Stanisław Fiszer, menționat alternativ Stanisław Fischer, () a fost un general polonez, șef al statului major al Armatei Ducatului Varșoviei.
Biografie Era originar dintr-o familie nobiliară germano-polonă din Polonia Mare. A urmat în perioada 1783-1788 cursurile Academiei Nobiliare a Corpului de Cadeți din Varșovia,Kamilla Mrozowska, Szkoła Rycerska Stanisława Augusta Poniatowskiego (1764-1794), Varșovia, 1961, p. 240.George F. Nafziger, Mariusz T. Wesolowski, Tom Devoe, The Poles and Saxons During the Napoleonic Wars, Emperor's Press, 1991, p. 138. apoi s-a alăturat Diviziei Wielkopolska, fiind repartizat în brigada condusă de generalul Tadeusz Kościuszko. A servit sub comanda generalului în Războiul Polono-Rus din 1792,Slownik Historii Polski, Maly slownik historii Polski, 1961, p. 57. luptând printre altele în luptele din Połonne și Dubienka și fiind avansat la gradul de locotenent. I s-a acordat Crucea de Cavaler al Ordinului Virtuti Militari.Krzysztof Filipow, Order Virtuti Militari 1792-1945, Varșovia, 1990, p. 18. La sfârșitul lunii octombrie 1792 căpitanul Fiszer a ajuns la Gdańsk, unde, potrivit lui Szymon Askenazy, trebuia să examineze, din ordinul generalului Dąbrowski, starea fortificațiilor orașului, care urmau să fie folosite în operațiunea de retragere a Armatei Poloneze învinse de Armata Rusă, prin Pomerania Prusacă către Gdańsk, în așteptarea ajutorului militar al Franței Revoluționare.Alphonse Rabbe, Claude Augustin Vieilh de Boisjolin, Sainte-Preuve, Biographie universelle et portative des contemporains ou Dictionnaire historique des hommes vivants et des hommes morts depuis 1788 jusqu'a nos jours, vol. II, Paris, 1836, p. 1692. În ianuarie 1793, după invadarea Poloniei Mari de către prusaci, a ajuns deghizat în felcer la Frankfurt pe Odra într-o acțiune de recunoaștere a forțelor militare și pozițiilor armatei prusace care urma să invadeze Polonia.
În timpul Insurecției lui Kościuszko, l-a însoțit ca adjutant pe Kościuszko în Bătălia de la Maciejowice (10 octombrie 1794), unde a fost rănit de o sabie în partea dreapta și apoi a fost luat prizonier.Alex Storozynski, The Peasant Prince : Thaddeus Kosciuszko and the Age of Revolution, St. Martin's Press, New York, 2013, p. 209. Maiorul Fiszer a fost transportat împreună cu Kościuszko și Julian Ursyn Niemcewicz la Sankt Petersburg și încarcerat în Fortăreața Petru și Pavel. A fost singurul prizonier de război care a refuzat să depună mărturie și, din acest motiv, a fost considerat dușman al statului și transportat pe un ger cumplit cu o căruță la Nijni Novgorod. S-a îmbolnăvit în această călătorie și nu și-a recăpătat niciodată sănătatea completă a picioarelor. A fost încarcerat timp de doi ani la Novgorod.
După ce a fost eliberat, a ajuns imediat la Sankt Petersburg, dar, în ciuda lipsei totale de mijloace financiare, a refuzat să primească banii lăsați de Kościuszko. S-a deplasat apoi la Paris, unde a organizat batalioanele din Legiunea Dunării. În iunie 1800, când era deja general de brigadă, a fost luat prizonier în cursul Bătăliei de la Offenburg. A fost deținut mai mult de șase luni în fortăreața Königgrätz până la 1 februarie 1801, când a fost inclus de generalul francez Moreau într-un schimb de prizonieri.Jarosław Cięciara, Patroni jednostek Wojska Polskiego, vol. 1, Dom Wydawniczy Bellona, 1998, p. 62. După ce și-a recăpătat libertatea, s-a deplasat la Livorno, unde a preluat din nou comanda unei brigăzi și apoi funcția de comandant al infanteriei Legiunii Dunării și a fost numit comandant militar al orașului Livorno. În 1801 a demisionat din armată și a plecat la Paris, unde a urmat studii. A rămas acolo alături de Kościuszko, care i-a făcut cunoștință cu Wirydianna KwileckaAlex Storozynski, The Peasant Prince : Thaddeus Kosciuszko and the Age of Revolution, St. Martin's Press, New York, 2013, p. 255. și i-a aranjat închirierea micii moșii Koninko, din apropiere de Poznań, unde s-a stabilit în 1803. S-a căsătorit cu Wirydianna Kwilecka în 1806.
La cererea generalului Dąbrowski a organizat forțele armate din Polonia Mare în vederea pregătirii insurecției din noiembrie 1806. A asediat orașul Gdańsk în fruntea unei brigăzi de infanterie din Corpul X Armată al mareșalului Lefebvre. În 1807 a devenit inspector general al infanteriei, iar în 1808 a fost numit șeful statului major al Armatei Ducatului Varșoviei. În doi ani a reorganizat Armata Ducatului și în special unitățile de artilerie. A fost rănit în Bătălia de la Raszyn (19 aprilie 1809), iar la 22 august 1809 i s-a acordat Crucea de Comandor al Ordinului Virtuti Militari.
Începând din 1811 a desfășurat viguros activități de organizare și mobilizare în pregătirea războiului cu Rusia. În 1812 a sprijinit Confederația Generală a Regatului Poloniei.Dziennik Konfederacyi Jeneralnej Królestwa Polskiego. 1812, nr. 18, p. 165. În timpul marșului către Moscova a fost șeful statului major al Corpului V Armată al mareșalului Józef Poniatowski. A luptat în Bătălia de la Borodino și în luptele pentru ocuparea Moscovei. A fost rănit în Bătălia de la Smolensk, apoi la Borodino. În cursul retragerii din Moscova, a fost rănit pentru a treia oară în Bătălia de la Tarutino din 18 octombrie 1812, în lupta cu corpul de armată rus comandat de generalul Aleksandr Osterman-Tolstoi și a murit pe câmpul de luptă.
A fost membru al uneia dintre lojele masonice din Gdańsk începând din 1792.Stanisław Małachowski-Łempicki, Wykaz polskich lóż wolnomularskich oraz ich członków w latach 1738-1821, w: Archiwum Komisji Historycznej, vol. XIV, Cracovia, 1930, p. 361. Datorită faptului că era scund a fost poreclit Fiszerek.Stanisław Gierszewski (red.), Pomorscy patroni ulic Trójmiasta, Ossolineum, Wrocław, 1977, p. 99.
Note
Bibliografie Polski Słownik Biograficzny, vol. VII Eugeniusz Szulc, Cmentarz ewangelicko-augsburski w Warszawie, Varșovia, 1989. Wirydianna Fiszerowa, Dzieje moje własne i osób postronnych, Londyn, 1975. (Varșovia, 1998).
Legături externe Stanisław Fiszer pe site-ul napoleon.org.pl
Categorie:Nașteri în 1769 Categorie:Decese în 1812 Categorie:Generali polonezi Categorie:Oameni din Varșovia