Ireligiozitatea este relativ redusă în România, care se numără printre cele mai religioase țări din Europa în ceea ce privește autoidentificarea religioasă, aproximativ 92% dintre cetățeni declarând că cred în Dumnezeu conform Eurobarometrului din 2010.
Nivelul ireligiozității declarate este semnificativ mai scăzut comparativ cu majoritatea țărilor europene. La recensământul din 2011, 0,11% din populație s-a declarat ateistă, iar 0,10% au declarat că nu aparțin niciunei religii.
La recensământul din 2021 (RPL 2021), din totalul populației rezidente de 19.053.815 persoane, aproximativ 85,3% dintre respondenții care și-au declarat religia (circa 16,4 milioane persoane) s-au identificat ca ortodocși, 4,5% romano-catolici, 3,0% reformați, 2,5% penticostali, iar restul aparținând altor culte. Aproximativ 0,9% din populație s-a declarat fără religie, atei sau agnostici (în creștere față de 2011), în timp ce circa 13,6–14% nu și-au declarat religia.
Cu toate acestea, nivelul ridicat al religiozității declarate nu se reflectă pe deplin în practicarea religiei. Frecventarea serviciilor religioase este relativ redusă, inclusiv în comparație cu unele societăți europene cu niveluri mai scăzute de religiozitate declarată. Practicarea religiei este mai frecventă în rândul persoanelor în vârstă și în mediul rural, în timp ce în mediul urban participarea este mai redusă.
Istorie
Înainte de obținerea independenței față de Imperiul Otoman (1877–1878), biserica și statul erau puternic interconectate în Principatele Române, conform tradiției bizantine a simfoniei. După proclamarea Regatului României, statul a început să își dezvolte politici religioase proprii, inclusiv elemente de separare între biserică și stat, deși Biserica Ortodoxă Română a păstrat un rol privilegiat.
Gândirea liberă și anticlericalismul au apărut în secolul al XIX-lea, promovate de intelectuali precum Constantin Thiron și Panait Zosin de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Aceste idei au rămas însă marginale în societatea predominant rurală și conservatoare. Una dintre primele dezbateri publice majore privind secularismul a vizat incinerarea morților; Biserica Ortodoxă s-a opus ferm acestei practici, care a fost legalizată abia în 1936.
După instaurarea regimului comunist (1947–1948), ateismul de stat a fost promovat oficial ca parte a ideologiei materialist-științifice. Biserica Ortodoxă a fost supusă unui control strict, clerul a fost parțial epurat sau cooperat cu autoritățile, iar cultele minoritare (în special greco-catolică) au fost interzise sau puternic restricționate. Totuși, datorită rolului istoric și social al Bisericii Ortodoxe, campania antireligioasă nu a fost la fel de radicală ca în alte țări din blocul sovietic (de exemplu, Albania sau Uniunea Sovietică). Regimul a combinat represiunea cu cooptarea unor ierarhi și a folosit propaganda ateistă prin organizații precum Societatea pentru Răspândirea Științei și Culturii.
După căderea comunismului în 1989, ateismul de stat a fost rapid asociat cu regimul totalitar și marginalizat. Societatea a cunoscut o puternică revigorare religioasă, Biserica Ortodoxă revenind la un rol public proeminent. Ireligiozitatea și ateismul au rămas fenomene minoritare, deși numărul persoanelor care se declară fără religie, atei sau agnostici a crescut lent, de la circa 0,2% în 2011 la aproximativ 0,8–1% în 2021, cu o parte semnificativă din nedeclarați provenind din mediul urban tânăr.
În perioada contemporană, Remus Cernea, activist pentru separarea bisericii de stat, împotriva discriminării pe criterii religioase și pentru gândirea liberă, este una dintre figurile proeminente ale mișcării seculariste și umaniste din România. El a inițiat mai multe proiecte legislative privind orele de religie în școli, finanțarea cultelor și egalitatea de tratament între credincioși și noncredincioși.
Astăzi, deși Constituția României proclamă un stat neutru față de orice religie sau ideologie ateistă, relația dintre stat și culte (în special cu Biserica Ortodoxă) rămâne una de cooperare strânsă, cu finanțare publică și prezență în instituții publice, ceea ce generează dezbateri continue privind secularizarea reală a societății românești.
