Indira Priyadarshini Gandhi (în limba , pronunție: ) () a fost prim-ministru al Indiei din 19 ianuarie 1966 până la 24 martie 1977, și, din nou, din 14 ianuarie 1980 până la asasinarea ei pe 31 octombrie 1984.
Fiica primului prim ministru al Indiei, Jawaharlal Nehru, și mamă a altuia, Rajiv Gandhi, Indira Ghandi a fost unul dintre cei mai notabili și controversați lideri politici. În ciuda numelui faimos, nu există nici o legătură de rudenie cu Mahatma Gandhi.
Publicația Time a considerat-o una dintre cele mai influente femei ale secolului al XX-lea.
Primii ani
Familia Nehru își are originile în casta BrahmanilorA primer: Prime Ministers of India, the pillars that symbolised India's diversity, The Telegraphe Online, 13 august 2023 din Jammu și Cașmir și Delhi. Bunicul Indirei, Motilal Nehru, era un avocat înstărit din Allahabad în Uttar Pradesh. Nehru era unul dintre cei mai proeminenți membri ai Congresului Național Indian din era pre-Gandhi, fiind autorul Raportului Nehru care a fost alegerea poporului pentru un viitor sistem indian de guvernare opus sistemului britanic. Tatăl său, Jawaharlal Nehru era un avocat educat și un lider popular al Mișcării de Independență a Indiei. Mama Indirei Ghandi se numea Kamala; în acest context, Nehru a aderat la mișcarea de independență împreună cu Mahatma Gandhi.
Crescând numai în grija mamei sale, care era bolnavă și înstrăinată de familia Nehru, Ghandi a dezvoltat instincte de protecție puternice și o personalitate singuratică. Faptul că bunicul și tatăl ei erau într-o continuă luptă politică nu a ajutat-o să se integreze în familie. A avut conflicte cu surorile tatălui ei, inclusiv cu Vijayalakshmi Pandit, acestea continuând și pe scena politică.
Indira Gandhi a creat mișcarea Vanara Sena pentru tinerele fete și băieți, care a jucat un rol mic dar semnificativ în Mișcarea de Independență Indiană, organizând proteste și marșuri, dar și ajutând politicienii Congresului să publice ziare și materiale interzise.Deseori a circulat povestea în care ea ar fi scos din casa bine-pazită a tatălui său un document important care conținea planuri pentru o inițiativă revoluționară majoră la începutul anului 1930.
mini|Indira Gandhi, Mahatma Gandhi și Jawaharlal Nehru în anii '30 În 1934 mama ei, Kamala Nehru, a decedat în urma unei tuberculoze ce o chinuia de multă vreme. Indira Gandhi avea 17 ani atunci, și nu trăise niciodata o viață de familie stabilă în timpul copilăriei sale. A studiat la școli importante indiene, europene și engleze ca Santiniketan și Oxford, dar rezultatele ei slabe au împiedicat-o să obțină un grad. În timpul șederii ei în Europa continentală și Anglia, l-a întâlnit pe Feroze Gandhi, un tânăr activist Congresist, cu care s-a căsătorit in 1942,DOCUMENTAR: Indira Gandhi, prim-ministru al Indiei (1966-1977; 1980-1984), 100 de ani de la naștere , Agerpres, 17 noiembrie 2017 înaintea Mișcării Indiene, o revoltă condusă de Mahatma Gandhi și Partidul Congresist. Cuplul a fost arestat și deținut pentru câteva luni pentru implicarea lor în mișcare. În 1944, Gandhi l-a născut pe Rajiv Gandhi, apoi peste 2 ani pe Sanjay Gandhi.
În timpul haoticei Partiție a Indiei în 1947, ea a ajutat organizarea campurilor de refugiați și acordarea îngrijirilor medicale pentru milioane de refugiați din Pakistan. Acesta a fost primul ei exercițiu major în serviciile publice și a constituit o valoroasă experiență pentru tumultul din anii următori.
Cuplul s-a stabilit în Allahabad unde Feroze lucra pentru un ziar al Partidului Congresului și o companie de asigurări. Căsnicia lor începuse bine, dar s-a deteriorat pe parcurs când Indira s-a mutat la Delhi, pentru a-i fi alături tatălui său, acum Prim Ministru, care locuia singur într-un mediu foarte stresant. Ea a devenit confidenta lui, secretara și asistenta lui. Fiii ei au locuit cu ea, dar în final a rămas separată permanent de Feroze deși erau încă căsătoriți.
