În lingvistică, termenul deixis (din cuvântul grecesc vechi δεῖξις (deixis) „arătare”) a fost adoptat din logica formală. Denumește un fenomen de referire directă, prin mijloace lingvistice, la entități extralingvistice legate de situația de comunicare, pe care le actualizează. Asemenea entități sunt persoane, obiecte, locuri, momente și durate de timp, moduri de a acționa, calități și raporturi sociale, astfel vorbindu-se despre deixis personal, spațial, temporal, social etc.Bidu-Vrănceanu 1997, p. 150–151.Bussmann 1998, p. 285–286.Crystal 2008, p. 133.Crystal 2008, p. 178–179.Dubois 2002, p. 132–133.Tolcsvai Nagy 2006, p. 113–116.Albertné Herbszt 2007, p. 706–709.. Unii autori adaugă la acestea deixisul discursiv (textual), care constituie o excepție de la referirea la entități extralingvistice, dând indicații asupra locului ocupat de un anumit enunț, deci o entitate de limbă, în discursul (textul) din care face parte.
Elementele deictice au în comun cu substantivele, verbele și adjectivele faptul că majoritatea lor au funcții sintactice, dar cele din urmă se referă la entități extralingvistice independent de situația de comunicare, pe când deicticele nu au referință proprie, ci și-o procură numai de la entitățile extralingvistice legate de situația de comunicare. Uneori, elementele deictice sunt asociate cu mijloace de comunicare nonverbale, precum gesturi indicative, direcția privirii etc. Un element deictic este, de exemplu, adjectivul demonstrativ în propoziția Mâna aceasta mă doare.
Deixisul este unul dintre cele trei fenomene de referire elementare ce formează legături la nivelul microstructurii discursului. Celelalte două, numite forice, se referă la entități lingvistice din cadrul discursului. Acestea sunt anafora, adică reluarea entității lingvistice la care se referă (ex. Ieri am fost la facultate. Acolo m-am întâlnit cu un vechi prieten), și catafora, adică anticiparea unei entități lingvistice, ex. Acolo aș vrea să plec: în Grecia. De menționat și faptul că unele elemente sunt uneori deictice, alteori forice, ex. Mâna aceasta mă doare (deictic) vs. Am primit un ceas nou; aceasta mi-a făcut mare plăcere (anaforic)Bidu-Vrănceanu 1997, p. 152.. De asemenea, unele elemente pot fi deictice și forice în același timp, ex. C’est ton opinion ; ce n’est pas du tout la mienne ! „Asta e părerea ta; nu e deloc și a mea!” (pronume posesiv deictic pentru vorbitor și anaforic pentru substantivul opinion)Delatour 2004, p. 57.. Aceste trei fenomene, împreună cu altele, au o funcție pragmatică, contribuind la coerența și coeziunea discursului.
Natura deicticelor și tipurile de deixis pe care le realizează
Deicticele formează o clasă omogenă din punct de vedere semantico-funcțional, dar eterogenă din punct de vedere gramatical, cuprinzând, în funcție de limba dată, cuvinte aparținând diferitelor părți de vorbire (articole hotărâte, pronume de mai multe specii, adjective pronominale, adverbe etc.), sintagme, forme gramaticale, afixe etc..
Articolul hotărât
În limbile care au articol hotărât, acesta este deictic, de obicei, pentru obiectele aflate în contextul situațional. Exemple: Dă-mi cartea!; Passe-moi le pain ! „Dă-mi și mie pâinea!”Delatour 2004, p. 83.; I can't find the volume control „Nu găsesc butonul de volum”Eastwood 1994, p. 201.; Ne tedd a cserepet az ajtó fölé „Nu pune ghiveciul deasupra ușii”Szende și Kassai 2007, p. 156..
Pronumele personal și pronumele reflexiv
Pronumele personal și cel reflexiv sunt principalele părți de vorbire care asigură deixisul personal. Acesta reprezintă referirea la participanții la comunicare: vorbitorul, cel puțin un destinatar al enunțului său și cel puțin o altă persoană prezentă, care nu este destinatar sau este eventual destinatar indirect, la care se referă vorbitorul. Organizarea deixisului este egocentrică, vorbitorul fiind centrul deictic, cel care se află la originea enunțării. Persoana gramaticală a vorbitorului este persoana I singular, iar dacă vorbește și în numele a cel puțin unei alte persoane, persoana I plural. Persoana destinatarului/destinatarilor este a II-a, iar cea a unei/unor terțe persoane, a III-a.
