Vraciul (în ) este un film dramatic polonez din 1982, regizat de Jerzy Hoffman, care a ecranizat romanul omonim al lui Tadeusz Dołęga-Mostowicz, Oskar Sobański, Polish Feature Films: A Reference Guide 1945-1985, Locust Hill Press, West Cornwall, CT, 1987, p. 50. Miron M. Cernenko, „Стилизация в квадрате: «Знахарь» («Znachor») ”, în Искусство кино [Iskusstvo kino], nr. 6, 1984.Ioana Creangă, „Un roman popular”, în România literară, anul XV, nr. 42, joi 14 octombrie 1982, p. 20.D.l. Suchianu, „«Vraciul»”, în România literară, anul XVI, nr. 14, joi 7 aprilie 1983, p. 17. publicat în 1937. Este a doua adaptare cinematografică a cărții; prima adaptare a fost filmată în același an în care a fost scrisă cartea și a fost regizată de Michał Waszyński.

Filmul prezintă povestea unui faimos chirurg polonez pe nume Rafał Wilczur care își pierde memoria la începutul secolului al XX-lea și, după ce vagabondează timp de aproape două decenii prin diferite locuri, este nevoit să-și refacă viața sub un nou nume, dobândind ulterior o faimă de vindecător într-o zonă rurală a Poloniei.Magda Mihăilescu, „«Vraciul»”, în Contemporanul, nr. 17 (1902), 22 aprilie 1983, p. 13. La capătul unor evenimente dramatice profesorul Wilczur reușește să-și redobândească vechea identitate și să își regăsească familia. Filmul este compus din două părți.

Cea de-a doua ecranizare a cărții lui Tadeusz Dołęga-Mostowicz s-a bucurat, la fel ca și prima ecranizare, de o popularitate considerabilă în rândul cinefililor polonezi. Vraciul lui Hoffman a fost vizionat în cinematografele poloneze de 5.972.000 de spectatori, clasându-se pe locul 1 în topul filmelor poloneze ale anului 1982. Claver Salizzato, Esteuropa '80, vol. 2, Marsilio, 1987, p. 97.

Criticii de film au remarcat trecerea cineastului polonez de la amplele fresce istorice (Pan Wolodyjowski și Potopul), inspirate din romanele scriitorului clasic Henryk Sienkiewicz, către povestea melodramatică a peregrinării chirurgului amnezic Wilczur din romanul popular Vraciul al lui Tadeusz Dołęga-Mostowicz.

Rezumat

Profesorul Rafał Wilczur este un renumit chirurg cardiac în Polonia de la începutul secolului al XX-lea. Jan Słodowski, Leksykon polskich filmów fabularnych, Wydawn. Wiedza i Życie, Varșovia, 1997, p. 887. Într-o zi, după o operație efectuată împreună cu asistentul său, prof. Dobraniecki, Wilzcur părăsește în grabă clinica pentru a ajunge acasă, unde urma să sărbătorească a opta aniversare a căsătoriei sale. Cu toate acestea, odată sosit acasă, el află de la servitori că soția sa l-a părăsit.D.l. Suchianu, „Coincidențe”, în România literară, anul XVI, nr. 35, joi 1 septembrie 1983, p. 17. În scrisoarea ei de adio, Beata Wilczur mărturisește că se simțea strivită de celebritatea lui și că nu era vrednică să-i fie soție și îl anunță că a hotărât să plece împreună cu fetița lor, Marysia, deoarece iubea un alt bărbat. De asemenea, ea îi cere soțului ei să nu încerce să o caute. Descumpănit de această veste, Wilczur rătăcește pe străzile Varșoviei până când întâlnește un bărbat pe nume Samuel Obiedziński care îi cere câțiva bani cu care să-și cumpere băutură și apoi îl convinge să intre într-o cârciumă. Cei doi beau împreună și se îmbată. Profesorul Wilczur iese beat din cârciumă și este urmărit de niște derbedei, care-l duc pe un câmp de la marginea orașului, unde-l bat cu bestialitate și-l jefuiesc.

