Ana (; în , Ḥannāh, „favoare”, „har”) este una din soțiile lui Elcana menționate în Cartea întâia a Regilor. Potrivit Bibliei ebraice, ea a fost mama lui Samuel.

Relatarea biblică Povestea Anei este relatată în . În afara primelor două capitole din Cartea întâia a Regilor (1 Samuel), ea nu mai este menționată nicăieri în Biblie.

Omul acela [Elcana - n.n.] avea două femei: numele uneia era Ana și numele celeilalte era Penina. Penina avea copii, iar Ana nu avea copii.

În narațiunea biblică, Ana este una dintre cele două soții ale lui Elcana. Ea nu avea copii, în timp ce cealaltă soție, Penina, i-a născut copiii lui Elcana. Cu toate acestea, Elcana o prefera pe Ana. Potrivit lui Lillian Klein, folosirea acestui chiasm subliniază poziția celor două femei: Ana este soția principală, dar, cu toate acestea, Penina este cea care a născut copii. Statutul de soție primară al Anei și sterilitatea ei amintesc de situațiile Sarei și Rebecăi din și, respectiv, din . Klein sugerează că Elcana a luat-o pe Penina ca a doua soție din cauza sterilității Anei.Klein, Lillian, "Hannah: Bible", Jewish Women's Archive, 20 martie 2009 dreapta|miniatura| Rugăciunea Anei, gravură pe lemn din 1860 realizată de Julius Schnorr von Karolsfeld În fiecare an, Elcana aducea jertfă lui Dumnezeu în sanctuarul din Șilo și îi dădea o parte Peninei și copiilor ei, iar Anei îi dădea o porție dublă „pentru că el iubea pe Ana mai mult decât pe Penina, căci Domnul închisese pântecele ei” (1 Regi 1:5). Într-o zi, Ana a mers la templu și s-a rugat plângând amarnic (1 Regi 1:10), în timp ce marele preot Eli stătea pe un scaun lângă ușa cortului. În rugăciunea ei, ea i-a cerut lui Dumnezeu să-i dea un fiu și, în schimb, a făgăduit că îl va face slujitor al lui Dumnezeu. Ea a promis că el va rămâne nazarit în toate zilele vieții lui. Potrivit lui Lillian Klein, valoarea femeilor este demonstrată în mod clar de capacitățile lor de a naște copii. Povestirea biblică plasează durerea Anei în eșecul ei personal și apoi o atrage într-un context comunitar. Disperarea jurământului Anei indică faptul că doar purtarea unui copil de sex masculin ar stabili-o în comunitate.

Marele preot Eli a văzut-o murmurând fără a i se auzi glasul și a crezut că este beată. Atunci când ea l-a asigurat că este doar o femeie întristată, el a binecuvântat-o și a trimis-o acasă. Ulterior Ana a rămas însărcinată și a născut un fiu pe care l-a numit Samuel, care înseamnă Auzit de Dumnezeu,Notă de subsol pentru Cartea întâi a Regilor 1:20 în New King James Version „căci își zicea ea: «De la Domnul Dumnezeul Savaot l-am cerut!»” (). Numirea copiilor de către femei în Israelul premonarhic sugerează că femeile aveau un rol social autoritar, cel puțin în cadrul familiei.Llung, I., Silence or Suppression, Acta Universitatis Upsaliensis, Uppsala Women's Studies, Women in Religion, nr. 2, Stockholm: Almqvist and Wiksell, 1989 Ana l-a crescut pe Samuel până când copilul a fost înțărcat și l-a adus la templu împreună cu o jertfă.

Ana este, de asemenea, considerată prorociță: în cântarea ei de mulțumire () ea este inspirată „să discearnă în propria experiență individuală legile universale ale iconomiei divine și să recunoască semnificația acesteia pentru întreg cursul Împărăției lui Dumnezeu”.Kirkpatrick, A. F., Cambridge Bible for Schools and Colleges on 1 Samuel 2, accesat la 17 aprilie 2017 Acest cântec poate fi comparat cu Magnificat, cântarea de mulțumire a Mariei din Noul Testament (), dar comentatorul biblic A.F. Kirkpatrick notează că „Magnificat ar trebui comparat cu grijă cu cântecul Anei, care este mai degrabă un ecou decât o imitație. Asemănarea constă mai mult în gândire și în ton decât în limbajul propriu-zis și oferă o mărturie valoroasă și foarte delicată a adaptării acestui imn la situația concretă a Anei”.

