Tricholoma sciodes (Christian Hendrik Persoon, 1801 ex Charles-Édouard Martin, 1919) din încrengătura Basidiomycota, în familia Tricholomataceae și de genul TricholomaIndex Fungorum 2Mycobank este o specie de ciuperci otrăvitoare care coabitează, fiind un simbiont micoriza, formând prin urmare micorize pe rădăcinile arborilor. O denumire populară nu este cunoscută. Buretele destul de comun trăiește în România, Basarabia și Bucovina de Nord, izolat sau în grupuri mai mici, aproape numai în păduri de fag pe sol bazic, rar și în cele de foioase și mixte generale, sub simbiontul lui. Se dezvoltă de la câmpie la deal. Timpul apariției este din (iulie) august până în noiembrie (decembrie).Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 152-153, ISBN 978-3-440-13447-4Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 352-353, ISBN 88-85013-37-6

Taxonomie thumb| left|130px|C. H. Persoon Numele binomial Agaricus myomyces var. sciodes, determinat de cunoscutul om de știință bur (Christian Hendrik Persoon în volumul 1 al operei sale Synopsis methodica Fungorum din 1801,C. H. Persoon: „Synopsis methodica Fungorum”, vol. 1, Editura Henricus Dieterich, Göttingen 1801, p. 346 a fost transferat de micologul elvețian Charles-Édouard Martin (1847–1937) la genul Tricholoma cu epitetul sciodes, de verificat în lucrarea sa Catalogue systématique des basidiomycètes charnus, des discomycètes, des tubérinées, des hypocréacées de la Suisse Romande din 1919,Charles-Édouard Martin: „Catalogue systématique des basidiomycètes charnus, des discomycètes, des tubérinées, des hypocréacées de la Suisse Romande”, Editura Société Mycologique, Geneva 1919, p. 51 fiind numele curent valabil (2020).

Mai trebuie menționat că botanistul francez Pierre Bulliard a descris și desenat o specie în 1791, denumind-o Agaricus murinaceus.Pierre Bulliard: „Herbier de la France ou, Collection complette des plantes indigenes de ce royaume avec leurs propriétés, et leurs usages en medecine”, vol. 11, Editura Didot, Debure, Belin, Paris 1791, p. + tab. 520 În 1881, ea a fost transferată de micologul englez Mordecai Cubitt Cooke la genul Tricholoma sub păstrarea epitetului.Mordecai Cubitt Cooke: „Illustrations of British Fungi (Hymenomycetes), to serve as an atlas to the "Handbook of British Fungi”, Editura MacMillan & CO. Londra-New York 1881, pl. 82 Această denumire este văzută de Checklist of Basidiomycota of Great Britain and Ireland din 2005 sinonim pentru buretele descris aici. Tot Index Fungorum o declară (în momentul de față) chiar sinonim al Hygrocybe murinacea (Bull.) M.M.Moser (1967).Index Fungorum 3 Toate celelalte încercări de redenumire sunt acceptate sinonim, dar nu sunt folosite.

Epitetul este derivat din cuvântul grecesc (=umbros, umbrit, plin de umbră, întunecat),Valentin Christian Friedrich Rost: „Griechisch-Deutsches und Deutsch-Griechisches Wörterbuch”, vol. 2, Editura Heuning’sche Buchhandlung, Gotha – Erfurt, 1829, p. 431 datorită aspectului pălăriei.

Descriere thumb|left|210px|Bres.: Tricholoma murinaceum Pălăria: are un diametru de 4-10 (12) cm, este nu prea cărnoasă, inițial în formă de clopot sau aproape conică cu marginea răsucită spre inferior, apoi boltită până întinsă și mereu rotunjit cocoșată. În vârstă crapă adânc radial asemănător ciupercilor ale genului Inocybe. Cuticula este uscată, netedă, mătăsoasă, uneori slab solzoasă, la umezeală doar puțin lipicioasă, coloritul fiind pe fund gri-albicios cu nuanțe de violet și prevăzut cu dungi aliniate radial mai închise, gri-brune. La bătrânețe, suprafața devine din ce în ce mai închisă brun. Lamelele: sunt destul de subțiri, dar distanțate, intercalate și bifurcate, aderate bombat la picior (numit: șanț de castel), cu muchii ondulate precum slab crenate la bătrânețe. Coloritul albicios până gri deschis cu un reflex clar rozaliu devine cu avansarea în vârstă bordurat negricios pe muchii. Nu se decolorează după o leziune. Piciorul: destul de stabil și slab fibros are o lungime de 5-10cm și o lățime 1,2-2 cm, este aproape cilindric, subțiat spre pălărie și cu baza ceva îngroșată precum aplatizată abrupt, fiind plin, dar la bătrânețe gol pe dinăuntru. Spre vârf este de colorit mai deschis și adesea ceva brumat. Coaja gri-albicioasă, este în regulă netedă și fibros încarnată, la unele variații slab solzoasă. Nu prezintă un inel. Carnea: gri-albicioasă ce nu se decolorează după tăiere este în pălărie mai fragedă, în picior mai fibroasă, având un miros nu prea plăcut pământos precum un gust în primul moment doar amar, devenind repede ceva iute și odată amestecat foarte usturător. Caracteristici microscopice: are spori netezi, rotunjori până lat elipsoidali, apiculați spre vârf și hialini (translucizi) cu o mărime de 6,5 (9) x (5) 6-7 microni. Pulberea lor este albă. Basidiile clavate cu 4 sterigme fiecare măsoară 35-40 x 8-10 microni. Cistidele celule de obicei izbitoare și sterile care pot apărea între basidii și himen, stratul fructifer) sunt ceva mai scurte, cu vârfuri rotunjite și pediculate.Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. II, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1927, p. + tab. 88 Reacții chimice: carnea pălăriei și lamelele se decolorează cu formol, ocru-roșiatic, baza piciorului foarte încet violet, iar și carnea cu tinctură de Guaiacum albastru.Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 175, ISBN 3-85502-0450Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 4-a, vol. II/b 2 „Röhrlinge und Blätterpilze”, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1978, p. 122

