare. La 4 decembrie 1944, Čačak a fost eliberat definitiv de partizanii iugoslavi. De atunci a evoluat într-un oraș mare și un centru regional, ulterior având statutul oficial al unui oraș din Republica Serbia de azi.

Așezări În afară de zona urbană a orașului, zona administrativă (comuna) Čačak include următoarele 58 de așezări:

Atenica Baluga (Ljubićska) Baluga (Trnavska) Banjica Beljina Bečanj Brezovica Bresnica Vapa Vidova Viljuša Vranići Vrnčani Vujetinci Goričani Gornja Gorevnica Gornja Trepča Donja Gorevnica Donja Trepča Žaočani Zablaće Jančići Ježevica Jezdina Katrga Kačulice Konjevići Kukići Kulinovci Lipnica Loznica Ljubić Međuvršje Milićevci Miokovci Mojsinje Mrčajevci Mršinci Ovčar Banja Ostra Pakovraće Parmenac Petnica Preljina Premeća Pridvorica Prijevor Prislonica Rajac Rakova Riđage Rošci Slatina Sokolići Stančići Trbušani Trnava

Date demografice

Conform recensământului din 2011, zona administrativă a orașului Čačak (sau comuna Čačak) a avut 115 337 de locuitori, din care 73.331 au locuit în orașul Čačak.

Orașul Čačak a avut 38.590 de gospodării cu 2,99 membri în medie. Numărul de locuințe a fost de 51.482.

Conform recensământului din 2011, structura religioasă a orașului a fost predominant ortodoxă sârbă (110,281), cu minorități inclusiv de atei (577), catolici (168), musulmani (73), protestanți (21) și alții. Practic întreaga populație a avut ca limbă maternă limba sârbă (112.505 de persoane din 115 337).

Compoziția populației pe sexe și vârstă medie a fost următoarea: bărbați - 55.995 (41,42 ani) și femei - 59.342 (43,95 ani).

În total 53.543 cetățeni mai mari de 15 ani au avut studii medii (54,01%), în timp ce 14.823 cetățeni au avut un anumit fel de învățământ terțiar (14,95%). Dintre cei cu studii superioare, 9.386 (9,47%) au avut studii universitare.

Grupuri etnice Orașul este locuit în mare parte de sârbi (95,3%), urmat de minorități de rromi, muntenegreni și alte grupuri etnice.

Fiind situat la o răscruce de drumuri între Imperiul Otoman și Austro-Ungaria în timpul secolului al XIX-lea, Čačak a fost casa unor etnii care nu erau comune în regiunea Čačak. Un astfel de exemplu a fost o mică comunitate armenească care a început să se stabilească începând cu anul 1885, care a fugit de armata otomană și de opresiunea generală împotriva armenilor din imperiu. Cei mai mulți membri ai acestei comunități au lucrat în industria de cafea. În anii 1950, majoritatea acestora a emigrat din cauza noilor autorități comuniste iugoslave care, în procesul masiv de naționalizare de după al doilea război mondial, au confiscat afacerile armene.

Compoziția etnică a orașului este prezentată în următorul tabel (pe baza datelor recensământului din 2011): Grup etnic Populație sârbi 110886 rromi 530 muntenegreni 328 croați 105 iugoslavi 117 macedoneni 112 ruși 34 Alții 3225 Total 115337

Societate și cultură dreapta|miniatura| Imagine cu Casa de Cultură - Dom kulture Čačak