miniatura|302x302px| Cumpărători în căutare de cărți și jucării dreapta|miniatura|300x300px| Afiș publicitar care ilustrează un om ce cumpără cadouri pentru Crăciun, Statele Unite, 1918 miniatura|300x300px| O femeie care face cumpărături în Japonia, 2016 Cumpărăturile (shopping-ul) reprezintă activitatea în care un client este în căutare de bunuri sau servicii disponibile, prezentate de unul sau mai mulți comercianți, cu intenția potențială de a achiziționa o selecție adecvată a acestora. O tipologie a categoriilor de cumpărători a fost dezvoltată de către cercetători, care identifică un grup de clienți drept cumpărători orientați spre distracțieDurvasula, S., Lysonski, S. and Andrews, J.C. (1993), “Cross-cultural Generalizability of a Scale for Profiling Consumers’ Decision-making Styles”, The Journal of Consumer Affairs, Vol. 27 No. 1, pp. 55–65; Sproles, G.B. (1985), “From Perfectionism to Fadism: Measuring Consumers’ Decision-making Styles”, in Schnittgrund, K.P. (Ed.), American Council on Consumer Interests (ACCI), Conference Proceedings, Columbia, MO, pp. 79–85; Sproles, G. B.. "Conceptualisation and Measurement of Optimal Consumer Decision making," Journal of Consumer Affairs, Vol. 17 No. 2, 1983, pp. 421–38; Mishra, A., "Consumer Innovativeness and Consumer Decision Styles: A Confirmatory and Segmentation Analysis," The International Review of Retail, Distribution and Consumer Research, Vol. 25, no. 1, 2015 Online: https://dx.doi.org/10.1080/09593969.2014.911199; Jain, R. and Sharma, A., "A Review on Sproles & Kendall's Consumer Style Inventory (CSI) for Analyzing Decision Making Styles of Consumers," Indian Journal of Marketing, Vol. 43, no. 3, 2013; Sproles, G. B., & Kendall, E. L., "A Methodology for Profiling Consumers' Decision-making Styles," Journal of Consumer Affairs, Vol., 20 No. 2, 1986, pp. 267–79 adică cei care se bucură de shopping și îl privesc ca pe o activitate de agrementJones, C. and Spang, R., "Sans Culottes, Sans Café, Sans Tabac: Shifting Realms of Luxury and Necessity in Eighteenth-Century France," Chapter 2 in Consumers and Luxury: Consumer Culture in Europe, 1650-1850 Berg, M. and Clifford, H., Manchester University Pres, 1999; Berg, M., "New Commodities, Luxuries and Their Consumers in Nineteenth-Century England," Chapter 3 in Consumers and Luxury: Consumer Culture in Europe, 1650-1850 Berg, M. and Clifford, H., Manchester University Pres, 1999.
Cumpărăturile online au devenit un factor perturbator major în industria comerțului cu amănuntulDennis, D., "Retail's Single Biggest Disruptor," Forbes, 12 June 2017; Online: https://www.forbes.com/sites/stevendennis/2017/06/12/retails-single-biggest-disruptor-spoiler-alert-its-not-e-commerce/#af35a92227b6; IbisWorld, "E-commerce Disruptors," 23 February 2015; Online: https://www.ibisworld.com/media/2015/02/23/ecommercedistruptors; "Disruptor of the Year 2016: Amazon," Campaign Live, 15 December 2015, https://www.campaignlive.com/article/disruptor-year-2016-amazon/1418737; Nielsen, "What's in-Store for Online Grocery Shopping," [Report], January, 2017, Online: http://www.nielsen.com/content/dam/nielsenglobal/de/docs/Nielsen%20Global%20Connected%20Commerce%20Report%20January%202017.pdf deoarece consumatorii pot căuta acum informații despre produse și pot plasa comenzi de produse din diferite regiuni. Comercianții online își livrează produsele direct la domiciliul consumatorilor, la birouri sau oriunde doresc. Procesul B2C (business to consumer) a facilitat pentru consumatori selectarea oricărui produs online de pe site-ul unui comerciant și livrarea acestuia relativ rapid. Folosind metode de cumpărături online, consumatorii nu-și pierd energia vizitând fizic magazinele. Astfel, aceștia economisesc timp și costul călătoriei. Un comerciant cu amănuntul sau un magazin este o afacere care prezintă o selecție de bunuri oferite spre schimb sau vânzare clienților pentru bani sau în schimbul altor bunuri.