Când prima alegere generală din India se apropia în 1952, Gandhi se ocupa de campaniile lui Nehru dar și a soțului ei, care contesta dreptul de participare al lui Rae Bareilly. Feroze nu l-a consultat pe Nehru în alegerea sa de a candida și. în ciuda faptului că a fost ales, el a optat să locuiască într-o casă separată în Delhi. Feroze și-a câștigat cu repeziciune reputația de a fi un luptător împotriva corupției politice publicând un scandal major în industria naționalizată a asigurărilor, din care a rezultat demisia Ministrului de Finanțe, un susținător al lui Nehru. În apogeul tensiunii, Gandhi și soțul său s-au despărțit. Totuși, în 1957, la scurt timp după realegere, Feroze a suferit un infarct, care i-a adus înapoi împreună. Lângă el, să-l ajute să-și revină în Kasmir, familia lui s-a apropiat. Dar Feroze a murit, pe 8 septembrie, 1960, când ea era plecată cu Nehru, într-o vizită în străinătate.
Ascensiunea la putere Între 1959 și 1960, Gandhi a fost aleasă Președintele Congresului Național Indian. De asemenea, ea a jucat și rolul de președinte de protocol al tatălui său. Nehru era cunoscut ca un oponent vocal al nepotismului și ea nu a participat la alegerile din 1962. Nehru a murit pe 24 mai 1964 și Gandhi, la îndemnurile noului Prim-Ministru, Lal Bahadur Shastri, a participat la alegeri și s-a alăturat Guvernului, fiind imediat numită Ministru al Informației. S-a dus la Madras când protestele împotriva declararării limbii hindi ca limbă oficială au izbucnit în statele non-vorbitoare de hindi din sud. Acolo, ea a ținut discursuri oficialilor guvernamentali, a aplanat conflictele, și a supravegheat eforturile de reconstrucție ale zonelor afectate. Shastri și miniștrii au fost rușinați de lipsa lor de inițiativă. Acțiunile ministrului Gandhi nu ținteau spre Shastri sau spre propria avansare politică. Ea nu dădea dovadă de interes față de îndatoririle sale zilnice de ministru, dar era charismatică și capabilă să-și construiască o imagine politică pozitivă prin intermediul mass-media.
Când a izbucnit Războiul Indo-Pakistanez din 1965, Gandhi era în vacanță în regiunea de graniță Srinagar. Deși avertizată de Armată că insurgenții pakistanezi au pătruns foarte aproape de oraș, ea a refuzat să plece la Jammu sau Delhi. S-a aliat guvernului local și a intrat în atenția presei, calmând în cele din urma națiunea. Shastri a murit în Takshent, la câteva ore după semnarea tratatului de pace cu președintele Pakistanului, Muhammad Ayub Han, mediat de sovietici.
Shastri a fost un candidat al consensului, micșorând neînțelegerile între partidele de stânga și dreapta. Gandhi era candidata „Sindicatului”, o putere regională cu o imensă influență, care credea că va putea fi ușor manipulată. După mulți ani, căutând explicații pentru greșeala dezastruoasă, Președintele Congresului de atunci, Kumaraswami Kamara a pretins că făcuse o promisiune personală lui Nehru să o facă pe Gandhi Prim-Ministru „cu orice preț”. Totuși, la aceea vreme, el și ceilalți o considerau ca o „gungi gudiya” - în traducere „o păpușă nătângă”.
