Colonizarea europeană a Americii se referă la istoria înființării așezărilor și stabilirii controlului asupra continentului american de către principalele puteri navale vest europene.

Colonizarea europeană sistematică a început în 1492, când expediția spaniolă condusă de genovezul Cristofor Columb a navigat spre vest în căutarea unei noi rute comerciale către Orientul Îndepărtat, dar a ajuns în schimb în ceea ce europenii aveau să numească mai apoi „Lumea Nouă”. Columb a debarcat pe 5 decembrie 1492 pe Insula Cat (numită atunci Guanahani) din Bahamas, care era locuită de lucaiani (o ramură a grupului etnic taino) încă din secolul al IX-lea. Europenii au cucerit, explorat pe scară largă și colonizat regiunea a scurtă vreme după descoperirea noului continent. În primele două călătorii (1492–1493), Columb a ajuns în Hispaniola și în alte câteva insule din Caraibe, inclusiv în Puerto Rico și Cuba. În 1497, exploratorul italian Giovanni Caboto, aflat în slujba englezilor, a debarcat pe țărmul Americii de Nord. Un an mai târziu, Columb a ajuns în timpul celui de-a treilea voiaj transatlantic pe țărmul Americii de Sud. Spania, ai cărei Regi catolici au fost sponsorii călătoriilor lui Columb, a fost prima putere europeană care a colonizat regiuni vaste ale noului continent, din America de Nord și Caraibe până în extremitatea sudică a Americii de Sud. Spaniolii au început să își construiască imperiul colonial în America și Caraibe folosindu-se de bazele pe care le-au stabilit în insulele Cuba, Puerto Rico și Hispaniola. Conchistadorii au cucerit teritoriile Americii continentale, ceea ce a dus la moartea a unui număr amerindieni estimat la 8.000.000, în primul rând prin răspândirea bolilor infecțioase regiunii afro-euro-asiatice."La catastrophe démographique" (The Demographic Catastrophe) in L'Histoire n°322, July–August 2007, p. 17 Există cercetători care consideră că dezastrul demografic din America este primul genocid pe scară largă din epoca modernă. Juan Ponce de León a revendicat Florida pentru coroana spaniolă înanul 1513. În perioada 1519 - 1521, Hernán Cortés a condus o campanie de cucerire a Imperiului Aztec condus de Montezuma. Capitala aztecă, Tenochtitlan, a devenit Mexico City, principalul oraș a ceea ce avea să devină „Noua Spanie”. Peste 240.000 de azteci au murit în timpul asediului Tenochtitlanului, din care aproximativ 100.000 au căzut în timpul luptelor. Între 500 și 1.000 de spanioli, care au participat la lupte, au murit la rândul lor. Alți conchistadori, precum Hernando de Soto, Francisco Vázquez de Coronado și Álvar Núñez Cabeza de Vaca, au continuat acțiunile de cucerire spre nord. În sud, Francisco Pizarro a cucerit Imperiul Inca în deceniul al patrulea al secolului al XVI-lea. Distrugerile înregistrate în cele câteva secole ale conflictelor neîntrerupte dintre amerindienii nord-americani și coloniștii europeni au fost mai puțin grave decât cele înregistrate în regiunile dens populate ale Americii Centrale, Anzilor sau Caraibilor.

Colonizarea Americii de către britanici a debutat cu încercările eșuate de stabilire a unor colonii în Roanoke și Newfoundland. În timp, englezii au preluat controlul asupra celei mai mari părți a Americii de nord-est, Caribelor și a unor părți din America de Sud. Britanicii au reușit să ocupe Florida și Quebecul după încheierea Răzbiului fronco-indian.

Și alte puteri europene au fondat colonii în America. Regatul Franței a înființat Noua Franță constând din colonii în estul Americii de Nord, în câteva insule din Caraibe și într-o mică regiune litorală a Americii de Sud. Colonizarea portugheză a Americilor a constat în colonizarea Braziliei. Imperiul colonial portughez a încercat fără succes să colonizeze zona litorală a Atlanticului a ceea ce este astăzi Canada și a ocupat pentru lungi perioade de timp regiuni de pe malul de est al Río de la Plata. Perioada marilor descoperiri a marcat începutul expansiunii teritoriale a mai multor state europene. Europa își revenea după ravagiile făcute de războaiele interne și se recupera încet după pierderile de populație cauzate de ciumă. Rata rapidă de creștere a puterii și bogăției unor state europene era surprinzătoare pentru locuitorii europeni la începutul secolului al XV-lea.