Experiențele cumpărătorilor pot varia. Acestea se bazează pe o varietate de factori, inclusiv modul în care este tratat clientul, comoditatea, tipul de bunuri achiziționate și starea de spirit.
Potrivit unui raport din anul 2000, din New York, femeile achiziționează 80% din toate bunurile de consum.
Istorie
Antichitate miniatura| Rămășițele pieței și magazinelor din Forumul lui Traian din Roma În antichitate, au fost înființate piețe și târguri ce urmau să faciliteze schimbul de bunuri și servicii. Oamenii achiziționau bunuri de la o piață comună din orașele din apropiere. Cu toate acestea, natura temporară a tarabelor și a deținătorilor de tarabe a făcut inspecția atentă a bunurilor înainte de cumpărare o necesitate pentru consumatori. În Grecia antică, agora servea drept piață în care comercianții își țineau tarabele sau magazinele pentru a-și vinde bunurileEngen, Darel. “The Economy of Ancient Greece”. EH.Net Encyclopedia, edited by Robert Whaples, July 31, 2004. URL http://eh.net/encyclopedia/the-economy-of-ancient-greece/.
În Roma antică se folosea o piață similară cunoscută sub numele de for sau forum. Roma avea două foruri: Forumul Roman și Forul lui Traian. Piața din forul lui Traian, construită în jurul anilor 100-110 d.Hr., era o întindere vastă, cuprinzând mai multe clădiri cu taberne care serveau drept magazine cu amănuntul, situate pe patru niveluriColeman, P., Shopping Environments, Elsevier, Oxford, 2006, p. 28. Forumul roman a fost, discutabil, cel mai vechi exemplu de magazin cu amănuntul permanent . În timpul erei romane, piața centrală deservea în primul rând țărănimea locală. Cei care locuiau pe marile moșii erau suficient de tentanți pentru negustori, astfel încât să apeleze direct la porțile fermei, fără a participa la piețele localeBintliff, J., "Going to Market in Antiquity," In Stuttgarter Kolloquium zur Historischen Geographie des Altertums, Eckart Olshausen and Holger Sonnabend (eds), Stuttgart, Franz Steiner, 2002, p. 229.
Se știe că listele de cumpărături au fost folosite de către romani. O astfel de listă a fost descoperită lângă zidul lui Hadrian datând încă din 75-125 d.Hr. fiind scrisă pentru un soldat.
Evul Mediu stanga|miniatura| Un magazin de la începutul secolului al XVII-lea, cu clienții deserviți printr-o deschidere spre stradă Dovezile arheologice sugerează că britanicii făceau cumpărături minime la începutul Evului Mediu. În schimb, aceștia își asigurau nevoile de bază prin practici agricole și printr-un sistem local de schimburi personaleSchofield, J. and Vince, A.G., Medieval Towns: The Archaeology of British Towns in Their European Setting,A&C Black, 2003, p.151. Cu toate acestea, până la sfârșitul Evului Mediu, consumatorii s-au orientat spre piețele de desfacere pentru achiziționarea de produse proaspete, carne și pește, cât și către târgurile periodice în care se puteau obține produse neperisabile și de luxDye, C., Everyday Life in Medieval England, A & C Black, 2001, p.257. Femeile erau responsabile de achizițiile zilnice de uz casnic, dar cea mai mare parte a cumpărăturilor erau firești. În principal, cumpărăturile erau privite mai degrabă ca o corvoadă decât ca o plăcereBy Jane Whittle, Elizabeth Griffiths Consumption and Gender in the Early Seventeenth-Century Household: The World of Alice Le Strange, Oxford University Press, 2012, pp 9- 11.
Relativ puține magazine permanente se găseau în afara celor mai populate orașe. În schimb, clienții puteau intra în atelierele comercianților, unde discutau opțiunile de cumpărare direct cu aceștiaThrupp, S.L., The Merchant Class of Medieval London, 1300–1500, pp. 7–8. Negustorii ambulanți, cum ar fi vânzătorii de stradă, furnizorii și comercianții hoinari, se mențineau în aproprierea piețelor, oferind confortul livrării la domiciliu pentru unele gospodării, în special, a celor ce se aflau în comunități izolate geograficJones, P.T.A., "Redressing Reform Narratives: Victorian London's Street Markets and the Informal Supply Lines of Urban Modernity," The London Journal, Vol 41, No. 1, 2006, pp 64–65.