Eli i-a binecuvântat apoi pe Elcana și pe Ana pentru că au rânduit ca primul lor născut să devină slujitor al lui Dumnezeu, iar ea a mai născut trei băieți și două fete, având șase copii în total.: cuvântul „mai” a fost adăugat în Good News Translation și New International Reader's Version

În critica biblică contemporană Conflictul Anei cu rivala ei, infertilitatea și dorința ei de a avea un fiu sunt motive stereotipice. Potrivit lui Michelle Osherow, Ana reprezintă personajul solicitantului sincer și recunoscător care laudă gloria divină. Ana a fost o figură importantă a protestantismului englez timpuriu, care sublinia importanța rugăciunii particulare.Osherow, Michelle. Biblical Women's Voices in Early Modern England, Ashgate Publishing, Ltd., 2009 Talmudul consideră cererea Anei în sanctuarul din Șilor ca un exemplu de rugăciune. Povestea Anei este un text Haftarah citit în sărbătoarea Roș Hașana.my Jewish Learning, Rosh Hashanah Haftarah: 1 Samuel 1:1-2:10, accesat la 17 aprilie 2017

Samuel sau Saul Forma ebraică a numelui „Saul” este shaul, iar povestea nașterii lui Samuel conține utilizarea repetată a rădăcinii verbale înrudite sh-'-l în diferite forme, inclusiv în versetul în care Ana explică numele fiului ei (1:20). În versetul 28 apare forma shaul („încredințat”), care este identică cu numele ebraic Saul. Prin urmare, unii comentatori biblici critici au sugerat că această poveste s-a referit inițial la nașterea lui Saul, dar că numele „Saul” a fost înlocuit cu „Samuel” la o dată ulterioară.Cu privire la referințele etimologice la Saul din 1 Samuel 1, vezi Brettler, Marc. „The Composition of 1 Samuel 1-2.” Journal of Biblical Literature, vol. 116, nr. 4, 1997, p. 602. „This half-verse [1:28a], which is so rich in the root [shaal], can only with great imaginative effort be made into an etymology of Samuel rather than Saul.”Mathew Black, Peake's Commentary on the Bible. Routledge, 2001 . , p. 319Pentru informații bibliografice despre discuțiile științifice cu privire la 1 Samuel 1, vezi Brettler, Marc. „The Composition of 1 Samuel 1-2.” Journal of Biblical Literature, vol. 116, nr. 4, 1997, p. 602.

Jurămintele Pasajele biblice îi permit unui soț să anuleze o făgăduială făcută de soția sa, dacă își manifestă obiecția atunci când află de ea. Cu toate acestea, dacă el nu spune nimic, făgăduiala trebuie să se țină. Data viitoare când Elcana se duce la Șilo, Ana rămâne acasă pentru a-și îngriji copilul, dar ea îi spune că îl va înfățișa pe băiat înaintea Domnului atunci când va fi înțărcat. Elcana răspunde: „Fă cum ți se pare că este bine”. În ceea ce privește timpul când „copilul a fost înțărcat” există unele discuții cu privire la vârsta la care Samuel a fost adus la templu. Ana își respectă temeinic făgăduiala făcută, aducând un copil sănătos și educat religios pentru a sluji în sanctuar. Calitatea sacrificiului reflectă calitatea credinței.

În Levitic există o serie de prevederi care permit anularea jurămintelor sau a promisiunilor bănești destinate preoților și templului.The Torah, A Women's Commentary, URJ Press and Women of Reform Judaism, 2008. p 773-774 Așadar, Ana ar fi putut alege acea opțiune pentru a-și respecta jurământul, dacă, după o reflecție calmă, odată ce a născut un fiu, s-ar fi simțit incapabilă să se despartă de el.

În artă miniatura| Samuel adus de Ana la Templu, pictură realizată de Frank W.W. Topham Sticlarul englez William Wailes a realizat un vitraliu care îi înfățișează pe Ana, Samuel și Eli pentru Biserica „Sf. Fecioară Maria” din Ambleside, Marea Britanie.

Note

Categorie:Personaje din Vechiul Testament Categorie:Profeți în iudaism