Termenul anaforă (cf. anaphore, anaphora) provine din cuvântul din greaca veche ἀναφορά (anaforá), format din ἀνά (aná) „în sus” + φέρω (féro) „(eu) duc”. Inițial este folosit în retorică, în care denumește o figură de stil constând în folosirea identică a unui cuvânt sau grup de cuvinte în fruntea a cel puțin două unități sintactice sau metrice (membre ale propoziției, frazei, versului sau strofei), ex. „În Moldova au cei mici despre cei mari acest obicei, de pier fără județ, fără vină și fără samă” (Grigore Ureche)Dragomirescu 1995, articolul anaforă.. Elementul ἀνά (aná) „în sus” este motivat de scrierea în Antichitate pe suluri, referindu-se la poziția entității repetateHangay 2007, p. 540..

În sensul din lingvistică, anafora este un fenomen sintactico-semantic ce constă în reluarea unei entități lingvistice (cuvânt, grup de cuvinte, propoziție, frază) exprimate anterior, printr-o altă entitate lingvistică, substitut al primei, ex. Am văzut un film dur; acesta m-a impresionat puternic. Entitatea reluată, numită antecedent, reprezintă o entitate extralingvistică, numită referent, iar substitutul, numit element anaforic, reprezintă la rândul său antecedentul, deci de regulă indirect referentulBidu-Vrănceanu 1997, p. 43–44.Bussmann 1998, p. 58.Crystal 2008, p. 25.Dubois 2002, p. 36.Tolcsvai Nagy 2006, p. 113–114.. Referința anaforică este un mijloc de a marca identitatea, numită coreferință, dintre ceea ce se exprimă și ceea ce a fost deja exprimat.

Anafora se opune altor două fenomene de referire. Unul este tot foric, catafora, care se deosebește de anaforă prin faptul că este o anticipare, adică referire la ceva ce urmează a fi exprimat, ex. El o știa de mult: boala lui era avansată.Bidu-Vrănceanu 1997, p. 90. Celălalt este deixisul, referirea directă, în situația de comunicare, la un element din contextul extralingvistic, ex. Dă-mi-l pe acesta! spus arătând un obiect cerut.

Natura elementelor anaforice și a antecedentelor lor

Elementele anaforice sunt în general cuvinte aparținând mai multor părți de vorbire. Unele sunt numai anaforice, altele pot fi și cataforice și/sau deictice. Cazurile lor de folosire pot fi diferite în funcție de limba dată. Antecedentele anaforicelor sunt cel mai adesea substantive, dar pot fi și alte părți de vorbire cu diverse funcții sintactice, precum și propoziții, fraze sau entități și mai mari.

Articolele

Unul dintre elementele anaforice este articolul hotărât. Exemple: Am cumpărat o carte. Cartea le-a făcut o mare plăcere copiilorBidu-Vrănceanu 1997, p. 150.; Police are questioning someone. The man was arrested „Poliția interoghează pe cineva. Omul a fost arestat”Eastwood 1994, p. 200.; Tegnap hárman kértek szállást a fogadóban. A vendégek két napig maradtak „Ieri au fost trei care au cerut găzduire la han. Clienții au stat două zile”.

Gramaticile tradiționale ale limbii române iau în seamă și alte două articole, care aduc, de asemenea, o determinare hotărâtă și sunt anaforiceBidu-Vrănceanu 1997, p. 439.: articol posesiv: Cartea elevului este nouă; a profesorului este veche; articol demonstrativ: Cartea din dreapta este nouă, cea din stânga este veche.

Pronumele și adjectivele pronominale

Pronumele, în general, sunt anaforice și/sau deictice prin natura lor, dat fiind că înlocuiesc și reprezintă alte entități.

Pronumele personal

Pronumele personale sunt folosite ca anaforice în formă accentuată sau neaccentuată (clitică), în funcție de limba dată și de situație.

Exemple de folosire în stare accentuată sunt: Ion știa și el adresaAvram 1997, p. 328.; En France, le général de Gaulle est un homme très célèbre ; on parle encore souvent de lui „În Franța, generalul de Gaulle este un om foarte celebru. Se mai vorbește încă deseori despre el”Delatour 2004, p. 75.; Father was so ill we were having to sit up with him night after night „Tata era așa de bolnav, încât trebuia să stăm cu el noapte de noapte”Eastwood 1994, p. 116.; Az igazgató köszöntötte a verseny nyerteseit. A díjakat is ő adta át „Directorul i-a salutat pe câștigătorii concursului. Tot el a înmânat și premiile”Hangay 2006, p. 541.; BCMSBosniacă, croată, muntenegreană și sârbă. Petar je doputovao u grad. S njim je bio i Ivan „Petar a sosit în oraș. Cu el era și Ivan”Čirgić 2010, p. 327 (gramatică muntenegreană)..

