Erwin Lucian Bureriu (născut în Lugoj la 22 noiembrie 1942) a fost un poet, prozator, eseist și jurnalist.
Profesii și locuri de muncă Profesor în Timișoara, apoi reporter și redactor la Radioteleviziune, studioul Timișoara (1968-1972), redactor și secretar principal de redacție la revista Orizont din Timișoara (1972-1990), bibliotecar la Biblioteca Județeană Timiș (1990-2001), director al firmei proprii Altera Pars (2001-2009).
Anul debutului în literatură: 1960, poezia „Primul om”, revista Scrisul bănățean Timișoara. Anul debutului editorial: 1968, volumul de versuri „Afectivități conștiente”, Editura Eminescu, colecția Luceafărul. Anul primirii în Uniunea Scriitorilor: 1968, în Uniunea Ziariștilor- 1968, în Uniunea Internațională a Ziariștilor (cu sediul la Praga) din 1972 și în Clubul Presei Transatlantice din 2010.
Colaborări reviste și publicații literare Scrisul bănățean (Timișoara), Orizont (Timișoara), Luceafărul (București), Gazeta Literară (București), România literară (București), Viața Românească (București), Radio și Televiziune în emisiuni literare (Timișoara și București), Stvaranije (Serbia), Observatorul (Toronto, Canada), Destine literare (Montreal, Canada), Agero (Suttgart, Germania), Clubul Presei Transatlatice (SUA), Gândacul de Colorado (Denver, SUA), Occidentul, Opinii incomode (blogul personal), Altera pars (publicații online proprii, editate pe blog la San Francisco și Timișoara), Actualitatea literară (Lugoj), Orient latin (Timișoara), Banat (Timișoara), Cuvânt românesc (Timișoara), Vrerea (Timișoara), Vestul (Timișoara), Vip în Banat (Timișoara), Gazeta românească (Italia), Hai, România (Spania), Meridianul Timișoara, Armonii culturale (Adjud), Pagini naționale (Tg. Mureș), Helion (Timișoara).
Volume publicate Afectivități conștiente, versuri , Editura Eminescu, 1968; Concert pentru mâna stângă, proză, Editura Facla, 1978; Viața refolosibilă, proză, Editura Facla, 1983; Marele solstițiu, versuri, Editura Facla, 1989; Uraganul de fier, proză, Editura de Vest, 1996; Hotel California, eseuri, Editura Excelsior Art, 2012; Armura demnității, versuri, Editura Excelsior Art, 2015; Atlantida memoriei, eseuri, volume online, 2016; Mânecă pe marginea șoselei, proză, Editura Hoffman, 2020; Amfiloh, proză, Editura Hoffman, 2020; Evadare din speranță, proză, Editura Hoffman, 2020; Incendiul fanteziei, versuri, Editura Betta, 2020. Adolescentul Garlic, roman, Editura Hoffman, 2021. Zborurile negre, roman, Editura Hoffman, 2021. Romanticii, roman. Editura Hoffman, 2021. Vânătoare fără sfârșit, roman. Editura Hoffman, 2021. Leul din Singapore, roman, Editura Hoffman, 2021. E un pod spre moarte, roman, Editura Hoffman, 2021.
Prezența în antologii Vârsta de foc, poezii, Casa regională a creației populare, Banat, 1964; Laudele soarelui, poezii, Casa regională a creației populare, Banat, 1965; O sută de poeți, Casa centrală a creației populare, București, 1967; Lirica timișoreană, Comitetul pentru cultură și artă Timiș, 1970; Pagini despre Banat, proză, Biblioteca Județeană Timiș, Editura Marineasa, 2011 Cuprins sau un fel de imperiu, poezii, Editura Brumar, 2014.