Folosirea sau nefolosirea pronumelor personale în anumite cazuri poate fi diferită de la o limbă la alta. În limbi preponderent analitice, precum franceza sau engleza, în care verbul exprimă într-o măsură insuficientă persoana, subiectul, dacă nu este exprimat prin alt cuvânt, trebuie aproape totdeauna exprimat prin pronume personal, indiferent dacă este scos în evidență sau nu. În limbi mai puțin analitice, ca româna, sau sintetice, ca BCMSBosniacă, croată, muntenegreană și sârbă. ori maghiara, forma verbului, de regulă prin desinențele acestuia, exprimă în mod suficient persoana, deci subiectul poate fi inclus în ele, îndeplinind și singur rolul de deictic, iar pronumele personal subiect se folosește, în general, numai pentru scoaterea în evidență a subiectului.
Persoana I
Exemple în limbi preponderent analitice: Je suis arrivé à Nice vers 21 heures „Am ajuns la Nisa pe la ora 21”, Moi, je vais aller à la plage „Eu o să merg la plajă”Delatour 2004, p. 73–74.; I need a pound coin „Am nevoie de o monedă de o liră”, – Who invited Matthew? – Me „– Cine l-a invitat pe Matthew? – Eu”Eastwood 1994, p. 233–234..
În alte limbi: Sunt studentă, Eu sunt!Cojocaru 2003, p. 57.; Várunk „Așteptăm”, Én egy sört fogok rendelni „Eu o să comand o bere”Rounds 2001, p. 123–124.; BCMS (Ja) živim u Beogradu „(Eu) trăiesc în Belgrad”Klajn 2005, p. 75 (gramatică sârbă)..
În limbile amintite aici, în alte funcții sintactice decât cea de subiect, persoana I este exprimată numai prin pronume personal sau reflexiv, fie disjunct (accentuat), fie conjunct (clitic, neaccentuat): Are ceva pentru mineCojocaru 2003, p. 57.; Jean, est-ce que tu m’entends ? „Jean, mă auzi?”Delatour 2004, p. 78.; Judy isn't coming with us „Judy nu vine cu noi”; Látsz engem? „Mă vezi?”; BCMS Dodajte mi hljeba „Dați-mi niște pâine”Čirgić 2010, p. 271 (gramatică muntenegreană)..
Persoana a II-a
În situația de comunicare, destinatarul este reprezentat de persoana a II-a, în construcții de aceeași natură ca pentru persoana I: Spală-te!Moldovan 2001, p. 333.; Jean et Bertille, quand venez-vous nous voir ? „Jean și Bertille, când veniți să ne vizitați?”; You can't buy much for a pound „Nu poți/puteți cumpăra mult cu o liră”; Mi történt veled? Se nem írsz, se nem telefonálsz „Ce s-a întâmplat cu tine? Nici nu scrii, nici nu dai telefon”Rounds 2001, p. 235.; BCMS Ti si na redu „Tu urmezi”Čirgić 2010, p. 265..
Pronumele personal contribuie și la exprimarea deixisului social, care codează caracteristici privind identitatea și relația socială dintre participanții la comunicare. În unele limbi, ca engleza, nu există pronume personale distribuite în funcție de deixisul social, dar în altele există.
În română, pe lângă tu, există pronume de politețe pentru două grade diferite de politețe, precum: mai politicos – dumneavoastră, invariabil, cu care, ca subiect, predicatul se acordă la persoana a II-a plural, indiferent de numărul destinatarilor: Problema dumneavoastră e imposibil de rezolvatMoldovan 2001, p. 61.; mai puțin politicos – dumneata, variabil în caz, cu care acordul se face la persoana a II-a singular: Dumneata ești american?Cojocaru 2003, p. 71., Fratele dumitale locuiește tot aici?Cojocaru 2003, p. 73.;
În maghiară se exprimă tot două grade de politețe, cu pronume variabile în număr și caz, cu acordul la persoana a treia singular, respectiv pluralRounds 2001, p. 126.: mai politicos – Önök ott lesznek a tárgyaláson? „Dumneavoastră veți fi prezenți la negocieri?” mai puțin politicos – Maga milyen könyvet keres? „Dumneata ce carte cauți?”
În franceză și în BCMS se exprimă un singur grad de politețe cu pronumele și predicatul la persoana a II-a plural, numărul destinatarului/destinatarilor reieșind numai din context: Pourriez-vous me rendre un service, s’il vous plaît ? „Ați putea să-mi faceți un serviciu, vă rog?”Delatour 2004, p. 142.; BCMS Vi ste već odavna lovac? „Dumneavoastră sunteți / Dumneata ești de mult vânător?Barić 1997, p. 447..
