este un film japonez din 1957 regizat de Akira Kurosawa după un scenariu inspirat din tragedia Macbeth (1606) a lui William Shakespeare. El este primul dintr-o trilogie de filme ale lui Kurosawa inspirate din piesele lui Shakespeare, fiind urmat de Escrocii dorm în pace (1960), o reimaginare contemporană a piesei Hamlet, și de Haos (1985), care a împrumutat mult din tragedia Regele Lear.
Kurosawa era captivat de mai multă vreme de piesa lui Shakespeare și s-a gândit să realizeze un film inspirat din această operă literară, dar a fost nevoit să-și amâne proiectul după ce a aflat că Orson Welles urma să lanseze o nouă versiune a filmului expresionist Macbeth (1948). Tronul însângerat transpune acțiunea piesei Macbeth din Scoția medievală în Japonia feudală, folosind elemente stilistice specifice teatrului tradițional japonez nō. Protagoniștii filmului, interpretați de Toshirō Mifune și Isuzu Yamada, sunt modelați după personajele shakespearene Macbeth și Lady Macbeth. Filmările au fost realizate în apropierea muntelui Fuji și în mijlocul unei plantații de orez din peninsula Izu, precum și pe platourile companiei Toho din Tokyo.
Tronul însângerat este o adaptare liberă a tragediei shakespearene, care urmează destul de fidel linia narativă a sursei sale literare, dar, prin cinematică și efectele vizuale bogate, constituie mai degrabă o creație originală. Povestea este relatată într-un flashback după mulți ani de la moartea tuturor personajelor. La fel ca piesa de teatru a lui Shakespeare, filmul prezintă povestea unui războinic care își asasinează monarhul la îndemnul ambițioasei sale soții și este ucis apoi de inamicii săi. Într-un sfârșit ușor modificat, arcașii din castel se întorc împotriva generalului Washizu (personajul inspirat de Macbeth) și îl ciuruiesc cu săgeți.
În ciuda schimbării locului în care se desfășoară acțiunea și a numeroaselor libertăți creative, Tronul însângerat este considerat adesea una dintre cele mai bune adaptări cinematografice ale piesei Macbeth. Filmul lui Kurosawa a câștigat două premii Mainichi: premiul pentru cel mai bun actor (Toshirō Mifune) și premiul pentru cele mai bune decoruri (Yoshirō Muraki) și un premiu Kinema Junpō: premiul pentru cea mai bună actriță (Isuzu Yamada).
Rezumat
Generalii Taketoki Washizu și Yoshiaki Miki sunt vechi camarazi de arme și comandanți ai unor fortărețe din garnizoana de nord a domeniului feudal stăpânit de lordul Kuniharu Tsuzuki. Richard Burt, Shakespeares after Shakespeare : an encyclopedia of the Bard in mass media and popular culture, Greenwood Press, Westport, Conn., 2007, p. 203. Sacha Ezratty, Kurosawa, Éditions Universitaires, Paris, 1964, col. Classiques du cinéma nr. 15, p. 140. Aflați pe drumul spre castelul seniorului, după respingerea incursiunii militare a lordului vecin Inui și înăbușirea revoltei generalului Fujimaki, ei se rătăcesc în Pădurea Păienjenișul și întâlnesc o vrăjitoare („duhul pădurii”) care le prezice viitorul. Duhul pădurii îi anunță că Washizu va fi numit chiar în acea zi comandantul garnizoanei de nord și că Miki va deveni comandant al fortăreței 1. Potrivit predicției dezvăluite celor doi, Washizu urmează să devină mai târziu seniorul domeniului feudal, dar domnia sa va fi scurtă și îi va succeda curând fiul lui Miki. Cei doi războinici ajung apoi la castel, iar lordul Tsuzuki îi recompensează așa cum prezisese vrăjitoarea. Washizu îi dezvăluie mai târziu soției sale, Asaji, predicția duhului pădurii, iar ea îl îndeamnă să-l ucidă pe senior pentru ca a doua parte a profeției să devină realitate.