Premii Premiul special al cenaclului și revistei OBSERVATORUL din Toronto-Canada, 2004
Referințe critice
În volume <ref></ref> Mircea Zaciu, "Dicționarul scriitorilor români", București, Editura Fundației Culturale Române, 1995, pg.407-408 Alexandru Ruja, "Parte din întreg", pg.260-264 <ref></ref> Gh Antohi, „Dicționar Q8”, Editura Casa Radio, 1996, pg. 51 Aquilina Birăescu, Diana Zărie, "Scriitori și lingviști timișoreni, Editura „Marineasa”, 2000, pg. 40 "Dicționarul General al Literaturii Române", Academia Română, București, Editura Univers Enciclopedic, 2004, pg. 710-711 Aurel Sasu, "Dicționarul biografic al literaturii române", Pitești, Editura Paralela 45, 2006 Marian Popa ,"Istoria literaturii române de azi pe mâine", 2003, pg. 646 Gheorghe Luchescu, "Din galeria personalităților timișorene", Timișoara, Centrul de conservare și valorificare a creației populare Timiș, 1996 Aurel Sasu, „Dicționar biografic”, Editura Paralela 45, 199 Academia Română, filiala Timișoara, Institutul de studii banatice „Titu Maiorescu”, „Enciclopedia Banatului. Literatura”, 2016 (SI-J)
În presă Lucian Valea, "Scrisul bănățean" nr. 7; Cornel Ungureanu, „Orizont”, nr. 10, 1968 Pavel Bellu, „Drapelul roșu”, 21 iunie, 1968 M. Simionescu, "Scânteia", 26 iunie 1968 Dumitru Micu, „Gazeta literară”, nr. 31, 1968 Camil Baltazar, „Viața Românească”, nr. 10, 1968, pg. 144 Marian Odangiu, „Orizont”, nr 16, 1979 Olimpia Berca, „Orizont”, nr. 26, 1989 Ion Arieșanu, „Orizont”, nr 24, 1989 Constantin Dram, „Convorbiri literare” nr.5/1997 Lucian Hetco, „Agero”-Stuttgart, aprilie 2016
Referințe ERWIN LUCIAN BURERIU : Referințe critice în volume:
Mircea Zaciu, Dicționarul scriitorilor români, 1995: „Poetul își confecționează o falsă mască a grandilocvenței, pentru a-și apăra starea de copilărie și ingenuitatea. O solemnitate regizată și o memorie mai degrabă a vârstei dau versurilor sale caracterul de elegie a materiei transfigurate. Se proclamă gratuitatea, firescul, inconsistența, frenezia simțurilor, erezia, negația, stângăcia, imperfecțiunea, viața și e sfidată candoarea, virtuozitatea, în lungi discursuri care trădează totuși o sensibilitate temperată prin lecturi și erudiție.";
Dicționarul general al literaturii române, Editura Academiei, 2004: „Poetul fixează starea de frenezie și fulguranță în chingile strânse ale unei lucidități reci, transcrise în cheie parnasiană. Ritualul solemn al versurilor urmează linia clară a ideii, nemailăsând loc tribulațiilor sentimentale.";
Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, 2003: „Și-a consumat mai întâi livresc prisosul energetic în serviciul purității ideale și al concretului idealizabil, pentru a evolua spre criticism." ;
Alexandru Ruja, Parte din întreg: „Poetul pozează într-un copil teribil, regăsind candoarea copilăriei, sentimentul solidarității ori sufocarea unui spațiu limitat, unde adolescentul nu se poate modela. Din poză, își face un mod de existență poetică, seriozitatea dispare, poetul patetizând în gesturi mai reținute, creându-și o mitologie sub care maschează o existență. Umorul și ironia însoțesc mereu o poezie a deghizării și subterfugiului, a eschivei și măștilor. Drumul se desfășoară în această mitologie proprie. Elogiul copilăriei înseamnă întoarcerea în imperiul inocenței, al gesturilor sincere. Copilăria, ca vârstă veșnică a lumii este spațiul echilibrului, matricea spirituală a viitorului om, reîntoarcerea spre începuturi. Autorul nu se simte terorizat de marile spirite, le invocă apropiat, cu o ușoară detașare ironică. Poezii mai noi indică aceeași înclinare spre ironie și caricatural, chiar dacă versul e disciplinat în ritm și rimă, marcând clasicizarea.";
