Acidul barbituric (denumit și maloniluree sau 6-hidroxiuracil) este un compus organic heterociclic derivat de pirimidină. Este un compus inodor, solid și solubil în apă, fiind compusul părinte al clasei barbituricelor.
Obținere A fost sintetizat pentru prima dată în anul 1864 de chimistul german Adolf von Baeyer, în urma reducerii unui compus denumit Alloxanbromid (dibromură de aloxan sau acid 5,5-dibromobarbituric) cu acid cianhidric.Baeyer, Adolf (1863) "Untersuchungen über die Harnsäuregruppe" (Investigații asupra grupei acidului uric), Annalen der Chemie, 127: 1–27' 199–236' paginile 231–235. Baeyer denumește acidul barbituric pe pagina 3: "Man wird sehen, wie sich diese Materialien in einfachster Weise um die Substanz N2C4O3H4, die ich Barbitursäure nennen will, gruppieren lassen und wie also die Frage nach der Konstitution der Harnsäure und ihrer Derivate auf die Untersuchung dieser Substanz zurückgekehrt ist." Ulterior, a l-a sintetizat prin reducerea acidului dibromobarbituric cu un amestec de amalgam de sodiu și acid iodhidric.Baeyer, Adolf (1864) "Untersuchungen über die Harnsäuregruppe" (Investigații asupra grupei acidului uric), Annalen der Chemie, 130: 129–175; p. 136. În anul 1879, chimistul francez Édouard Grimaux a sintetizat acidul barbituric în urma reacției dintre acid malonic, uree și oxiclorură de fosfor (POCl3):Grimaux, Edouard (1879) "Synthèse des dérivés uriques de la série de l'alloxane" (Sinteza derivaților urici din seria aloxanului), Bulletin de la Société chimique de Paris, 2nd series, 31: 146–149.
Acidul malonic a fost înlocuit ca reactant cu malonatul de dietil,Michael, Arthur (1887) "Ueber neue Reactionen mit Natriumacetessig- und Natriummalonsäureäthern", Journal für Praktische Chemie, 2nd series, 35: 449-459; p. 456. deoarece prin utilizarea esterului se evită problemele legate de aciditate și anionul carboxilat nereactiv.
Proprietăți Compusul prezintă tautomerie de tip ceto-enolică. În fază de gaz și în soluție, echilibrul este deplasat spre formarea tautomerului cetonic, care este mai stabil în aceste condiții.F. Zuccarello, G. Buemi, C. Gandolfo, A. Contino: Barbituric and thiobarbituric acids: a conformational and spectroscopic study. In: Spectrochim. Acta. A 59, 2003, S. 139–151, doi:10.1016/S1386-1425(02)00146-4.V. B. Delchev: DFT ab initio study of the keto-enol tautomerism of barbituric acid. In: J. Struct. Chem. 45, 2004, S. 570–578, doi:10.1007/s10947-005-0031-8.K. Senthilkumar, P. Kolandaivel: Quantum chemical studies on tautomerism of barbituric acid in gas phase and in solution. In: J. Comput.-Aided Mol. Des. 16, 2002, S. 263–272, doi:10.1023/A:1020273219651.
300px|faracadru|centru</blockquote>
Atomul de carbon din poziția α are legat un atom de hidrogen reactiv, ceea ce induce moleculei un oarecare caracter acid (pKa = 4,01), care se datorează și unei stabilizări aromatice suplimentare a carbanionului:
Sinteza barbituricelor Sinteza barbituricelor se realizează printr-o reacție de condensare Knoevenagel a acidului barbituric. Până în 2007, mai mult de 2500 de astfel de molecule sau de analogi au fost sintetizate, aproximativ 55 aflându-se în uz terapeutic. Primul sintetizat a fost barbitalul în 1903, urmat de fenobarbital, care a fost comercializat începând cu 1912.
Note
Vezi și Acid tiobarbituric Barbituric
Categorie:Pirimidine