Ramaria pallida (Jacob Christian Schäffer, 1774 ex Adalbert Ricken, 1920) sin. Ramaria mairei (Marinus Anton Donk, 1933) din încrengătura Basidiomycota în familia Gomphaceae și de genul Ramaria,Index FungorumMycoBank este o ciupercă regional destul de răspândită otrăvitoare care coabitează. O denumire populară nu este cunoscută. În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă preferat pe sol calcaros de la câmpie la munte, în păduri de foioase și mixte cu predilecție sub fagi, foarte rar în cele de conifere, atunci pe lângă molizi. Timpul apariției este între (iulie) august și noiembrie.Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 580-581 - 1, ISBN 3-405-12116-7Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 215-217

Taxonomie thumb|left|125px|Adalbert Ricken Numele binomial Clavaria pallida a fost determinat de cunoscutul om de știință german Jacob Christian Schäffer în volumul 4 al marii sale opere Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur icones, nativis coloribus expressae din 1774.Jacob Christian Schäffer: „Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur icones, nativis coloribus expressae”, vol. 4, Editura J.J. Palmium, Erlangen 1774, p. 120, pl. 286

Apoi, în 1920, micologul german Adalbert Ricken a transferat specia corect la genul Ramaria sub păstrarea epitetului, de verificat în lucrarea sa Vademecum für Pilzfreunde - Taschenbuch zur bequemen Bestimmung aller in Mittel-Europa vorkommenden ansehnlicheren Pilzkörper,Adalbert Ricken: „Vademecum für Pilzfreunde Taschenbuch zur bequemen Bestimmung aller in Mittel-Europa vorkommenden ansehnlicheren Pilzkörper”, ediția a 2-a, Editura Quelle & Meyer, Leipzig 1920, p. 263 fiind numele curent valabil (2021).

Mai departe, trebuie menționat că taxonul Ramaria mairei creat de micologul olandez Marinus Anton Donk în volumul 9 al jurnalului botanic Mededelingen van het botanisch Museum en Herbarium van de Rijksuniversiteit Utrecht din 1933Marinus Donk: „Mededelingen van het botanisch Museum en Herbarium van de Rijksuniversiteit Utrecht”, vol. 9, Utrecht 1933, p. 105 este folosit în mai multe cărți micologice, de exemplu la Bruno Cetto sau Rose Marie Dähncke.

Denumirea cu epitetul stricta al micologului germano-danez Heinrich Christian Friedrich Schumacher din 1803Heinrich Christian Schumacher: „ Enumeratio Plantarum, in Partibus Sællandiae Septentrionalis et Orientalis Crescentium”, vol. 2, Editura Fridericus Brummer, Copenhaga 1803, p. 401 nu se aplică niciodată, fiind deja folosită drept Clavaria stricta în sensul lui Christian Hendrik Persoon (1795).C. H. Persoon: „Clavaria stricta”, în: „Neue Annalen der Botanik”, (editată de Paulus Usteri), vol. 15, Editura Philip Wolfische Buchhandlung, Leipzig 1795, p. 33

Alte denumiri nu sunt cunoscute.

Epitetul specific pentru R. pallida este derivat din cuvântul latin (= pal(id), a fi incolor, neaccentuat),Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 847 datorită aspectului general, pe când cel al R. mairei a fost creat de Marinus Anton Donk în onoarea micologului francez René Maire.

Descriere thumb|left|200px|Bres.: Clavaria pallida Corpul fructifer: are o înălțime de până la 15 cm și un diametru de 5-15 (20) cm. El se împarte dintr-un cocean cărnos, în numeroase ramificații dihotomice, verticale și cilindrice, drepte sau curbate, mai groase la bază și subțiate treptat către vârf care stau foarte dens, fiind puțin încrețite longitudinal. Coloritul este în general albicios murdar până albicios-carneu, dar există și exemplare gri-gălbuie până brune ca cafeaua cu lapte. Vârfurile scurte cu dinți contondenți prezintă nuanțe slabe de roșu-liliaceu până la roșu-carneu pe bază albuie. În vârsta avansată, ciuperca se decolorează ocru-carneu. Trunchiul: este albicios, scurt, cărnos, masiv și compact, cu un diametru de până la 3cm, din care decurg numeroase ramuri dihotomice. Carnea: albă, mai degrabă moale și fragilă, nu se decolorează după tăiere. Mirosul inițial imperceptibil, seamănă repede cu cel de leșie din săpun, la bătrânețe și cu aroma condimentului Maggi. Gustul poate fi pentru mult timp blând sau slab amărui, devenind cu avansarea în vârsta din ce în ce mai amar. Caracteristici microscopice: are spori cu o mărime de (8) 9-12 (13) x 4,5-6,5 (7) microni care sunt neamilozi (nu se decolorează cu reactivi de iod), netezi sau slab aspri, alungit ovoidali până gros elipsoidali, de lățime inegală și cu baza apiculată. Pulberea lor este de colorit slab galben-auriu până ușor galben-roșiatic. Basidiile fără catarame cu 2-4 sterigme fiecare sunt clavate cu o mărime de 40-60 x 8-9 microni.