Cu sprijinul Sindicatului, într-un vot al Partidului Parlamentar al Congresului, Gandhi l-a învins pe Morarji Desai cu 365 la 169 de voturi, și a devenit cel de-al treilea Prim-Ministru al Indiei și prima femeie ce ocupa aceea poziție. thumb|Richard Nixon și Indira Gandhi în 1971
Securitatea nucleară și Revoluția Verde În timpul războiului din 1971, SUA și-a trimis A-7-a flota în Golful Bengalului ca avertizare pentru India să nu folosească genocidul în Pakistanul de Est ca pretext pentru un atac major împotriva Pakistanului de Vest, în special din cauza teritoriului Kashmir disputat. Această mișcare a îndepărtat și mai mult India de Lumea Întâia, și Prim Ministrul Gandhi a accelerat o mai veche manevră în securitatea națională și în politca externă. India și URSS semnaseră Tratatul Prieteniei și a Cooperării Reciproce, iar sprijinul militar și politic rezultat din acesta a contribuit substanțial la victoria Indiei în războiul din 1971. Dar Gandhi a accelerat programul național nuclear, căci se ajunsese la concluzia că amenințarea nucleară din China și interesul intrusiv al celor 2 super puteri nu erau conductive la stabilitatea și securitatea Indiei. De asemenea ea l-a invitat pe noul Președinte Pakistanez Zulfikar Ali Bhutto la Shimla pentru un summit de o săptămână. După o eșuare iminentă a discuțiilor, cei 2 conducători au semnat într-un final, Acordul Shimla care lega cele 2 țări în rezolvarea conflictului Kashmir prin negocieri pașnice. Încăpățânarea lui Gandhi l-a făcut chiar și pe Primul Ministru pakistanez aflat doar în vizită să semneze acordul cu condițiile Indiei în care Zulfikar Ali Bhutto a trebuit să scrie ultimele condiții de mână.
Indira Gandhi a fost aspru criticată pentru că nu a cerut partea ocupată de pakistanezi a Kashmirului de la un Pakistan umilit cu cei 93,000 de prizonieri de război ai săi sub controlul Indiei. Dar acordul a îndepărtat imediat interferențele Națiunilor Unite sau a unei terțe părți, și a redus semnificativ posiblitatea unui viitor atac din partea Pakistanului în viitorul apropiat. Necerând capitulare totală asupra unei probleme sensibile din Bhutto, ea a permis Pakistanului să se stabilizeze și să se normalizeze. Și relațiile de comerț au fost normalizate, deși mulți ani înainte, legăturile au rămas reci. În 1974, India a realizat cu succes un test nuclear subteran, codul neoficial fiind „Zâmbitorul Buddha”, aproape de satul părăsit din Pokhran în Rajasthan. Descriind testul ca fiind „in scopuri pașnice”, India a devenit cea mai tânără putere nucleară mondială.
Programele speciale de inovare a agriculturii și ajutoarele extra guvernamentale lansate in 1960, au avut ca rezultat trecerea de la lipsa cronica de alimente din India la surplusurile de grâu, orez, bumbac și lapte. Țara a devenit exportatoare de alimente, și și-a diversificat piața de negoțuri, realizându-se astfel „Revoluția Verde”. În același timp, Revoluția Albă a însemnat o expansiune a producției laptelui ce a ajutat la combaterea malnutriției, în special, în rândul tinerilor. De ce sunt acești factori importanți? A avut Gandhi un rol în acestea? Dacă nu avea, nu ar mai fi fost menționate în acest articol. Politica economică și socialistă a lui Gandhi a adus o majoră industrializare .
Viața personală Indira Gandhi, eroina ce devenise o icoană după 1971, ca și tatăl ei, era acum mai izolată emoțional ca niciodată. Instabilitatea copilăriei sale au împiedicat-o să își dezvolte interesele sale personale și stilul său propriu de viață. Simțul tatălui său de datorie și mândrie au adus-o în politică, dar nu i s-a dat niciodată spațiu pentru a se dezvolta ca persoană. În timpul anilor 1950 și 1960 ea a corespondat cu Dorothy Norman, un jurnalist din New York, care a devenit un prieten foarte apropriat prin corespondență. Dar în afara asociaților politici, ea nu avea prieteni personali. Fiii ei „studiau în Anglia” (niciunul nu a obținut vreun grad formal de la nicio universitate). A devenit și mai apropiată de fiul său mai mic, Sanjay, care este acuzat de mulți istorici că s-a folosit de dependența emoțională a mamei sale.
Gandhi ar fi văzut o asemănare între Feroze și Sanjay și era întotdeauna gata să-i facă pe plac, cum ea observase că Sanjay Gandhi o învinovățea pentru moartea tatălui său. În timp ce Rajiv se dezvolta ca un tânăr independent și departe de politică, nesăbuința lui Sanjay o obliga pe mama sa să aibă grijă de fiul său mai presus de orice. Rezultatul a fost un parteneriat politic care a sfârșit în abrogarea democrației, corupție și abuz de putere. Se spune că Rajiv Gandhi a declarat că nu își va ierta niciodată fratele pentru ce i-a făcut mamei lor când aceasta era izolată, depresivă și umilită după înfrângerea ei din alegerile din 1977.
Probleme urgente thumb|Indira Gandhi și Nicolae Ceaușescu, 1969