Ajuns în vizită în garnizoana de nord cu ocazia pregătirii în secret a unei ofensive militare, lordul Tsuzuki este ucis de Washizu, cu ajutorul soției sale, care toarnă un somnifer în sake-ul pentru străjerii lordului, făcându-i să adoarmă. Când Washizu se întoarce șocat de ceea ce făcuse, Asaji îi smulge sulița însângerată și o pune în mâinile unuia dintre cei trei străjeri inconștienți. Ea începe apoi să strige, alertându-i pe însoțitorii lordului, iar Washizu îl ucide pe străjer înainte ca acesta să aibă șansa să-și susțină nevinovăția. Izbucnește o încăierare, iar prințul Kunimaru, fiul lordului Tsuzuki, și generalul Noriyasu pornesc în goană către Castelul Păienjenișul și, ajunși acolo, îi cer lui Miki să deschidă porțile. În loc să-și îndeplinească datoria, Miki ordonă arcașilor să tragă asupra celor doi fugari pentru a-i alunga, iar mai târziu îi deschide porțile lui Washizu, recunoscându-l ca noul stăpân al castelului. Manipulat de soția sa, Washizu nu este sigur de loialitatea lui Miki, dar hotărăște să-l numească pe fiul lui Miki ca moștenitor al tronului pentru că el și Asaji nu au niciun copil. Cu toate acestea, Asaji îi spune că este însărcinată, ceea ce îi creează noului stăpân o dilemă cu privire la moștenitorul său; Washizu trimite un asasin care să-i elimine pe Miki și pe fiul acestuia.
În timpul banchetului de încoronare, Washizu este agitat ca urmare a lipsei lui Miki și a fiului acestuia și bea o cantitate mare de sake. El își pierde autocontrolul la un moment dat și i se pare că fantoma palidă a lui Miki îi apare brusc în față. Cuprins de panică în acea stare de delir, Washizu dezvăluie ce i s-a întâmplat lui Miki exclamând că este dispus să-l ucidă a doua oară pe Miki, apoi își scoate sabia și lovește cu ea salteaua pe care trebuia să șadă Miki. Asaji încearcă să-i liniștească pe oaspeți și le spune că soțul ei a băut prea mult și are halucinații. Unul dintre asasini ajunge mai târziu la castel cu capul tăiat al lui Miki și îl anunță pe Washizu că fiul lui Miki a scăpat. Washizu este îngrozit de faptul că și-a trădat cel mai bun prieten și îl ucide pe asasin, apoi lansează zvonul că Miki a fost ucis de samuraii lordului Inui.
Oștenii lordului Washizu încep să dezerteze, temându-se de comportamentul răzbunător al noului stăpân, și trec pe teritoriul lordului Inui, unde se refugiaseră deja prințul Kunimaru, generalul Noriyasu și fiul lui Miki. Asaji naște mai târziu un copil deja mort, Sacha Ezratty, Kurosawa, Éditions Universitaires, Paris, 1964, col. Classiques du cinéma nr. 15, p. 141. iar Washizu este tulburat atunci când își dă seama că uciderea lui Miki a fost inutilă. În acest timp, inamicii se coalizează împotriva lui și pregătesc un atac masiv. Aflat în mare nevoie de ajutor pentru lupta iminentă cu dușmanii săi, Washizu se întoarce în pădure pentru a invoca duhul. Vrăjitoarea îi spune că va fi învins în luptă abia atunci când arborii Pădurii Păienjenișul vor porni să atace castelul. Încrezător în victoria sa, Washizu divulgă această profeție propriilor săi oșteni și apoi ține apoi un consiliu de război, în timpul căreia încăperea este invadată brusc de multe păsări, întâmplare pe care generalii săi o percep ca un semn rău.
A doua zi dimineață, Washizu este trezit de țipetele însoțitorilor și o găsește pe Asaji într-o stare semicatatonică, încercând să spele urmele imaginare de sânge de pe mâinile ei. Un zgomot de trupe se produce în afara camerei, iar un soldat panicat îl anunță pe stăpân că arborii din Pădurea Păienjenișul au pornit la atac, făcând ca profeția vrăjitoarei să se împlinească. Washizu încearcă zadarnic să-și determine trupele să atace inamicul ascuns în ceață, deoarece samuraii, dezamăgiți de conducerea sa tot mai nesigură, îl acuză de asasinarea lordului Tsuzuki și se întorc împotriva lui pentru a potoli mânia generalului Noriyasu și a fiului lui Miki. Un număr mare de săgeți încep să-l țintească, iar Washizu moare ciuruit chiar în momentul în care forțele atacatoare se apropie de porțile castelului. Se descoperă astfel că oștenii inamici tăiaseră copaci din pădure în noaptea anterioară și înaintaseră camuflați de frunziș către castel.
