miniatura|300x300px| O licitație de artă la Christie's Piața de artă este piața unde cumpărătorii și vânzătorii tranzacționează mărfuri, servicii și opere de artă.
Piața de artă activează pe un model economic care analizează mai mult decât cererea și oferta: este un tip hibrid bazat pe previziuni de marketing în cadrul cărora operele de artă sunt cumpărate și vândute pentru sume care nu sunt justificate numai de valoarea culturală a lucrării, dar și de valoarea bănească din trecut și cea prevăzută pentru viitor. Piața a fost descrisă drept locul unde producătorii nu lucrează doar pentru a vinde, unde cumpărătorii nu au întotdeauna idee de valoarea lucrurilor pe care le cumpără și unde intermediarii cer ramburs pentru lucruri pe care nu le-au mai văzut niciodată la cumpărători cu care nu au mai lucrat niciodatăPlattner, Stuart, A Most Ingenious Paradox: The Market for Contemporary Fine Art, American Anthropologist 100(2):482-493, 1998.. Mai mult decât atât, piața nu este transparentă; vânzările private înregistrate nu sunt accesibile în mod sistematic, iar acestea reprezintă o jumătate dintre tranzacțiile pieței.
Economia Spre deosebire de piețele de valori unde milioane de oameni și firme participă în cumpărarea și vânzarea intereselor financiare sau a pieței de mărfuri, acolo unde sunt luate măsuri de schimb ale materiilor prime și primare pe baza unor contracte standardizate, activitatea pieței de artă urmărește pe larg cererea unui grup mai limitat de colecționari privați, muzee, și mari corporații ca fiind principalii participanți de pe piață. Piața artei este văzută în sine ca un microcosmos: își numără colecționarii în sute, pe când piața de valori îi numără în milioane ARTnews: The Top Ten , The ARTnews 200 Top Collectors .. Unul dintre scriitorii de artă a răspuns la întrebarea: „Consideri că lumea artei este un microcosmos cu alte granițe, comunitățile puternice?” cu următoarea observație: „Nu sunt sigur că este un microcosmos sau forma lucrurilor ce au să vină. Este o manie internațională Insider Art V Magazine, 2008-11-12, vmagazine.com. ." Corporațiile colecționare, totuși, pot avea un important impact disparat asupra pieței, de exemplu, Spear a raportat în 2015 că British Rail a început să investească în artă pentru fondul de pensii începând cu 1974 (înaintea privatizării ), cheltuind aproape 40 milioane de lire sau aproximativ 3% din fondurile sale în artă, înainte de a vinde acele bunuri în perioada 1987 – 1999 Lindsay, Ivan, Go Figure, Spear's, spearswms.com, 21 January 2011; free archived version. . British Rail Pension a înregistrat un profit anual de 11,3% datorită mai multor factori particulari ai pieței din acea vreme. Eforturile British Rail au înregistrat profit, în special datorită portofoliului Impresionist, însă colecția fusese lichidată deoarece ajunsese să fie privită ca o zonă de investiții nelegitimă, mai ales că investițiile alternative au devenit disponibile . De asemenea, deoarece operele de artă nu sunt fungibile precum stocurile, acestea au dificultăți în evaluare care nu afectează în mod similar valorile Baumol, William J., Unnatural Value: Or Art Investment as Floating Crap Game , The American Economic Review, 76:2 (May 1986), pp. 10-14, Papers and Proceedings of the Ninety-Eighth Annual Meeting of the American Economic Association,; Journal of Arts Management and Law (now The Journal of Arts Management, Law, and Society), 15:3, 1985, pp. 47-60. ., cu dinamici pe care Karpik le numește singularități .
În consecință, deoarece numărul participanților pe piața artei este mult mai mic decât pe piața de valori sau de mărfuri, operele de artă nu sunt fungibile, iar evaluarea artei se bazează în mare măsură pe recomandările și entuziasmul mai multor analiști de marketing specializați, aceste limitări impun fiecare la rândul ei o dimensiune a pieței și cresc riscul ca unele obiecte să fie supraevaluate sau subestimate.
