Amoralismul este o poziție metaetică care respinge norma tradițională a binelui și răului, operând în afara obligațiilor și sancțiunilor morale convenționale. Propus în principal de Max Stirner și Friedrich Nietzsche în secolul al XIX-lea, amoralismul susține că judecățile de valoare nu sunt necesare pentru ghidarea conduitelor umane, ci că acestea pot fi evaluate pe baza rațiunei și a satisfacției individuale. Concepții asemănătoare apar și la Søren Kierkegaard, deși ancorate în credință creștină. Amoralismul se intersectează cu vitalism, contractualism, voluntarism, egoism psihologic, existențialism și filosofia absurdului.
Introducere Definiție și delimitare Amoralismul (sau amoralitatea) desemnează absența, indiferența sau incapacitatea față de moralitate, plasând acțiunile și agenții „dincolo” de categoria binelui sau răului.Audi, Robert (ed.), The Cambridge Dictionary of Philosophy, a III-a ediție, Cambridge University Press, 2015, p. 33. Spre deosebire de imoralitate, care implică o încălcare conștientă a normelor morale, amoralul nu operează cu noțiuni de „drept” sau „greșit” și nici nu afirmă o anti-morală (contrar binelui), ci o evaluare rațională și individuală a conduitei umane.
Spectrul moralității
Nonmoral: situații lipsite de relevanță morală (ex.: a bea apă în condiții normale) Amoral: acțiuni sau entități fără intenție morală sau preocupare pentru consecințele etice (ex.: o piatră; un individ care bea apă otrăvită fără teamă de sinucidere) Imoral: acțiuni cu intenție rea și conștientă de violare a normelor morale (ex.: minciuna deliberată pentru a face rău)
Gânditori fundamentali Max Stirner și egoismul radical
„Fantomele”: Stirner identifică în lucrarea Der Einzige und sein Eigentum (1845) instituții abstracte (stat, drepturi naturale, societate) ca simple „fantome” care îngrădesc voința individuală.Stirner, Max, Der Einzige und sein Eigentum, Otto Wigand, Leipzig, 1845; trad. engleză Benjamin R. Tucker și Steven T. Byington, The Ego and Its Own, New York, 1907. Egoism conștient: individul își urmărește propriile dorințe fără a legitima autorități externe, folosind „fantomele” doar în măsura utilității personale.Leopold, David, „Max Stirner”, Stanford Encyclopedia of Philosophy, 2002 (rev. 2023).
Friedrich Nietzsche și voința de putere
Voința de putere: forță vitală amorală, pârghie de afirmare a vieții și depășire a rezistenței, independentă de normele morale creștine.Nietzsche, Friedrich, Jenseits von Gut und Böse (), T. N. Foulis, Edinburgh, 1909. Critica moralei de sclav: valorile creștine sunt văzute ca o răzbunare a celor slabi împotriva celor puternici, prin interiorizarea suferinței și producerea vinovăției.Nietzsche, Friedrich, Zur Genealogie der Moral (), T. N. Foulis, Edinburgh & London, 1913. Moartea lui Dumnezeu: dispariția fundamentului divin deschide calea pentru auto-crearea valorilor, individuale și situate în afara binarului moral tradițional.Conway, Daniel (ed.), „Friedrich Nietzsche: Moral and Political Philosophy”, Stanford Encyclopedia of Philosophy, 2007 (rev. 2022).
Søren Kierkegaard și amoralitatea estetică
Stadiul estetic: viața „premorală”, dominată de căutarea plăcerii și de considerente prudențiale, fără angajament etic autentic, în Enten–Eller (1843).Kierkegaard, Søren, Enten–Eller (), trad. H. V. Hong & E. H. Hong, Princeton University Press, 1987. Tranziția la etic și religios: disperarea generată de premoralitate conduce la alegerea etică (ex.: căsătorie) și, în cele din urmă, la credința creștină, unde autoritatea divină suspendă teleologic normele sociale.Kierkegaard, Søren, Stadier på Livets Vej (), Princeton University Press, 1940.
Concepte filozofice corelate și manifestări Vitalism Curente precum dadaismul și suprarealismul au îmbrățișat vitalismul ca respingere a valorilor artei mecaniciste și a judecăților de valoare, promovând expresia liberă și „discordia” emoțională.Bergson, Henri, (), Félix Alcan, Paris, 1907; trad. engleză Henry Holt, New York, 1911.Brauer, Fae (ed.), Vitalist Modernism: Art, Science, Energy and the Decorative Arts, Manchester University Press, 2012.
Contractualism și voluntarism politic
Contractualism (T. M. Scanlon): principiile morale trebuie să poată fi justificate fiecărei persoane; teoriile sale sunt expuse în "What We Owe to Each Other" (1998).Scanlon, T. M., What We Owe to Each Other, Harvard University Press, 1998. Voluntarism: prioritatea voinței asupra intelectului, ilustrată de Nietzsche prin voința de putere, sugerează acțiuni independente de constrângerile morale externe.„Voluntarism (philosophy)”, Stanford Encyclopedia of Philosophy, 2002 (rev. 2023).
Egoism psihologic, existențialism și absurdism
Egoism psihologic: teza că toate acțiunile sunt motivate de interesul propriu; Hobbes și Bentham oferă primele formulări în "Leviathan" (1651) și, respectiv, în "An Introduction to the Principles of Morals and Legislation" (1781).Hobbes, Thomas, Leviathan, Andrew Crooke, 1651.Bentham, Jeremy, An Introduction to the Principles of Morals and Legislation, Clarendon Press, 1781. Existențialism: existența precede esența; viața capătă sens prin valorile auto-create, plasate dincolo de orice normă morală obiectivă, în "L’Être et le Néant" (1943).Sartre, Jean-Paul, L’Être et le Néant (), Gallimard, Paris, 1943. Absurdism: universul lipsit de sens impune fie sinucidere, fie credința, fie rebeliunea (viața autentică) – toate ignorând cadrul moral tradițional, în "Le Mythe de Sisyphe" (1942).Camus, Albert, Le Mythe de Sisyphe (), Gallimard, Paris, 1942.
Critici și provocări Problema amoralistului Poate cineva rațional și neignorant să rămână complet indiferent față de moralitate? Joseph Raz argumentează în "Engaging Reason" (1999) că o astfel de persoană ar avea o viață „sever limitată”, lipsind de prietenii autentice; contrariul ar fi urmărirea de „pseudo-bunuri” care aduc satisfacție fără a respecta standarde morale.Raz, Joseph, Engaging Reason: On the Theory of Value and Action, Oxford University Press, 1999 (capitolul „The Amoralist”).
Ateismul și amoralismul Negarea lui Dumnezeu ar face moralitatea obiectivă nefundamentată, deschizând drumul către amoralism sau arationalism, subminând premisele raționalismului moral tradițional. Dezbaterile contemporane (Mackie, 1982; SEP 2022) arată că ateismul nu necesită slăbirea conceptelor morale și poate susține o etică rațional-umanistă.Mackie, J. L., The Miracle of Theism: Arguments for and Against the Existence of God, Oxford University Press, 1982.Schloss, James L., „Moral Arguments for the Existence of God”, Stanford Encyclopedia of Philosophy, 2022.
Vezi și Imoralitate Nihilism moral Etică seculară Anarhism filozofic Egoism etic Relativism moral Existențialism Filosofia lui Nietzsche Filosofia lui Kierkegaard Filosofia lui Max Stirner Moartea lui Dumnezeu Voința de putere Stadiile existențiale (Kierkegaard) Absurdism
Referințe
Categorie:Moralitate Categorie:Teorii etice Categorie:Concepte în etică