În cele din urmă, cea mai mare parte a emisferei vestice a ajuns să fie controlată de statele Europei Occidentale, ceea ce a produs modificări ale populației, faunei și chiar a peisajului. În secolul al XIX-lea, peste 50 de milioane de oameni au părăsit Europa de Vest ca să se stabilească în cele două Americi.David Eltis Economic Growth and the Ending of the Transatlantic slave trade Epoca istorică care a urmat descoperirii Americii este cunoscută ca Schimbul columbian, un schimb fără precedent de animale, plante, cultură, populații umane (inclusiv de sclavi), idei și boli.

Henry F. Dobyns a estimat că imediat înainte ca europenii să înceapă colonizarea Americii, aici trăiau între 90 și 112 milioane de oameni, adică o populație mai numeroasă decât cea a Europei din aceeași perioadă.

Cronologia colonizării Americii

Contactele transoceanice ale vikingilor

Existența călătoriilor vikingilor spre Groenlanda și Canada sunt susținute de dovezi istorice și arheologice. O colonie popoarelor nordice în Groenlanda a fost înființată la sfârșitul secolului al X-lea și a rezistat până pe la mijlocul secolului al XV-lea. Colonia a avut un tribunal și un parlament care își aveau sediul în Brattahlíð și un episcop cu sediul la Garðar. Ruinele unei așezări scandinave de la L'Anse aux Meadows de pe Insula Terranova, Canada, au fost descoperite în 1960 și au fost datate în jurul anului 1000 (datarea cu carbon a estimat perioada 990–1050). L'Anse aux Meadows este singul sit acceptat de întreaga lume științifică ca dovadă a contactelor transoceanice precolumbiene. Acest sit a fost inclus pe lista Locurilor din Patrimoniul Mondial al UNESCO în 1978. L'Anse aux Meadows ar putea să fie legendara colonie Vinland fondată de Leif Eriksson cam în aceeași perioadă.

Primele cuceriri, revendicări și colonii thumb|180px|left|Exploratorii italieni care au jucat un rol de primă importanță în colonizarea de către europeni a Americii (în sens orar din stânga sus): Cristofor Columb, John Cabot, Amerigo Vespucci și Giovanni da Verrazzano

Primele explorări și cuceriri au fost făcute de spanioli și portughezi imediat după încheierea cu succes a recuceririi Peninsulei Iberice în 1492. În 1494, Papa a ratificat Tratatul de la Tordesillas semnat de spanioli și portughezi, prin care cele două regate își împărțeau lumea din afara continentului european în două arii de explorare și colonizare. Cele două puteri au fost de acord cu stabilirea unei linii de demarcație pe direcția nord-sud, trecea prin Oceanul Atlantic și prin partea de est a ceea ce este astăzi Brazilia. Pe baza acestui tratat și a revendicărilor exploratorului spaniol Vasco Núñez de Balboa, europeanul care a navigat pentru prima oară în Oceanul Pacific în 1513, spaniolii au cucerit teritorii vaste în America de Nord, Centrală și de Sud.

În ultimul deceniu al secolului al XV-lea, cartograful Americo Vespuscio a explorat litoralul estic al Americii în numele ambelor coroane spaniolă și portugheză. În 1502-1503 a publicat cartea sa Mundus Novus (Lumea Nouă), în care contrazicea părerea celor care credeau că teritoriile descoperite ar fi regiunile cele mai de răsărit ale Asiei și afirma că este vorba de fapt de un continent complet nou.

thumb|Evoluția teritorială a statelor-națiuni întemeiate de puterile coloniale europene în America de Nord în perioada 1750–2008 thumb|Evoluția granițelor Canadei de-a lungul timpului thumb|Evoluția granițelor teritoriilor coloniale europene din America de Sud de-a lungul timpului thumb|Evoluția politică a statelor din America Centrală și Caraibe din 1700 până în prezent