Persoana a III-a
O persoană alta decât destinatarul și unele animale sunt reprezentate de persoana a III-a, în construcții ca în cazul persoanelor I și a II-a, dar pronumele sunt deictice numai dacă persoanele respective sunt efectiv prezente în situația de comunicare. Exemple: Ea locuiește cu elCojocaru 2003, p. 58.; Ni lui ni elle ne parlent espagnol „Nici el, nici ea nu vorbesc spaniola”Delatour 2004, p. 74.; He's a lovely little dog „E un cățel simpatic”Eastwood 1994, p. 236.; – Ki az új titkárnő? – Ő „– Cine e secretara cea nouă? – Ea”; BCMS On je dobar čovjek „El e un om bun”Čirgić 2010, p. 183..
Limba română are și pronume de persoana a treia de politețe variabile după gen și număr: dumnealui, dumneaei, dumnealor, dânsul, dânsa, dânșii, dânsele. Exemplu în frază: Pe dumneavoastră v-am văzut ieri la concert, pe dumnealor nu i-am văzut.
Adjectivele și pronumele posesive
Adjectivele și pronumele posesive exprimă, de asemenea, persoana, deci și ele pot servi pentru deixisul personal.
Persoana I: Fratele meu este studentCojocaru 2003, p. 77.; C’est ton opinion ; ce n’est pas du tout la mienne ! „Asta e părerea ta; nu e deloc și a mea!”Delatour 2004, p. 57.; I'd love to have my own flat „Mi-ar plăcea foarte mult să am propriul meu apartament”Eastwood 1994, p. 215.; Ez a könyv az enyém „Cartea asta e a mea”Szende și Kassai 2007, p. 143.; BCMS Ovo je moj sin „Acesta e fiul meu”Klajn 2005, p. 85..
Persoana a II-a: Suntem impresionați de durerea voastrăMoldovan 2001, p. 74.; Ma valise est plus petite que la tienne „Valiza mea e mai mică decât a ta”Delatour 2004, p. 292.; Your garden looks nice „Grădina ta arată bine”Eastwood 1994, p. 9.; Ez a tiéd? „Asta e a ta? / Ăsta e al tău?”Rounds 2001, p. 130.; BCMS Mogli bismo odšetati i do tvojih roditelja „Am putea să ne plimbăm și până la părinții tăi”Čirgić 2010, p. 188..
Persoana a III-a, cu mențiunea că în română posesivele se pot înlocui cu pronumele personale în cazul genitiv: Ai săi/lui/ei sunt sănătoșiHedeșan 2008, p. 104.; Il habite encore chez ses parents „Locuiește încă la părinții săi/lui”Delatour 2004, p. 55.; That isn't Harriet's coat. Hers is blue „Ăsta nu e paltonul lui Harriet. Al său/ei e albastru”Eastwood 1994, p. 214.; Ezek a könyvek az övéi „Cărțile astea sunt ale sale/lui/ei”; BCMS Njezin život je priča „Viața ei e o poveste”Barić 1997, p. 472..
Adjectivele și pronumele demonstrative
Adjectivele și pronumele demonstrative sunt deictice pentru persoane prezente sau care tocmai au plecat, fiind tipice pentru persoanele prezentate de către vorbitor destinatarului. În același timp servesc și pentru deixisul spațial, dat fiind că indică, deși în mod vag, diferite grade de apropiere, respectiv depărtare față de vorbitor. În unele limbi, demonstrativele exprimă două grade de apropiere–depărtare: Aceștia sunt prietenii meiCojocaru 2003, p. 77.; Cet homme est fou ! „Omul ăsta e nebun!”Grevisse și Goosse 2007, p. 795.; Mr Crosby, this is my father „Domnule Crosby, acesta e tatăl meu”Eastwood 1994, p. 106.; Ez Viktor, az Vera „Acesta e Viktor, aceea e Vera”Szende și Kassai 2007, p. 91..
BCMS este o limbă în care sunt exprimate trei grade de apropiere–depărtare, indicația putând fi raportată și la destinatar: Ovo je moja ćerka „Asta e fiica mea” (persoana de lângă vorbitor)Klajn 2005, p. 85. Aici pronumele are particularitatea de a nu se acorda cu numele predicativ care exprimă persoana, ci de a rămâne la neutru singular.; Šta govori onaj čovek? „Ce vorbește omul acela?” (o persoană care este departe și de vorbitor, și de destinatar)Klajn 2005, p. 110.; Taj će sigurno dogurati do ministra „Ăsta sigur o să ajungă ministru” (persoana de lângă destinatar)Čirgić 2010, p. 188..
Aceleași demonstrative se folosesc și pentru obiecte prezente în contextul situațional: Hotelul acesta e nouHedeșan 2008, p. 79.;