Lactarius uvidus (Elias Magnus Fries, 1818 ex Elias Magnus Fries, 1838) este o specie de ciuperci necomestibile din încrengătura Basidiomycota, în familia Russulaceae și de genul Lactarius.Index FungorumMycobank O denumire populară nu este cunoscută. Acest burete destul de frecvent coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord trăiește solitar sau în grupuri mici, pe sol sărac în nutrienți și necalcaros, în pădurile umede, de foioase precum prin zăvoaie și la marginea turbăriilor, în special pe sub sălcii și mesteceni, dar, de asemenea, în simbioză cu arini sau frasini. Apare de la câmpie la munte, cu predilecție în regiuni montane, din iulie până în octombrie (noiembrie).Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 86-87, ISBN 978-3-440-13447-4Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 370-371 - 1, ISBN 3-405-12116-7

Taxonomie thumb||left|150px|August Batsch Specia a fost descrisă și desenată pentru prima dată de micologul german August Batsch drept Agaricus lividorubescens în volumul 2 al operei sale Elenchus Fungorum latine et germanice - Continuatio secunda din 1789.August Batsch: „Elenchus Fungorum latine et germanice - Continuatio prima”, vol. 2, Editura Johann Jacob Gebauer, Halle (Saale) 1789, p. 51, tab. 36

Dar comitetele de nomenclatură au decis că numele binomial are să fie Agaricus uvidus, determinat de marele savant suedez Elias Magnus Fries în volumul 2 al lucrării sale Observationes mycologicae din 1818.Elias Fries: „Observationes mycologicae”, vol. 2, Editura Ernest Mauritius, Greifswald, 1822, p. 191

Apoi, în 1838, Fries însuși a transferat soiul la genul Lactarius sub păstrarea epitetului în cartea sa Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum din 1838.Elias Fries: „Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum”, Editura Typographia Academica, Uppsala (1836-1838), p. 338 Taxonul Lactarius uvidus este numele curent valabil (2020).

Toate celelalte încercări de redenumire și variații descrise (vezi infocaseta) sunt acceptate sinonim, dar nefolosite.

Epitetul este derivat din cuvântul latin (=jilav, ud, umed),Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 1237, ISBN 3-468-07202-3 referindu-se la locul în care se găsește ciuperca.