Cu statut de clitice, pronumele personale anaforice se folosesc cu funcție de subiect în limbi preponderent analitice, precum franceza sau engleza, în care verbul exprimă într-o măsură insuficientă persoana: Nos filles sont étudiantes ; elles sont à Paris „Fiicele noastre sunt studente. Sunt la Paris”Dubois 2002, p. 357.; A young woman entered the room. She was carrying a large briefcase „În încăpere a intrat o femeie tânără. Purta o geantă diplomat mare”Bussmann 1998, p. 33..

În limba franceză, pronumele personal clitic anaforic se mai folosește și pentru dublarea subiectului: în propoziția interogativă cu subiectul exprimat prin substantiv, în registrul de limbă elevat: Paul est-il malade ? „Paul e bolnav?”;Dubois 2002, p. 255. pentru scoaterea în evidență a subiectului: Ces filles, elles croient au père Noël „Fetele astea cred în Moș Crăciun”Dubois 2002, p. 326..

În alte limbi, ca româna, maghiara sau BCMS, forma verbului, prin desinență sau prin întregul verb neregulat, exprimă și singure subiectul, dacă acesta nu este scos în evidență: Văzând Ion cum stau lucrurile, s-a supărat; Péter bejött a szobába. Leült, és olvasni kezdte az újságot „Péter a intrat în cameră. S-a așezat și a început să citească ziarul”; BCMS Mnogi obećavaše da će doći „Mulți au promis că vor veni”Čirgić 2010, p. 296..

În limbi ca româna, franceza sau BCMS, pronumele personale clitice sunt frecvent folosite ca anaforice pentru complementul direct (CD) și cel indirect (CI) de atribuire (în română cel în cazul dativ).

Unul dintre cazurile lor de folosire este într-o propoziție care o urmează pe alta: Dacă o vezi pe Maria, spune-i că o așteptMoldovan 2001, p. 284.; – Tu aimes ce thé à la menthe ? – Oui, je le trouve très bon „– Îți place ceaiul ăsta de mentă? – Da, îl găsesc foarte bun”Delatour 2004, p. 52.; J’ai écrit à Lucie pour lui souhaiter un bon anniversaire „I-am scris lui Lucie ca să-i urez la mulți ani de ziua ei”Delatour 2004, p. 78.; BCMS Ima sat, ali ga ne nosi „Are ceas, dar nu-l poartă”Čirgić 2010, p. 295.; Ujak ga zamoli da mu bude gostom „Unchiul îl rugă să-i fie oaspete”Barić 1997, p. 527 (gramatică croată)..

În română, în afară de aceasta, este frecventă folosirea anaforică obligatorie a pronumelui personal în cazul acuzativ și în cazul dativ în construcția de scoatere în evidență a CD prin aducerea acestuia la începutul propoziției, respectiv în construcția cu antepunere a CI: Pe Ion îl știu de multă vremeBidu-Vrănceanu 1997, p. 53–54.; La doi dintre ei le-am dat avizulAvram 1997, p. 376..

În franceză există de asemenea această folosire a pronumelor personale clitice în cazul CD și al CI: Pierre, je le vois „Pe Pierre îl văd”Dubois 2002, p. 36.; À mon père, je lui parle très peu „Cu tatăl meu vorbesc foarte puțin” (literal „Tatălui meu, eu îi…”)Wyler 2019, p. 450..

În franceză mai sunt două pronume clitice anaforice, fără corespondente exacte în română, și pentru unele complemente circumstanțiale de loc: Son enfer, elle en est revenue „Din infernul ei s-a întors”; À Paris, j’y vais souvent „La Paris merg deseori”.

Pronumele personal clitic masculin singular, având în această situație valoare neutră ca gen gramatical, este anaforic și pentru numele predicativ: – Es-tu courageux ? – Oui, je le suis „– Ești curajos? – Da, sunt”Dubois 2002, p. 382..

Asemenea pronume servesc drept anaforice și pentru propoziții. Exemple: Că el a făcut erori, o știm cu toții; – Vas-tu écrire à ta mère ? – Je suis en train de le faire „– Ai să-i scrii mamei tale? – Tocmai asta fac”.