Confuzii Acest burete poate fi confundat ușor cu soiuri comestibile, necomestibile și toxice, ca de exemplu Entoloma prunuloides (necomestibil),Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 192-193, ISBN 978-3-440-13447-4 Lentinus tigrinus sin. Panus tigrinus (tânăr comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 478-479, ISBN 3-405-12081-0 Tricholoma argyraceum (comestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 410-413, ISBN 88-85013-46-5 Tricholoma atrosquamosum sin. Tricholoma squarrulosum (comestibil, trăiește în păduri de foioase preferat sub fagi dar și în cele de rășinoase, miros de piper negru, gust făinos),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 264-265, ISBN 3-405-12124-8 Tricholoma bresadolanum (necomestibil, gust amar, trăiește numai în păduri de foioase sub fagi, foarte rar),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 262-263, ISBN 3-405-12124-8 Tricholoma cingulatum (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 298-299, ISBN 3-405-12081-0 Tricholoma gausapatum (comestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 318-319, ISBN 88-85013-25-2 Tricholoma orirubens (comestibil, trăiește numai în păduri de foioase preferat sub fagi și stejari),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 314-315, ISBN 88-85013-25-2 Tricholoma pardinum sin. Tricholoma tigrinum (otrăvitor),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 294-295, ISBN 3-405-11774-7 Tricholoma portentosum (comestibil, savuros, cu lamele slab gălbuie, se dezvoltă sub molizi și pini, respectiv sub plopi tremurători și mesteceni miros de pepeni, castraveți, ușor de faină și gust blând, ceva făinos, după mestecare ca de pepene sau de stridie),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 296-297, ISBN 3-405-11774-7 Tricholoma scalpturatum, (comestibil, dar nu prea delicios, trăiește în păduri de foioase și de rășinoase preferat prin iarbă și la marginea lor, miros slab de faină, gust făinos-pământos),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 300-301 - 1, ISBN 3-405-12081-0 Tricholoma terreum (comestibil, savuros),Elena Cristina Mincu, Răzvan Țuculescu: „Ciupercile din România”, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș 2010, p. 116-117 Tricholoma vaccinum (necomestibil, ingerat în cantități mai mari toxic, se dezvoltă în același habitat ca specia descrisă, miros ceva pământos, gust amărui și iute)Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 302-303 - 1, ISBN 88-85013-37-6 sau Tricholoma virgatum (otrăvitor). Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 306-307, ISBN 3-405-12081-0

Ciuperci asemănătoare în imagini

Valorificare Dacă totuși un culegător de ciuperci ar vrea să mănânce această ciupercă, deși cu un miros pământos, gust amar și după scurt timp foarte iute, de exemplu după însilozare, ar capătă probleme gastrointestinale nu prea grave.

Nu mâncați niciodată bureți de genul Tricholoma iuți și/sau amari (nici după însilozare) pentru că provoacă mereu tulburări gastrointestinale, parțial foarte severe.Pilzforum 123

Note

Bibliografie Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total) Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8 Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4 Andreas Gminder: „Handbuch für Pilzsammler - 340 Arten Mitteleuropas sicher bestimmen“, Editura Kosmos, Stuttgart 2008, ISBN 978-3-440-11472-8 Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1 Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2 Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983 Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, ISBN 3-426-00312-0

Legături externe

Tricholoma sciodes, film 1 Tricholoma sciodes, film 2

Categorie:Tricholoma Categorie:Micoriză Categorie:Ciuperci otrăvitoare Categorie:1801 în știință