Aquilina Birăescu, Diana Zărie, Scriitori și lingviști timișoreni, Editura Marineasa, 2000, pg. 40; Dicționarul General al Literaturii Române, Academia Română, București, Editura Univers Enciclopedic, 2004, pg. 710-711: „Poetul fixează starea de frenezie și fulguranță în chingile strânse ale unei lucidități reci, transcrise în cheie parnasiană. Ritualul solemn al versurilor urmează linia clară a ideii, nemailăsând loc tribulațiilor sentimentale.";
Gheorghe Luchescu, Din galeria personalităților timișorene, Timișoara, Centrul de conservare și valorificare a creației populare Timiș, 1996;
Aurel Sasu, Dicționar biografic, Editura Paralela 45, 199;
Academia Română, filiala Timișoara, Institutul de studii banatice Titu Maiorescu, Enciclopedia Banatului. Literatura, 2016 (SI-J);
Casa Radio, București: „Spirit cultivat și racordat la noutățile în domeniu, Erwin Lucian Bureriu a realizat multe emisiuni culturale de ținută. Nonconformismul său – proverbial în orașul de pe Bega – s-a transmis și emisiunilor sale – în momente în care nealinierea la canon presupunea, nu o dată, un risc deloc neglijabil. Într-un oraș deschis către lume precum Timișoara, Lucian Bureriu reprezenta în anii ’70 tipul realizatorului-artist, înclinat spre calofilie, spre forma atât de boicotată de oficialități. Explicația rezidă în asumarea deplină a condiției sale de poet. Versurile din volumul Afectivități conștiente (1968) marcau o energie lirică adolescentină. Zece ani mai târziu, Concert pentru mâna stângă marca pătrunderea în zona prozei satirice, teritoriu în care va cantona autorul și cartea – intitulată provocator la adresa sistemului politic ce solicita intens strategii ale recuperării resurselor – Viața refolosibilă (1983). Un volum apărut în 1989 se intitula – premonitoriu – Marele solstițiu, anticipând fără voie schimbarea de anotimp politic din decembrie ’89."
Alte referințe critice:
Lucian Valea, „Scrisul bănățean" nr. 7, 1961: „Lirism de atmosferă și o exprimare poetică îndrăzneață. Atrage atenția prin siguranța cu care scrie, prin fondul consistent afectiv și intelectual ce se poate întrezări dincolo de expresia poetică. O notă personală remarcabilă și o bună asimilare a cuceririlor poeziei noastre";
Cornel Ungureanu, „Orizont”, nr. 10, 1968: „Instrumentație cerebrală, eșafodaj de disimulări, în dosul cărora poetul se caută pe sine";
Pavel Bellu, „Orizont”, iunie, 1968: „Întregul său registru liric e dominat de o informație culturală lucidă. Se manifestă pe orbita expresionismului. Există în poezia lui o notă de intelectualism aristotelic, proiectată pe fundalul ideii de ars-mimesis. Un artist real, plurivalent.";
M. Simionescu, „Scânteia", 26 iunie 1968: „Ne prilejuiește întâlnirea cu un spirit cultivat, în contact cu ideile mari ale veacului. Versuri inspirate dedică unor mari spirite ale culturii universale, simbolizând continuitatea creației omenești.";
Dumitru Micu, „Gazeta literară”, nr. 31, 1968: „Multă reflexivitate tradusă în comentariu, ce nu strangulează lirismul, dar cedează mai ales abstractului. Declarativ, se pronunță pentru firesc, pentru ingenuitate, adoră starea de copilărie, stângăcia.";
Camil Baltazar, „Viața Românească”, nr. 10, 1968, pg. 144: „Mărturisim dintru început existența unor ostroave de frumusețe artistică și de cuget în acest notabil buchet de versuri. Poet de idei și posedând o instrumentație cerebrală, are darul de a trece cugetările prin filtrul rezonant al simțirii";
Marian Odangiu, „Orizont”, nr 16, 1979 : „Un subtil observator al cotidianului, pe care-l surprinde cu vervă. Textele pendulează între tonul liric sau grav.";
Olimpia Berca, „Orizont”, nr. 26, 1989: „O privire gravă asupra realității.";