În orașele europene mai populate, un număr mic de magazine începeau să apară până în secolul al XIII-lea. Se știa că vânzătorii specializați, precum negustorii de textile și ceaprazarii, existau în Londra, în timp ce băcanii vindeau „diverse mărfuri mici, precum condimente și medicamente”. Cu toate acestea, astfel de magazine erau destul de primitive. În secolul al XVI-lea, magazinele londoneze erau descrise ca ceva mai mult decât niște „cabine rudimentare”Knight, C., London, Vol. 5, 1841, Knight & Co, London, p. 132.
Experiența cumpărătorului medieval era foarte diferită de cea a cumpărătorului contemporan. Interioarele erau întunecate, iar cumpărătorii aveau relativ puține oportunități de a analiza marfa înainte de a o cumpăra. Ferestrele vitrate din mediul comercial erau practic necunoscute în perioada medievală. Mărfurile erau rareori expuse; în schimb, comercianții păstrau marfa în partea din spate a magazinului și prezentau articolele numai la cerere. Tejghelele erau practic necunoscute dar, în schimb, multe magazine aveau deschideri în stradă de unde deserveau cliențiiCox, N.C. and Dannehl, K., Perceptions of Retailing in Early Modern England, Aldershot, Hampshire, Ashgate, 2007, p. 155.
În Marea Britanie, atitudinea medievală față de comerțul cu amănuntul era negativă. Comercianții cu amănuntul nu erau mai buni decât vânzătorii de mărunțișuri, deoarece pur și simplu revindeau bunuri, cumpărând mai ieftin și vânzând mai scump, fără a adăuga valoarea conturilor naționale. La aceasta s-au adăugat preocupările legate de interesul personal al comercianților cu amănuntul și unele dintre practicile lor mai puțin etice. Atitudinea față de cheltuielile ce țin de bunurile de lux a atras, de asemenea, critici, deoarece a implicat importul de bunuri care nu a stimulat prea mult conturile naționale și a împiedicat dezvoltarea producătorilor localiCox, N., "'Beggary of the Nation': Moral, Economic and Political Attitudes to the Retail Sector in the Early Modern Period", in: John Benson and Laura Ugolini, A Nation of Shopkeepers: Five Centuries of British Retailing, London, I.B. Taurus, 2003, pp 25-51.
Cumpărături făcute din plăcere Fenomenul modern al cumpărăturilor făcute din plăcere este strâns legat de apariția unei clase de mijloc în Europa secolelor XVII și XVIII. Pe măsură ce nivelul de trai s-a îmbunătățit, în secolul al XVII-lea și consumatorii din celelalte medii sociale au început să cumpere bunuri care depășeau necesitățile lor de bază. O clasă de mijloc emancipată numită și burghezie a mărit cererea de bunuri de lux și a început să achiziționeze o gamă mai largă de obiecte valoroase și bunuri importate, precum: bumbac indian și calico; mătase, ceai și porțelan din China, condimente din India și Asia de Sud-Est, tutun, zahăr, rom și cafea din Lumea NouăBraudel, F. and Reynold, S., The Wheels of Commerce: Civilization and Capitalism, 15th to 18th Century, Berkeley, CA, University of California Press, 1992. Acțiunea de a face cumpărături a ajuns să fie văzută ca un mod plăcut de petrecere a timpului sau chiar o ca o formă de divertismentJones, C. and Spang, R., "Sans Culottes, Sans Café, Sans Tabac: Shifting Realms of Luxury and Necessity in Eighteenth-Century France," Chapter 2 in Consumers and Luxury: Consumer Culture in Europe, 1650-1850 Berg, M. and Clifford, H., Manchester University Pres, 1999; Berg, M., "New Commodities, Luxuries and Their Consumers in Nineteenth-Century England," Chapter 3 in Consumers and Luxury: Consumer Culture in Europe, 1650-1850 Berg, M. and Clifford, H., Manchester University Pres, 1999.