GAZ-24 a fost un vehicul produs de GAZ din 1970 până în 1992. Aproximativ 156.000 de unități ale vehiculului au fost vândute în întreaga lume. Vehiculul a fost exportat în mare parte și mecanic a fost derivat din GAZ-21 pe care l-a înlocuit. Mai multe prototipuri ale vehiculului au fost realizate în perioada 1968-1969 pentru a înlocui GAZ-21. Au fost realizate aproximativ 300 de prototipuri și au fost testate în diferite condiții de drum pentru a le vedea fiabilitatea. Vehiculul a fost înlocuit de GAZ-3102.
Istoric Dezvoltarea unui înlocuitor pentru GAZ-21 Volga a început în 1961. La acea vreme, industria automobilelor din America de Nord era considerată un lider mondial în materie de design și inovație, iar industria auto sovietică a preluat o parte dintre aceste influențe. Totuși, economia planificată a Uniunii Sovietice și capacitatea limitată a industriei sale nu permiteau adoptarea ritmului rapid de reînnoire a modelelor practicat de producătorii americani.
În consecință, a fost adoptată o strategie mai conservatoare, apropiată de cea utilizată în industria auto europeană, în care un model urma să rămână în producție timp de aproximativ șapte până la zece ani. GAZ-24 Volga fusese concepută pentru a avea o durată de producție similară în anii 1970. Cu toate acestea, schimbările economice și încetinirea dezvoltării industriei sovietice au contribuit la prelungirea considerabilă a ciclului de viață al modelului. Proiectată la mijlocul anilor 1960, GAZ-24 a rămas în producție, în diferite forme modernizate, timp de mai multe decenii. Mai multe proiecte destinate înlocuirii sale, inclusiv GAZ-3105, GAZ-3111 și Siber, nu au reușit să îi preia imediat rolul.
GAZ-24 a fost prezentată la Salonul Auto de la Londra în 1970, iar producția de serie a început la 15 iulie același an. Exporturile au început în 1971. Între 1970 și 1974, modelul a suferit doar modificări minore. În perioada 1972–1973 au fost introduse o nouă încuietoare a portbagajului, scrumiere reproiectate pentru ușile din spate, o bară de protecție spate modificată și un nou radio. În 1973 a fost disponibil un tablou de bord cu inserții care imitau lemnul, precum și o finisare cu aspect argintiu.
După 1973, contactul a fost mutat de pe bord sub coloana de direcție, pentru a reduce riscul de accidentare a genunchilor în cazul unei coliziuni. În 1974 au fost introduse și lămpi suplimentare de poziție pe stâlpii C. Versiunea GAZ-24-01 a fost completată în 1977 de GAZ-24-07, echipată pentru funcționarea cu gaz petrolier lichefiat.
Între 1976 și 1978, GAZ-24 a beneficiat de o modernizare mai amplă. Au fost îmbunătățite elementele de siguranță, fiind introduse bare de protecție modificate, proiectoare de ceață față, semnalizatoare laterale pe aripile față și centuri de siguranță pentru locurile din față și din spate.
Interiorul a fost, de asemenea, reproiectat. Noul tablou de bord utiliza elemente din aluminiu și suprafețe capitonate din spumă poliuretanică, iar panourile ușilor au fost modificate. Scaunele au primit o tapițerie nouă din vinil și material textil, în timp ce cotiera centrală față a fost eliminată odată cu introducerea centurilor de siguranță. Interiorul era disponibil în mai multe combinații de culori, iar finisajele au fost realizate din materiale mai puțin reflectorizante.
În 1992 au fost produse aproximativ 5.000 de exemplare, modelul fiind ulterior înlocuit în gama producătorului de GAZ-3102.
Galerie foto
Legături externe "History of the GAZ-24"
Categorie:Autoturisme sovietice