Hifele hialine (translucide), cu pereți de 1 µm grosime și un diametru de până la 17 (20) µm, fără fibule, sunt netede până fin aspre, cilindrice, dar uneori umflate, ori aproape paralele, ori sinuoase, prezentând treceri de septe în formă de ampulă. Hifele în rizomorfe cu însușiri similare au o grosime de doar 7 µm. În zona exterioară, hifele și miceliul bazal se prezint gelificați, alocurea utilați cu cristale.Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XXII, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1932, p. + tab. 1088Josef Christan: „Die Gattung Ramaria in Deutschland: Monografie zur Gattung Ramaria in Deutschland mit Bestimmungsschlüssel zu den europäischen Arten”, Editura IHW-Verlag, Eching 2008, p. 214, ISBN 978-3930167715 Reacții chimice: nu sunt cunoscute.Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 621, ISBN 3-85502-0450

Confuzii Specia poate fi confundată ușor cu specii aceluiași gen sau unuia înrudit cum sunt: Clavulina cinerea (comestibilă)Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 580-581, ISBN 978-3-8354-1839-4 Ramaria abietina (necomestibilă)Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 472-473, ISBN 978-3-440-14530-2 Ramaria aurantiosiccescens (E. Schild, 1979) (comestibilă)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 452-453, ISBN 3-405-12124-8 Ramaria aurea (comestibilă)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 554-555, ISBN 3-405-11774-7 Ramaria botrytis (comestibilă)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 612-613, ISBN 3-405-12081-0 Ramaria eumorpha (necomestibilă)Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 474-475, ISBN 978-3-440-14530-2 Ramaria fennica (necomestibilă) Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 556-557, ISBN 88-85013-25-2 Ramaria flaccida (necomestibilă),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 548-549, ISBN 88-85013-37-6 Ramaria flava (comestibilă)Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 620, ISBN 3-85502-0450 Ramaria flavescens (comestibilă),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 548-549, ISBN 88-85013-25-2 Ramaria flavobrunnescens (comestibilă),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 552-553, ISBN 88-85013-25-2 Ramaria formosa (otrăvitoare)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 556-557, ISBN 3-405-11774-7 Ramaria gracilis (comestibilă)I funghi dal vero, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 570-571, ISBN 88-85013-37-6 Ramaria largentii (comestibilă)Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, p. 190, ISBN 978-1-4454-8404-4 Ramaria obtusissima, (comestibilă, puțin gustoasă)Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 574-575, ISBN 88-85013-37-6 Ramaria ochroclora (comestibilitate nesigură)I funghi dal vero, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 456-457, ISBN 88-85013-57-0 Ramaria rufescens (burete creț) (comestibilă)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 558-559, ISBN 3-405-11774-7 Ramaria stricta (necomestibilă)Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 205, ISBN 978-3-8427-0483-1 Ramaria testaceoflava (necomestibilă)Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 616, ISBN 3-85502-0450 Thelephora palmata (necomestibilă),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 750-751 - 1, ISBN 3-405-12081-0 Specii asemănătoare

Valorificare Specia este slab toxică ce se datorează unei toxine ce conține principii laxative, cauzând simptome de natură gastrointestinală care includ greață și vărsături dacă este ingerată în doze mai mari. Timpul de latență este de 30-90 minute după consum.Intoxicații cu ciuperciPilzforum

Se recomandă strict evitarea consumului acestei ciuperci!

Note

Bibliografie Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total) Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4 Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8 Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4 Walter Jülich: „Kleine Kryptogamenflora II - Die Nichtblätterpilze, Gallertpilze und Bauchpilze”, vol. II b / 2, Editura Fischer Verlag, Stuttgart – New York 1984, ISBN 978-3-43720-282-7 German Josef Krieglsteiner, Andreas Gminder, Wulfard Winterhoff: „Allgemeiner Teil: Ständerpilze: Leisten-, Keulen-, Korallen- und Stoppelpilze, Bauchpilze, Röhrlings- und Täublingsartige“, în: G. J. Krieglsteiner (ed.): „Die Großpilze Baden-Württemberg“, vol. 2, Editura Eugen Ulmer, Stuttgart 2000, p. 403, ISBN 3-8001-3531-0 German Josef Krieglsteiner, Armin Kaiser: „Allgemeiner Teil: Ständerpilze: Gallert-, Rinden-, Stachel und Porenpilze“, în: G. J. Krieglsteiner (ed.): „Die Großpilze Baden-Württemberg“, vol. 1, Editura Eugen Ulmer, Stuttgart 2000, p. 471, ISBN 978-3-8001-3528-8 Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1 Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 180-181, ISBN 978-3-440-14530-2 Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4 Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe

Ramaria pallida, film în limba italiană Ramaria pallida, film englezesc

Categorie:Ramaria Categorie:Micoriză Categorie:Ciuperci otrăvitoare Categorie:1774 în știință