Conquistadorul spaniol Hernán Cortés a cucerit Imperiul Aztec iar Francisco Pizarro a cucerit Imperiul Inca. Ca urmare, până la mijlocul secolului al XVI-lea, Coroana spaniolă obținuse controlul asupra celei mai mari părți a vestului Americii de Sud și a sudului Americii de Nord, regiuni care se adaugau la teritoriile controlate la începutul colonizării în Caraibe. În aceeași perioadă de timp, Portugalia a revendicat teritorii în America de Nord (Canada) și a colonizat cea mai mare parte a estului Americii de Sud – Santa Cruz și Brazilia.

thumb|Posesiunile teritoriale ale imperiilor coloniale spaniol și portughez în cele două Americi în 1790.

Alte mari puteri europene au refuzat în scurtă vreme să accepte termenii Tratatului de la Tordesillas. Anglia și Franța au încercat fără succes să înființeze colonii în America în secolul al XVI-lea. Anglia, Franța și Provinciile Unite au reușit să fondeze colonii permanente în secolul următor. Unele dintre acestea au fost înființate în Insulele Caraibe, care de cele mai multe ori fuseseră deja cucerite de spaniol sau fuseseră depopulate de boli, în timp ce altele au fost înființate în America de Nord, în regiunile care nu fuseseră deja ocupate de Spania la nord de Florida.

Primele posesiuni europene în America de Nord au inclus Florida Spaniolă, Santa Fe de Nuevo México, coloniile britanice Virginia, Bermuda și coloniile din New England, (Connecticut, Rhode Island, Massachusetts Bay, Plymouth și New Hampshire), coloniile franceze din Acadia și Canada, colonia suedeză Noua Suedie și colonia olandeză Noua Olandă. În secolul al XVIII-lea Danemarca-Norvegia a revigorat vechile colonii din Groenlanda și a făcut câteva revendicări în Caraibe, iar Imperiul Rus a început colonizarea Alaskăi.

Cum tot mai multe națiuni au avut un interes crescut în colonizarea Americii, competiția pentru teritorii a devenit din ce în ce mai dură. Coloniștii trebuiau să facă față amenințării unor atacuri din coloniile vecine, din partea triburilor indigenilor și a piraților.

Primii coloniști sponsorizați de stat

Prima fază a activităților europene finanțate de stat în America a început prima expediție transatlantică a lui Cristofor Columb (1492–1504) sponsorizată de Spania. Această primă expediție a avut ca obiectiv inițial găsirea unei noi rute comerciale spre India și China, cunoscute ca Indiile. Au urmat expedițiile unor exploratori precum John Cabot, care a fost sponsorizat de Anglia și a ajuns în Terranova sau Pedro Álvares Cabral care a ajuns în Brazilia, pe care a revendicat-o pentru Portugalia.

Amerigo Vespucci, care a lucrat pentru Portugalia și a făcut mai multe călătorii în perioada 1497–1513, a stabillit că exploratorul Cristofor Columb a descoperit un nou continent, nu Indiile. Alți exploratori au fost Giovanni da Verrazzano, sposorizat de Franța în 1524, care a cartografiat litoralul atlantic al Americii de Nord din Florida până în Noul Brunswick, Gaspar și Miguel Corte-Real și João Álvares Fagundes, care a explorat Newfoundland și Labrador, Groenlanda și Nova Scotia (în 1498–1502 și în 1520); Jacques Cartier (1491–1557), Henry Hudson (1560–1611 și Samuel de Champlain (1567–1635), care au explorat regiunea Canadei și au reînființat Noua Franță.

În 1513, Vasco Núñez de Balboa a traversat Istmul Panama și a condus prima expediție europeană care a văzut Oceanul Pacific de pe malul de vest al Lumii Noi. Într-o acțiune cu importanță istorică de durată, Balboa a revendicat Oceanul Pacific și toate teritoriile scăldate de apele oceanului pentru Coroana Spaniei. În 1517, o expediție spaniolă plecată din Cuba a vizitat America Centrală după ce a debarcat pe coasta Yucatánului în căutarea de sclavi.