Ansamblul urban I este o zonă din cartierul Elisabetin al Timișoarei, declarată monument istoric, având codul LMI TM-II-a-B-06104.Lista monumentelor istorice pe patrimoniu.gov.ro Este cea mai veche zonă a maierelor germane și valahe.

Istoric

thumb|300px|Localizarea și limitele ansamblului După cucerirea în 1716 a Cetății Timișoara de către habsburgi, zona intra muros urma să fie rezervată pentru clădiri, iar în jurul zidurilor urma să fie lăsată o zonă Non Aedificandi până la o distanță de 500 de stânjeni (948 m).Glăvan, Defortificarea…, p. 422, citând pe József Geml, Temesvár újkora, în Borovszky Samu, Magyarország vármegyéi és városai, Budapest: 1913, p. 121 Cei care doreau să practice activități agricole trebuiau să se stabilească în afara zonei. Deja la 26 aprilie 1721 iezuiții au organizat o procesiune prin grădinile (maierele) din zonă pentru sfințirea culturilor.Johann Nepomuk Preyer, Monographie der königlichen Freistadt Temesvár - Monografia orașului liber crăiesc Timișoara, ediție bilingvă germană-română, cu o prefață de Eleonora Pascu și o postfață de Ioan Hațegan, reeditare de Timișoara: Ed. Amarcord, 1995, , p 190 Totuși, pe hărțile din 1734 zona apare ca nefiind locuită,Opriș, Monografie…, p. 41 arh. Mihai Opriș presupune că din cauză că eventualele construcții nu erau construite cu aprobarea autorităților.Opriș, Mică…, p. 80 Primele clădiri apar pe hărțile din 1750, zona fiind numită Alte Mayerhoff (ulterior, în limba Delesega, Temesvári…, p. 152 iar în limba ).Opriș, Monografie…, p. 43, 56 Denumirea de „Maierele Vechi” se referea la faptul că în 1744 s-au aprobat noi locuri pentru rezidențe și grădini, într-o zonă numită „Maierele Noi”, din care s-a dezvoltat cartierul Iosefin.

Inițial suburbia, locuită în general de germani, s-a dezvoltat dezordonat, cu parcele foarte mari, de formă neregulată. Ulterior, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, spre est s-au trasat planuri similare satelor sistematizate, cu parcele dreptunghiulare, mai mici, de circa 700 m2, unde s-au așezat în special români. Această zonă s-a numit Wallachische Mayerhöfe (ulterior în limba Delesega, Temesvári…, p. 36, iar în limba ), cea din vest fiind referită drept Deutsche Mayerhöfe (ulterior în limba , iar în limba ).Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 258Opriș, Mică…, p. 101 Până în 1867 zona a fost sistematizată, s-au trasat străzile, iar în Maierele Germane parcelele au fost reduse. Ulterior zona s-a estins spre nord, spre cetate, și spre nord-vest, unindu-se cu cartierul Iosefin.Opriș, Mică…, p. 140Opriș, Botescu, Arhitectura…, pp. 260–262 Din 1896 cartierul a primit numele de „Elisabetin”, în onoarea Elisabetei, împărăteasa Austriei și regina Ungariei. Delesega, Temesvári…, p. 152

Descriere Ansamblul este format din clădirile situate pe strada Memorandumului, (în nomenclatura din secolul al XIX-lea , Delesega, Temesvári…, p. 169 ) între nr. 1–95 (numere impare) și 2–114 (numere pare), piața Vasile Adamachi, fostă Piața Hunedoara (în nomenclatura din secolul al XIX-lea , ) nr. 1–3, str. Sava Petrovici (în nomenclatura din secolul al XIX-lea , ) nr. 5, str. Martir Sorinel Leia (în nomenclatura din secolul al XIX-lea , ) nr. 5, 5A, 7 și 8, str. Independenței (în nomenclatura din secolul al XIX-lea , ) nr. 2 și 8 și str. Feldioara (în nomenclatura din secolul al XIX-lea ,) nr. 11 și 14.site/fiscalamonumenteceif2. html Fiscala Monumente CEIF 2 (Transcript), vdocuments. site, accesat 2020-05-17

Clădirile construite în secolul al XIX-lea sunt realizate în stil baroc provincial. Puține din ele, construite sau refăcute la începutul secolului al XX-lea sunt în stil Art Nouveau.

Evoluție În secolul al XXI-lea multe case fără etaj amplasate pe latura lungă a parcelei, cu fronton pe fațadă (case vagon, case șvăbești) tipice aspectului rural al zonei au fost înlocuite cu case cu etaj, ca urmare caracterul istoric a dispărut, ansamblul căpătând un aspect de .Opriș, Botescu, Arhitectura…, pp. 260–262

În 2015 primăria Timișoarei a realizat un studiu privind starea clădirilor din cartierele Iosefin și Elisabetin incluse în Lista Monumentelor Istorice în funcție de aspectul lor la stradă.Stroescu, Starea… Studiul a constatat că în 2015 doar 20 % din clădiri erau complet reabilitate (fațada și acoperișul), 16 % erau parțial reabilitate (sau doar fațada, sau doar acoperișul), 60 % erau nereabilitate, iar 4 % erau în stare de ruină.Stroescu, Starea…, p. 10 S-a mai constatat că multe imobile au fost reabilitate într-un mod care contravine normelor de estetică arhitecturală și ambientală și reglementărilor pentru zone istorice protejate, cum ar fi tencuială în mai multe culori, cromatică stridentă, materiale diferite de cele din epoca construcției (pvc, țiglă metalică), modificări exagerate ale volumetriei.Stroescu, Starea…, p. 7Stroescu, Starea…, pp. 18–19

Note

Bibliografie Mihai Opriș, Timișoara: Mică monografie urbanistică, București: Ed. Tehnică, 1987 Mihai Opriș, Timișoara: Monografie urbanistică, vol. I: Descoperiri recente care au impus corectarea istoriei urbanistice a Timișoarei, Timișoara: Ed. BrumaR, 2007, Mihai Opriș, Mihai Botescu, Arhitectura istorică din Timișoara, Timișoara: Ed. Tempus, 2014, Raul Stroescu, Analiza la stradă a stării fizice a imobilelor din Iosefin și Elisabetin incluse în Lista Monumentelor Istorice, Primăria Municipiului Timișoara, Direcția Urbanism, Biroul Reabilitare și Conservare Clădiri Istorice, 2015, accesat 2022-11-23 Gyula Delesega, Temesvári kalauz téridőben, Timișoara: Editura Marineasa, 2003,

Legături externe

Categorie:Istoria Timișoarei Categorie:Monumente istorice din Timișoara