Loviturile primite îl fac să-și piardă memoria. Întrucât nu are acte și nu știe cine este, Wilczur rămâne la marginea legii. Vagabondează prin mai multe locuri timp de aproape două decenii și este arestat de câteva ori, iar în timpul unui arest fură dintr-un birou actele de identitate ale lui Antoni Frantiszek Kosiba. Cu ajutorul acestor acte lucrează sezonier în diferite locuri pentru a-și câștiga existența. Rătăcind în căutare de lucru, ajunge într-un sat și este angajat la moara lui Prokop. Îl cunoaște acolo pe Wasilko, fiul lui Prokop, care rămăsese infirm după ce căzuse de pe scară, și îl vindecă prin dislocarea oaselor și așezarea lor în poziția corectă. „Kosiba” dobândește reputația de vraci și începe să-i trateze gratuit pe săteni de diferite boli, spre invidia medicului local, dr. Pawlicki. Jan Słodowski, Leksykon polskich filmów fabularnych, Wydawn. Wiedza i Życie, Varșovia, 1997, p. 888.

În același timp, tânărul conte Leszek Czyński se îndrăgostește de orfana Marysia, vânzătoare la magazinul local, și începe să o viziteze zilnic la magazin. Fata este insultată într-o zi de trei derbedei, iar contele îi bate măr. Vestea scandaloasă a bătăii unui aristocrat cu niște derbedei pentru o simplă vânzătoare ajunge la părinții lui Leszek, care încearcă să-i despartă pe cei doi tineri din cauza diferenței de clasă socială dintre ei. Leszek o cere în căsătorie pe Marysia, riscând să fie dezmoștenit de părinții lui pentru acest gest. Cei doi tineri se logodesc în mijlocul pădurii, iar la întoarcere sunt răniți într-un accident de motocicletă provocat de cârciumarul Zenek, un alt pretendent al Marysiei.

Răniții sunt aduși la moară, unde Wilczur le acordă primul ajutor până când sosește medicul local. Tânărul conte a suferit răni mai ușoare, iar părinții lui, sosiți între timp, îl duc la spital. Starea Marysiei este însă mai gravă, iar Pawlicki refuză să efectueze trepanația cerută de Wilczur deoarece consideră că tânăra nu mai poate fi salvată. Profitând de un moment de neatenție, vraciul fură instrumentele chirurgicale ale medicului și o operează el pe Marysia, reușind să-i salveze viața. În zilele următoare, Leszek este transportat de părinți la un sanatoriu din Elveția, după ce fusese informat că iubita sa murise, iar Marysia își revine treptat. Doctorul Pawlicki anunță poliția că Wilczur i-a furat instrumentele și că practică medicina fără autorizație, iar fostul profesor este arestat și condamnat ulterior la trei ani de închisoare.

După câteva luni de convalescență, contele Leszek se întoarce în Polonia și intenționează să se sinucidă pe mormântul Marysiei, dar află de la majordomul Franciszek că iubita sa nu murise, ci că fusese vindecată și locuia acum la moara lui Prokop. Pornește în grabă acolo și o regăsește pe Marysia, iar părinții lui, înțelegând că relația de dragoste a celor doi tineri nu fusese o pasiune trecătoare, acceptă căsătoria lor. În semn de recunoștință, cei doi tineri angajează un avocat de la Varșovia și înaintează o cerere de apel pentru rejudecarea procesului salvatorului lor. Marysia afirmă la proces că vraciul îi salvase viața după ce medicul local refuzase să o opereze. Profesorul Dobraniecki, chemat în calitate de expert medical, depune mărturie că operațiile realizate de vraci atestă o cunoaștere profundă a anatomiei umane și o intuiție chirurgicală uimitoare. În timpul judecării apelului Wilczur începe să-și recapete memoria și își dă seama că tânăra pe care a salvat-o este chiar fiica sa. În același timp, prof. Dobraniecki îl recunoaște pe vraci ca prof. Wilczur, care fusese dat dispărut în urmă cu mai mulți ani. Profesorul Wilczur este eliberat din închisoare și o reîntâlnește după multă vreme pe fiica sa înstrăinată, care-i povestește că mama ei murise de tuberculoză la scurt timp după ce l-a părăsit, iar ea ajunsese într-un orfelinat. Marysia se căsătorește apoi cu Leszek, iar profesorul le urează să aibă o căsnicie mai fericită decât a avut-o el.