Piața artei se pliază ciclic pe activități care în general își ating apogeul primăvara sau toamna, atunci când cele mai importante case de licitații programează vânzări, iar ca rezultat, piața devine mai degrabă sezonieră decât permanentă Art Market Cycles, artmarket.com, retrieved 20 November 2011.. Dacă vânzările private au loc tot timpul anului, aceste vânzări nu sunt întotdeauna mediatizate precum licitațiile, iar astfel nu afectează piața până când nu devin cunoscute.
Evaluarea operelor de artă realizată pentru o licitație din toamnă pot fi nerealistă pentru următorul sezon de licitație de primăvară întrucât norocul pe piață într-un sezon îi poate afecta activitatea din sezonul următor, iar piața de capital are un impact semnificativ pentru piața artei . Instabilitatea pe piața de capital cauzează de cele mai multe ori instabilitate pe piața artei, așa cum s-a întâmplat cu contractarea pieței de artă din timpul crizei financiare din 2008-2009, când vânzările Sotheby's, Christie's și Phillips de Pury & Company erau la jumătate față de anul precedent: în Noiembrie 2008, 803,3 milioane de dolari comparativ cu Noiembrie 2007, cu 1,75 milioane de dolari; și între 2000 și 2003 când volumul anual al operelor de artă vândute la licitații a scăzut sub 36% Esterow, How to Buy in 2009 , ARTnews, March 2009.. În alte cazuri, piața artei se poate descurca destul de bine împotriva instabilității stocurilor, așa cum s-a întâmplat din Ianuarie 1997 până în mai 2004, atunci când fluctuația medie trimestrială a Indexului Global Artprice a fost de două sau de trei ori mai mică comparativ cu aceeași statistică realizată de Dow Jones Media industrială și S&P 500 .
Pe măsură ce veniturile participanților pe piața artei scad sau cresc, puterea de cumpărare evoluează și afectează capacitatea participanților de a-și permite lucrări extrem de apreciate, ceea ce are ca rezultat intrarea, ieșirea sau reintrarea pe piață a unor noi cumpărători și vânzători iar o operă de artă vândută pentru a compensa pierderile de pe piața financiară ar putea fi vândute cu mult mai mult sau cu mult mai puțin decât prețul de plecare de la licitație Gerber, Manuel, Primary Art Market Investments - A Safe Haven when All Else Suddenly Correlates? . Spre sfârșitul anilor 1980, în perioada de creștere a pieței de capital, piața artei sa extins la rândul său, mai întâi la nivelul prețurilor care au atins noi limite, iar mai apoi la nivelul firmelor de investiții care s-au arătat mai interesate de piața artei și au început să o studieze îndeaproape Goetzmann, William N., Accounting for Taste: Art and the Financial Markets Over Three Centuries, The American Economic Review, 83(5), Dec. 1993, pp. 1370-1376.. În mod simultan, piața anterioară de artă, netransparentă, a devenit mai accesibilă cu ajutorul creșterii indicilor și al datelor online Campbell, R.A.J., Art as a Financial Investment, Erasmus Univ., Rotterdam, Maastricht Univ., 2007., cu toate că cercetătorii au descoperit estimări de preț subiective în casele de licitații Mei, J. and Moses, M., Vested Interest and Biased Price Estimates: Evidence from an Auction Market , The Journal of Finance, 60(5), 2005, pp. 2409-2435.. Uneori, arta are un stil tranzitiv care îi poate afecta și valoarea: ceva ce se vinde bine pentru o perioadă poate fi înlocuit pe piață de noi stiluri și idei în scurt timp. De exemplu, în primăvara anului 2008, un colecționar a oferit peste 80 de milioane de dolari pentru iepurele din oțel inoxidabil al lui Jeff Koons și, totuși, un an mai târziu, din patru lucrări scoase la licitațiile de toamnă la Christie's și Sotheby's din New York, doar două dintre piesele sale s-au vândut bine, iar unul nu a reușit deloc să fie vândut Inflatable investments, The volatile art of Jeff Koons, The Economist, 28 November 2009.. În 2011, Christie a vândut sculptura lui Koons, Balloon Flower cu 16,9 milioane de dolari Christie's, Auction result, Sale 2355 / Lot 23, christies.com, retrieved 21 November 2011..