Demografie
La recensământul din 2021 (RPL 2021), din populația rezidentă de 19.053.815 persoane, aproximativ 0,9% s-au declarat „fără religie”, atei sau agnostici (în creștere față de 2011). Conform datelor definitive, circa 57.229 persoane s-au declarat atei (0,35%), 71.430 fără religie (0,44%) și 25.485 agnostici (0,16%), totalizând aproximativ 154.000 persoane care nu se identifică cu nicio religie (sub 1% din populație). Aproximativ 13,95% din populație nu și-a declarat religia.
Ponderea relativ ridicată a persoanelor care nu și-au declarat religia limitează interpretarea directă a acestor date, fiind posibil ca o parte dintre acestea să nu se identifice cu nicio religie.
Numărul celor care se declară atei sau fără religie a crescut de peste trei ori față de recensământul din 2011, când erau circa 20.743 atei și 18.917 fără religie, total ~39.660 persoane, adică 0,2%. Distribuția geografică este concentrată în principal în zonele urbane dezvoltate, în special în București–Ilfov, Transilvania și Banat, în timp ce în regiunile mai puțin dezvoltate, precum Oltenia și sudul Munteniei, proporția este mai redusă.
Înainte de recensământul din 2011, Asociația Secular-Umanistă din România (ASUR) a derulat o campanie publică pentru încurajarea declarării opțiunii „fără religie” sau „ateu”.
Distribuție teritorială (date 2011)
Regiunea de dezvoltare Nereligioși Atei Total București-Ilfov 3.295 8.517 11.812 Centru 5.611 2.085 7.696 Nord-Est 1.213 1.629 2.842 Nord-Vest 4.622 3.098 7.720 Sud-Est 607 1.321 1.928 Sud-Muntenia 970 1.443 2.413 Sud-Vest Oltenia 380 525 905 Vest 2.219 2.125 4.344 Total 18.917 20.743 39.660
Sondaje Sondaj/Studiu An Atei Agnostici Nereligioși / Fără religie The Cambridge Companion to Atheism 2006 4% Dentsu Inc. 2006 2,4% WIN/Gallup International 2014 1% 16%
Rezultatele sondajelor diferă semnificativ de datele recensămintelor oficiale, reflectând diferențe metodologice, ca de exemplu, anonimatul răspunsurilor și formularea întrebărilor.
Profil sociodemografic miniatura|225x225px| Remus Cernea, activist ateu și promotor al secularismului în România
Studiile disponibile (inclusiv cel realizat de Open Society Foundations în 2011) indică faptul că persoanele ateiste, agnostice sau fără religie din România sunt, în medie, mai tinere și au un nivel de educație mai ridicat decât media populației. Acestea sunt mai frecvent întâlnite în mediul urban și în centrele urbane mari.
În ceea ce privește atitudinile sociale, unele cercetări indică o toleranță mai ridicată față de anumite grupuri minoritare comparativ cu media populației, însă aceste rezultate trebuie interpretate cu prudență din cauza dimensiunii reduse a eșantioanelor.
Datele recensământului din 2021 confirmă o tendință de creștere lentă a ireligiozității, în special în rândul generațiilor tinere și în mediul urban, deși România rămâne una dintre țările europene cu nivel ridicat de religiozitate declarată.
Percepția socială și discriminarea Deși România nu are o discriminare pe bază de religie sancționată oficial, discriminarea de facto sau presiunile sociale împotriva persoanelor ateiste sau nereligioase pot exista în anumite situații — de exemplu, în mediul educațional sau în discursurile publice dominat de referințe religioase.
Percepția românilor asupra discriminării sociale în general arată că discriminarea pe criterii de religie sau credință este percepută ca „rar întâlnită” de o parte semnificativă a populației, într-un sondaj Eurobarometru pe discriminare socială, în timp ce alte tipuri de discriminare (pe baza orientării sexuale sau a dizabilității) erau raportate mai frecvent în aceleași cadre de studiu.
Note
Vezi și
Demografia României Lista țărilor după ireligiozitate Religia în România Ateismul în România
Legături externe Atei și Agnostici Români (AAR)
Categorie:Religia în România Categorie:Ateism