Pronumele personal poate fi anaforic și cataforic în același timp când, în funcție de subiect, pe lângă reluarea unei entități dinaintea sa, anticipă numele predicativ exprimat prin substantiv, care îl identifică:

Mes grands-parents ? Ils étaient commerçants „Bunicii mei? Erau comercianți”Delatour 2004, p. 54.; BCMS Bez junaka se ne može, oni su gruda koja za sobom vuče usov „Fără eroi nimic nu este posibil; ei sunt bulgărele care antrenează avalanșa”Jahić 2000, p. 454 (gramatică bosniacă)..

Pronumele reflexiv

Pronumele reflexiv este anaforic în propoziție neutră, adică fără scoatere în evidență. În unele limbi, ca româna ori franceza, unele pronume reflexive au și sens reciproc. În altele, precum engleza sau maghiara, există și pronume reciproce cu formă aparte. Exemple: Ion se spală; Copiii își trimit cărți; La fille s’est coiffée „Fata s-a pieptănat”Delatour 2004, p. 110.; Estelle et moi, nous nous téléphonons très régulièrement „Estelle și cu mine ne telefonăm cu mare regularitate”Delatour 2004, p. 80.; They hit themselves „Se lovesc (pe ei înșiși)”Bussmann 1998, p. 58.; They hit each other „Se lovesc unul pe altul”; Péter önmagát sem ismeri „Péter nu se cunoaște nici pe sine”Erdős 2001, pagina 5. Névmások (Pronume).; A két államfő üdvözölte egymást „Cei doi șefi de stat s-au salutat (unul pe altul)”Szende și Kassai 2007, p. 85.; BCMS Pisac govori o sebi „Scriitorul vorbește despre sine”Klajn 2005, p. 80 (gramatică sârbă).; Dječaci su se počešljali „Băieții s-au pieptănat”Barić 1997, p. 204..

Posesivele

Atât pronumele, cât și adjectivul posesiv pot fi anaforice. Exemple: Maria mi-a cerut un ceas; al său se stricaseBidu-Vrănceanu 1997, p. 371.; L-am întâlnit pe Ion; aspectul său m-a neliniștit; Votre jardin a beaucoup plus de fleurs que le nôtre „Grădina voastră are mult mai multe flori decât a noastră”Delatour 2004, p. 56.; Notre ville est connue pour son église gothique „Orașul nostru este cunoscut pentru biserica sa gotică”; Both climbers broke their legs „Amândoi alpiniștii și-au fracturat picioarele” (literal „… au fracturat picioarele lor”)Eastwood 1994, p. 214.; That isn't Harriet's coat. Hers is blue „Acela nu e paltonul lui Harriet. Al ei e albastru”; Ez a bőrönd nem az enyém „Valiza asta nu e a mea”; BCMS Mi se brinemo za svoj posao, a vi se pobrinite za svoj „Noi ne vedem de treaba noastră, iar voi vedeți-vă de a voastră”Barić 1997, p. 204.Svoj este un pronume și adjectiv posesiv numit reflexiv care are aceeași formă, indiferent de persoana posesorului..

Maghiara este o limbă în care nu sunt adjective posesive. Acestora le corespund sufixe posesive, ex. Mari is eljött. A barátja azonban otthon maradt „A venit și Mari. Însă prietenul ei a rămas acasă”.

În română, la persoana a III-a singular, pronumele personale la cazul genitiv pot fi folosite în locul posesivelor, ex. Profesorul a dat studenților săi/lui o carte.

Demonstrativele

În română, toate pronumele și adjectivele demonstrative pot fi anaforice pentru substantive, ex. Motoarele avionului s-au oprit brusc și acesta a luat focAvram 1997, p. 176., Am primit un ceas nou; cadoul ăsta mi-a făcut mare plăcere. Pentru propoziții se folosesc cu valoare neutră formele de feminin singular ale pronumelui demonstrativ de apropiere: Am primit un ceas nou; aceasta/asta mi-a făcut mare plăcereBidu-Vrănceanu 1997, p. 152..

În franceză sunt forme aparte de pronume și de adjective demonstrative pentru substituirea substantivelor și alte forme, cu valoare neutră, de pronume pentru substituirea propozițiilor: Il y a deux chemins pour aller au village ; celui qui passe par la forêt est le plus court „Sunt două drumuri care duc în sat. Cel care trece prin pădure e cel mai scurt”Delatour 2004, p. 50.; J’ai une petite Peugeot. Cette voiture est très pratique „Am un Peugeot mic. Mașina asta e foarte practică”Delatour 2004, p. 48.; Il est parti ? Qui t’a dit ça ? (în registrul curent) „(El) a plecat? Cine ți-a spus asta?”Delatour 2004, p. 49.;