Piețe primare și secundare Piața artei în ansamblu este afectată de cele două părți principale ale sale: piața primară a artei, unde noi opere de arta apar pe piață pentru prima dată și piața secundară, pentru operele deja existente care au fost vândute cel puțin o dată înainte. Odată ce o lucrare este vândută pe piața primară, ea ajunge pe piața secundară, iar prețul pentru care a fost vândută pe piața primară are o influență directă asupra valorii sale pe piața secundară. Cererea și oferta influențează mai mult piața secundară decât piața primară, deoarece lucrările noi pe piață, în mare parte artă contemporană, nu au un istoric de piață pentru a realiza o analiza predictivă și, prin urmare, evaluarea unei astfel de lucrări devine mai dificilă și mai speculativă Gerard and Louis, On pricing the priceless: Comments on the economics of the visual art market, European Economic Review, Elsevier, vol. 39(3-4), April 1995, pp. 509-518. (membership required).. Promovarea galeriilor, a dealerilor, a consultantul și a agenților, precum și colecționarii care acționează drept consumatori alfa (trend-setters) sunt forțele care acționează în evaluarea lucrărilor de pe piața primară.
Bariere la intrarea pe piață La fel ca în cazul acțiunilor companiilor de tip blue-chip, lucrările realizate de artiști „blue-chip” sau cunoscuți sunt apreciate, în general, mai mult decât lucrările unor artiști necunoscuți, deoarece este greu de prezis la ce preț se va vinde opera unui artist necunoscut sau dacă se va vinde. Barierele ridicate la intrarea artiștilor Jeffri, Joan, Philanthropy and the American artist: A historical overview, The European Journal of Cultural Policy, 3(2), 2009, pp. 207-233. Jackson, M.R., et al, Investing in Creativity: A study of the support structure for US artists , The Journal of Arts Management, Law, and Society, 2004. creează un deficit al cererii și ofertei pieței, crescând la rândul lor prețurile și ridicând probleme de eficiență Bonus, H., Ronte, D., Credibility and economic value in the visual arts, Journal of Cultural Economics 21, 1997 103–118. Adler, M., Stardom and Talent, in Handbook of the Economics of Art and Culture, Vol. 1, Chap. 25, 2006, pp. 895-906..În timp ce o barieră ridicată la intrarea pe piață poate avea ca rezultat un număr mai mic de producători de lucrări de artă la nivel de licitație și o predictibilitate mai mare a pieței în virtutea acelui grup mai mic și, prin urmare, măsuri de evaluare mai fiabile, efectul său axiomatic este mai mic, o diversitate artistică cu impact negativ asupra dimensiunii grupului de cumpărători Schönfeld and Reinstaller, The effects of gallery and artist reputation on prices in the primary market for art, Working Paper, Department of Economics, Vienna University of Economics & B.A., May 2005.. Din acest motiv, cei care expun în galerii și comercianții de artă iau în considerare ce tipuri de lucrări sunt în vogă în prezent înainte de a decide să reprezinte un nou artist și sunt extrem de selectivi în acele alegeri pentru a menține un nivel de calitate care poate fi vândut. Toate aceste preocupări sunt în joc atunci când cei care expun în galerii stabilesc prețuri pentru artiștii emergenți la un nivel mult mai mic decât pentru artiștii consacrați.
Această selectivitate poate fi practicată și din partea cumpărătorilor, având în vedere că cei care expun în galerii sunt selectivi cu privire la cumpărători . Ca o altă formă de comunicare, aceasta se face în primul rând pentru a proteja prețurile de potențialele pericole ale speculațiilor , sau ceea ce Velthuis numește „controlul biografiei” operei de artă .
Transparența pieței