Distribuție miniatura|Toshirō Mifune, interpretul generalului Washizu. Actor Personaj Personaj analog din Macbeth Toshirō Mifune generalul , comandantul Fortăreței 1 generalul Macbeth Isuzu Yamada , soția gen. Washizu Lady Macbeth Takashi Shimura generalul baronul Macduff Akira Kubo , fiul gen. Miki Fleance, fiul lui Banquo Hiroshi Tachikawa , fiul lordului Tsuzuki Malcolm, fiul regelui Duncan Minoru Chiaki generalul , comandantul Fortăreței 2 generalul Banquo Takamaru Sasaki lordul regele Duncan Kokuten Kōdō comandant militar bătrân Kichijirō Ueda slujitor al lui Washizu Eiko Miyoshi doamna de onoare în vârstă de la castel Chieko Naniwa , întruchipat de o femeie bătrână Cele trei vrăjitoare Nakajiro Tomita comandant militar II Yū Fujiki samurai în slujba lui Washizu Sachio Sakai samurai în slujba lui Washizu Shin Otomo samurai în slujba lui Washizu Yoshio Tsuchiya samurai în slujba lui Washizu Senkichi Omura samurai în slujba lui Washizu Yoshio Inaba comandant militar III Takeshi Katō străjerul ucis de Washizu Isao Kimura samurai fantomă Seiji Miyaguchi samurai fantomă Nobuo Nakamura samurai fantomă
Producție
Ideea realizării filmului miniatura|Tronul însângerat a fost influențat de stilul teatral nō. Piesele lui William Shakespeare au început să fie citite în Japonia odată cu Restaurația Meiji din 1868, dar au fost interzise în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pentru că nu erau japoneze. Potrivit propriilor afirmații, regizorul Akira Kurosawa fusese captivat de mai multă vreme de piesa Macbeth a lui Shakespeare și s-a gândit să realizeze un film inspirat din această operă literară. El a intenționat să realizeze o adaptare japoneză a piesei după ce a încheiat lucrul la Rashomon (1950), dar, aflând că Orson Welles urma să lanseze o nouă versiune a filmului expresionist Macbeth (1948), a hotărât să amâne acest proiect. Anterior, în 1949, când Keisuke Kinoshita i-a cerut să se gândească la un proiect cinematografic pentru actorul Tsumasaburō Bandō, Kurosawa a propus o variantă a piesei Macbeth cu acțiunea în perioada Sengoku.
Tragedia Macbeth (1606) a lui Shakespeare este inspirată din istoria Scoției. Acțiunea ei are loc la jumătatea secolului XI-lea, într-o perioadă de război civil, când regele Duncan I (1034–1040) a efectuat o incursiune pe teritoriul nobilului Macbeth din nordul Scoției și a fost ucis în luptă. Macbeth i-a succedat ca rege în 1040, deoarece fiul lui Duncan, Malcolm (viitor rege în perioada 1058–1093), era doar un copil, și a domnit până în 1057, când a fost ucis de Malcolm în urma invaziei engleze. Anterior, bunicul lui Duncan, Malcolm al II-lea (1005–1034), devenise rege prin uciderea unui prinț rival și îi eliminase pe rivalii la tron pentru a asigura succesiunea lui Duncan.
Kurosawa a hotărât să mute acțiunea de pe platourile înalte ale Scoției (Scottish Highlands) în munții înalți ai Japoniei, considerând că Scoția și Japonia aveau aceleași probleme social-politice în Evul Mediu. Japonia trecea în secolul al XVI-lea printr-o perioadă de război civil (la fel ca Scoția în secolul al XI-lea), cunoscută ca perioada Sengoku, în care lorzii invadau teritoriile clanurilor rivale, îi ucideau pe aliați și erau uciși apoi de vasali. Kurosawa credea că prezentarea acestor întâmplări istorice îi putea face pe membrii societății contemporane să tragă o serie de învățăminte. „Eu privesc viața din perspectiva omului obișnuit. Îmi aduc pur și simplu propriile mele sentimente în film. Atunci când analizez istoria Japoniei – sau istoria lumii în același mod – văd cum omul își repetă faptele la nesfârșit”, afirma cineastul. Acest comportament repetitiv are un efect distructiv, de aceea personajele lui Kurosawa încearcă să i se opună, cum este cazul personajului Watanabe din filmul Ikiru (1952). În plus, Macbeth ar putea servi ca o poveste de avertizare complementară filmului Ikiru, arătând efectele pierderii libertății interioare.