Nitroglicerina (cunoscută și sub numele de trinitrat de glicerină, a nu se confunda cu trinitrotoluenul – TNT) este o substanță explozivă având formula chimică C3H5(ONO2)3. Este una dintre cele mai puternice substanțe explozive brizante.
Istoric
Nitroglicerina a fost obținută pentru prima dată în anul 1847 de către medicul și chimistul Ascanio Sobrero din Torino. El a numit-o piroglicerină și s-a speriat de potențialul de distrugere al substanței. O cantitate mică de nitroglicerină i-a distrus eprubeta. În 1867, chimistul suedez Alfred Nobel reușește să producă dinamita, amestecând nitroglicerină cu kieselgur, un pământ poros din schelete de diatomee (specie de alge microscopice). Cel mai puternic exploziv „clasic” a fost produs din nitroglicerină și nitrat de celuloză, în anul 1875, și a fost folosit la săparea tunelului Gotthard din Elveția, într-o rocă foarte dură. Nitroglicerina stă la baza explozivelor clasice de azi, înlocuind praful de pușcă.
Proprietăți În condiții normale de temperatură și presiune, nitroglicerina este un lichid incolor și inodor cu o solubilitate redusă în apă, având un gust dulceag, care administrat chiar în doze relativ mici provoacă dureri de cap. Punctul de topire variază între 2,8 °C și 13,5 °C în funcție de izomer. Datorită prezenței grupelor nitro- în molecula sa, este o substanță relativ instabilă, care reacționează violent la un aport relativ mic de energie, având o reacție puternic exotermă. Nitroglicerina explodează deja la energia de ciocnire a unui ciocan de 2 kg care cade de la 10 – 12 cm înălțime, lichidul devenind într-un timp scurt gaz, ceea ce duce la o creștere rapidă a volumului.
Proprietăți: Punctul de topire: 13,2 °C Solubilitatea în apă: 1500 mg/L la 20 °C Presiunea gazelor: 3,5·10-4 mbar la 20 °C Viteza de detonație: 6700-8350 m/s Densitatea: 1,599 g/cm³ Bombarea recipientului de experiență: 520 mL/10 g Sensibilitatea la lovire: 0,2 Nm (0,02 kpm) Sensibilitatea la frecare: până la 36 kp nici o reacție Puterea calorică: 6,535 MJ/kg Echivalent TNT: 2.0 Volumul produselor exploziei: 720 L/kg
Utilizare Exploziv Nitroglicerina este un element important în fabricarea explozivelor, însă, din cauza sensibilității deosebite la acțiuni mecanice, manipularea ei trebuie făcută cu foarte mare atenție. Chimistul suedez Alfred Nobel înlătură acest dezavantaj prin transformarea nitroglicerinei în dinamită. Aceasta explodează numai sub influența unei capsule de fulminat de mercur, iar concentrația de 25% kieselgur inactiv reduce capacitatea de explozie a nitroglicerinei. În anul 1875, Nobel amestecă nitratul de celuloză cu nitroglicerina, elaborând astfel gelatina explozivă (blasting gelatine) care constă din 87-93% nitroglicerină si 13-7% nitroceluloză. Ulterior nitroglicerina va fi înlocuită de nitroglicol, acesta având punctul de îngheț mai scăzut, de -22 °C. Din cauza punctului de fierbere mai scăzut, nitroglicolul nu este însă utilizat în țările calde. Nitroglicerina este în prezent folosită în cantități mici la mărirea puterii substanțelor explozive pe bază de salpetru.
Medicină Prin acțiunea sa vasodilatatoare este folosită la tratarea crizelor de angină pectorală, a insuficienței cardiace și a cazurilor acute de infarct cardiac, prin administrare sublinguală. Încă din timpul lui Nobel, nitroglicerina era utilizată sub formă de soluții alcoolice de diferite concentrații, Nobel refuzând însă să fie tratat cu acest medicament.
Sinteză Nitroglicerina se obține prin esterificarea glicerinei cu acid azotic concentrat, în prezența acidului sulfuric concentrat: :C3H5(OH)3 + 3HNO3 = C3H5(ONO2)3 + 3H2O
Reacția are loc prin introducerea amestecului de acizi în glicerina răcită, procedându-se astfel deoarece, reacția fiind puternic exotermă, glicerina poate exploda sub însăși influența energiei termice dezvoltate în cursul reacției și sub adăugarea de HCl. De asemenea, este folosită în tratamentul fisurilor anale în compoziție de 0,2 %. Dă rezultate în cazul fisurilor necronice.
Reacții chimice Reacția de descompunere 4 C3H5(ONO2)3 → 12 CO2 + 10 H2O + 6 N2 + O2Această reacție explică puterea explozivă foarte mare a nitroglicerinei; după cum se observă, din 4 mol de nitroglicerină rezultă 29 mol de gaze. Temperatura gazelor în urma descompunerii (exploziei) atinge 4110 o C, ceea ce creează o presiune enormă în volumul inițial de nitroglicerină.
Categorie:Explozivi Categorie:Antianginoase