Moscheea Carol-Hunchiar sau Geamia Carol-Hunchiar este un edificiu de cult islamic din București. Aceasta este cea mai veche moschee din capitala României, datând de la începutul secolului al XX-lea. Este localizată pe Strada Constantin Mănescu, în apropiere de Piața Eroii Revoluției.
Istorie și arhitectură
În anul 1906 se împlineau 40 de ani de când Carol venise ca principe străin în România și 25 de ani de la proclamarea regatului și încoronarea sa. Momentul trebuia marcat printr-o serie de evenimente. S-a hotărât, în cele din urmă, organizarea unei expoziții jubiliare pe dealul Filaret din București (actualmente Parcul Carol I, sector 5). Expoziția a constat în realizarea mai multor monumente simbolice ce aveau să "împodobească" zona viitorului parc, monumente precum Arenele Romane, Palatul Artelor sau Turnul de apă „Cetatea lui Țepeș Vodă”. Pe lângă acestea, la comanda regelui a fost proiectată și o moschee, lăcaș religios de cult islamic, ce avea să arate apartenența Dobrogei, fost teritoriu otoman, la Regatul României, dar și toleranța statului și respectul față de turcii și tătarii ce au luptat contra regimului otoman în armata română. Până la acest moment, nu a existat nicio moschee în București. Cel ce a proiectat întreg ansamblul a fost arhitectul francez Édouard Redont. Moscheea era localizată, în zona centrală a parcului, pe o insuliță. Numele de "Carol-Hunchiar" al moscheii se traduce din limba turcă drept "Carol Guvernatorul". Edificiul a funcționat ca lăcaș de cult islamic pentru mudulmanii din capitală până în anul 1959, când regimul comunist a hotărât demolarea sa pentru a face loc Monumentului Eroilor Patriei și a Luptei Poporului pentru Libertate și Socialism, actualul mausoleu al personalităților comuniste, între care Gheorghe Gheorghiu Dej. La un an însă, în 1960, regimul hotărăște să reconstruiască moscheea, dar într-o altă zonă, în afara parcului. Acest lucru se datorează faptului că România voia să aibă o relație politică și economică strânsă cu statele musulmane din Africa și Orientul Mijlociu, iar capitala trebuia să aibă obligatoriu o moschee.
Zona aleasă pentru reconstruirea edificiului a fost Piața Pieptănari, în zona actualei Piețe a Eroilor Revoluției, la câteva străzi distanță mai la sud de Parcul Carol I. Din acest motiv, edificiul mai este cunoscut sub numele de "Geamia de la Pieptănari".
Până la sfârșitul anilor '90, Carol-Hunchiar a fost singura moschee din București. Ulterior, au apărut alte lăcașuri din inițiativa unor asociații și organizații islamice private (Ex: Moscheea Ar-Rahman din Crângași, Moscheea Taiba din Colentina etc).
Edificiul are un stil comun pentru moscheile turcești de mici dimensiuni, cu o sală de rugăciune modestă și un minaret înalt de aproximativ 26 de metri. Sunt prezente toate elementele caracteristice unei moschei, precum mihrabul (altarul) sau nișa ce indică direcția de rugăciune către Mecca, minbarul (amvonul) pentru predicile din ziua de vineri și cișmelele pentru spălarea rituală. După anul 1993, a fost construită în fața vechii moschei de beton o sală auxiliară din lemn, oferindu-le un spațiu mai larg credincioșilor. Sala este folosită în special pentru mesele de iftar din serile lunii sfinte Ramadan.
Între anii 2016-2023, moscheea a fost renovată și extinsă cu sprijinul guvernului României. Cu această ocazie s-a instalat și un megafon în minaret ce este folosit pentru chemarea la rugăciunile din zilele de vineri.
C Categorie:Monumente istorice de arhitectură din București