Distribuție

Jerzy Bińczycki — prof. Rafał Wilczur / vraciul Antoni Kosiba Stanisław Zawiśliński, Hoffman: chuligana żywot własny, Wydawn. Skorpion, 1999, p. 162. Stanisław Janicki, Polskie filmy fabularne 1902–1988, Wydawnictwa Artystyczne i Filmowe, Varșovia, 1990, p. 325. Anna Dymna — Maria Jolanta (Marysia) Wilczur / Beata Wilczur, mama ei Tomasz Stockinger — tânărul conte Leszek Czyński Bernard Ładysz — morarul Prokop Bożena Dykiel — Sonia, nora lui Prokop Artur Barciś — Wasilko, fiul lui Prokop Andrzej Kopiczyński — dr. Pawlicki, medicul local Piotr Fronczewski — prof. Dobraniecki, asistentul prof. Wilczur Piotr Grabowski — cârciumarul Zenek, admiratorul Marysiei Maria Homerska — contesa Eleonora Czyńska, mama lui Leszek Igor Śmiałowski — contele Czyński, tatăl lui Leszek Jerzy Trela — bețivul Samuel Obiedziński Gustaw Lutkiewicz — șeful postului de poliție Irena Burawska — soția lui Prokop Irina Pieskowa — Olga Arkadiusz Bazak — procurorul Jerzy Block — funcționarul public Kundejko Czesław Bogdański — agent de poliție Kazimierz Iwiński — avocatul lui Kosiba Andrzej Krasicki — judecător Wojciech Pilarski — avocatul lui Kosiba Bogusław Sochnacki — cârciumarul din Varșovia Andrzej Szalawski — președintele completului de judecată Józef Zbiróg — procuror Stefan Paska — Witalis, ajutorul lui Prokop Tadeusz Kożusznik — Franciszek, majordomul familiei Czyński Juliusz Lubicz-Lisowski — majordomul prof. Wilczur Włodzimierz Adamski — prietenul lui Zenek Genowefa Korska Remigiusz Rogacki — bărbat de la ceremonia dezvelirii bustului prof. Wilczur Jerzy Braszka — prietenul lui Zenek Henryk Dudziński Maria Klejdysz — menajeră

Producție Romanul și prima sa ecranizare Filmul Vraciul al lui Jerzy Hoffman este o ecranizare a romanului omonim al lui Tadeusz Dołęga-Mostowicz, publicat în 1937. Cărțile lui Tadeusz Dołęga-Mostowicz au devenit extrem de populare la sfârșitul anilor 1930. Vraciul a fost conceput inițial ca un scenariu de film, dar, după ce producătorii l-au respins de două ori, Tadeusz Dołęga-Mostowicz a hotărât să transforme scenariul într-un roman. Cartea a fost tipărită în foileton în presa vremii și a trezit rapid un mare interes în rândul cititorilor, ceea ce i-a determinat pe producători să-i ofere o sumă mare de bani autorului pentru obținerea dreptului de ecranizare.

O primă adaptare a romanului Vraciul a fost filmată în anul 1937 și a fost regizată de Michał Waszyński. Rolul principal a fost interpretat de Kazimierz Junosza-Stępowski (1880-1943), un actor de teatru respectat care, într-o carieră îndelungată, a jucat în 57 de filme (dintre care 22 filme mute) și a rămas cunoscut în principal pentru rolul profesorului Rafał Wilczur. Restul distribuției a fost formată, de asemenea, din actori valoroși precum Jacek Woszczerowicz (Jemioł), Elżbieta Barszczewska (Beata și Marysia Wilczurówna), Józef Węgrzyn (dr. Stefan Dobraniecki) sau Mieczysława Ćwiklińska (Florentyna Szkopkowa, proprietara cinematografului din Radoliszki), care au atras mulți spectatori. Adaptarea regizată de Michał Waszyński a fost deosebit de populară și a devenit un simbol al cinematografiei poloneze din anii 1930. Popularitatea acestui film a determinat realizarea a două continuări: Profesorul Wilczur (Profesor Wilczur, 1938), regizat tot de Waszyński, și Testamentul profesorului Wilczur (Testament profesora Wilczura, 1939), regizat de Leonard Buczkowski și lansat abia în 1942 de autoritățile de ocupație germane. Prima adaptare a cărții a fost relansată în cinematografele poloneze în 1976 și a atras aproximativ 2 milioane de spectatori.

Ecranizarea lui Hoffman