Descriere Pălăria: are un diametru de 4–7 (10) cm, este nu prea cărnoasă, fragilă, pentru mult timp convexă cu marginea răsfrântă spre picior și cu puțin puf albicios, apoi, din ce în ce mai plată și chiar adâncită, uneori cu un gurgui larg și vizibil, dar nu prea proeminent. Cuticula este netedă, lipicioasă până slab unsuroasă, pe vreme umedă forte vâscoasă, de fapt fără zone concentrice, sugerând însă ocazional unele liliaceu-brune. Coloritul pălăriei, în centru mai închis, variază între palid gri-violet și gri-brun, dar poate fi și ocru până bej. La bătrânețe se decolorează brun-carneu. Când pălăria este atinsă, devine repede violet-negricioasă. thumb|left|240px|Bres.: Lactarius uvidus Lamelele: sunt dese, subțiri, bifurcate și intercalate, orizontale sau slab arcuite, cu muchii netede, fiind ori aderate larg la picior, ori puțin decurente de-a lungul lui. Coloritul este albicios-roz până albicios-crem, dar, la cea mai mică atingere, devin brun-violet. Piciorul: are o înălțime de 4-7 (10)cm și o lățime de 1-2 cm, este robust, cilindric precum adesea puțin subțiat spre bază, tânăr plin, iar la bătrânețe gol pe dinăuntru. Suprafața netedă, unsuros-lipicioasă ca cuticula, este albicioasă până gri, uneori pătată ocru. Nu prezintă un inel. Carnea: fragedă, spongioasă și albă este sub cuticulă gri-liliacee și se decolorează după tăiere violet, mirosul fiind slab fructuos, dar gustul amar, astringent, însă numai moderat iute. Laptele: care curge abundent la început, este alb, dar, în contact cu aerul, se colorează în violet închis, fiind amar, iute și astringent ca carnea. Fără contact cu el nu schimbă culoarea. Caracteristici microscopice: are spori rotunjori cu o mărime de 9-10 x 8-9 microni, ușor amilozi (ce înseamnă colorabilitatea structurilor tisulare folosind reactivi de iod), hialini (translucizi), o suprafață cu crestături numai parțial reticulate, fiind presărată de negi mici de până la 1 µm. Pulberea lor este alb-gălbuie. Basidiile cu 4 sterigme fiecare sunt clavate și măsoară 40-45 (60) x 8 (11)-10 (13) microni. Cistidele (celule de obicei izbitoare și sterile care pot apărea între basidii și himen, stratul fructifer) sunt fusiforme cu o mărime de 60-70 x 7-9 microni.Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. VIII, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1928, p. 367 Muchiile eterogene prezintă pe lângă basidii o mulțime de cheilocistide (elemente sterile situate pe muchia lamelor) clavate, uneori în formă de sticlă care măsoară 30-65 x 6-10 microni, dar numai puține pleurocistide (elemente sterile situate în himenul de pe fețele lamelor) și ele fusiforme de 50-100 × 10-12 microni. Nu prezintă cheilocistide (elemente sterile situate pe muchia lamelor). Pileocistidele (elemente sterile de pe suprafața pălăriei) constau din hife puternic gelatinoase, ascendente și neregulat încolăcite, late de 1-5µm. Dedesubt se mai pot descoperi hife paralele cu o lățime de 2-4µm, și ele gelatinoase.Jacob Heilmann-Clausen și colaboratori: „The genus Lactarius - Fungi of Northern Europe”, vol. 2, Editura Danish Mycological Society, Copenhaga 1998, p. 96-97, ISBN 978-8-79835-814-5Josef Breitenbach & Fred Kränzlin: „Pilze der Schweiz”, vol. 6 – Russulaceae, Editura „Verlag Mykologia”, Lucerna 2005, p. 116, ISBN 3-85604-060-9 Reacții chimice: nu sunt cunoscute.

Confuzii Dacă nu se dă seama de colorarea ciuperci în violet după o leziune, ea poate fi confundată preponderent cu specii înrudite, aproape toate necomestibile sau otrăvitoare, amare sau iute. Exemple sunt: Lactarius acris (necomestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 362-363, ISBN 88-85013-37-6 Lactarius albocarneus (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 396-397, ISBN 3-405-12081-0 Lactarius aspideus sin. Lactarius flavidus (necomestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 360-361, ISBN 88-85013-25-2 Lactarius azonites (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 376-377 - 1, ISBN 3-405-12081-0 Lactarius blennius (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 364-365/1, ISBN 3-405-12116-7Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 336-337, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum) Lactarius decipiens (necomestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 384-385, ISBN 88-85013-25-2 Lactarius fluens (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 304-305, ISBN 3-405-12124-8 Lactarius glyciosmus (condiționat comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 380-381 - 2, ISBN 3-405-12081-0 Lactarius mammosus sin. Lactarius fuscus (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 312-313 - 1, ISBN 3-405-12124-8 Lactarius pallidus (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 390-391, ISBN 3-405-12081-0 Lactarius pubescens (otrăvitor),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 364-365, ISBN 88-85013-25-2 Lactarius rufus (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 364-365/2, ISBN 3-405-12116-7 Lactarius vietus (necomestibil)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 306-307, ISBN 3-405-12124-8 sau Lactarius violascens (necomestibil).Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 370-371, ISBN 88-85013-25-2

Specii asemănătoare în imagini

Valorificare Deși de miros plăcut, specia este necomestibilă din cauza gustului amar, astringent și iute.

Note

Bibliografie Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total) Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8 Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4 J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, ISBN 3-405-11568-2 Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2 Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe

Lactarius uvidus, film francez cu text englez Lactarius uvidus, mai multe imagini

Categorie:Lactarius Categorie:Micoriză Categorie:Ciuperci necomestibile Categorie:1789 în știință