Vasile V. Rășcanu () a fost un inginer metalurg și antreprenor român care a înființat împreună cu sculptorul Frederic Storck, în octombrie 1905 la București, o societate de producție a obiectelor de artă turnate în bronz, alamă, zinc și alte metale, și obiecte de uz utilitar și clopotărie, intitulată „Prima turnătorie artistică V.V. Rășcanu & Co”.
Încadrare în epocă Rolul important pe care l-au jucat turnătoriile artistice din București, este relevat de studierea factorilor și a condițiilor care au stimulat sau au frânat dezvoltarea sculpturii moderne românești din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și din prima jumătate a secolului al XX-lea. După cum se știe, sculptura românească modernă a cunoscut un deosebit avânt începând de la Revoluția din 1848, când s-a conștientizat rolul pe care putea să-l joace această disciplină ca instrument de propagandă și ca instrument de culturalizare și instruire estetico-patriotică a maselor.Oprea... pag. 7 Noul climat politico-social a dat ocazia dezvoltării sculpturii, îndeosebi a celei statuare. Simptomatică pentru România este prima statuie de for public ridicată de Constantin Daniel Rosenthal în Piața Vorniciei din București, intitulată Statuia Libertății.Petre Oprea: Date noi cu privire la activitatea artistică a lui C.D. Rosenthal și N. Popescu, în Revista muzeelor, nr. 1/1964Oprea... pag. 8
upright|thumb|left|Monumentul generalului Alexandru Cernat (Ion Georgescu) realizat la atelierul Școlii de arte și meserii de echipa francezului Louis Ferdinand
Până la momentul 1848 sculptura românească a avut un parcurs lent și anevoios, avântul fiind potolit de ideile religioase conform cărora se interzicea făurirea de chip cioplit. Nevoile pentru cerința de sculptură se reducea la sculptură decorativă, pentru decorarea clădirilor, în special la exterior, busturile având o minimă căutare. Cercetătorul Petre Oprea a precizat și că sculptura decorativă era adusă tot din străinătate, în special din Italia. Portretele suscitând un mai mic interes din partea comanditarilor, prezentau și o mai mică pretenție de ordin calitativ, cel mai adesea se recurgea la realizarea lor de către un meșter german sau italian care era deja stabilit prin Principatele Române, foarte rar comanda era dată unuia autohton.
Prin înființarea, în anul 1865, a Școlii de Belle-Arte din București de către Alexandru Ioan Cuza la propunerea lui Theodor Aman și Gheorghe Tattarescu, s-a creat sculpturii un climat mai bun prin crearea catedrei de sculptură condusă de germanul Karl Storck. Acesta împreună cu principalii săi elevi, Ion Georgescu și Ștefan Ionescu-Valbudea, au răspuns favorabil instituțiilor culturale, precum și ambițiilor diferitelor grupări politice ale timpului acela. Ei au ridicat monumente și busturi oamenilor de stat și marilor personalități culturale ale României.
Există în presa acelei epoci, numeroase mărturii privind activitatea sculptorilor care răspundeau apelurilor pe care le făceau fel și fel de comitete de inițiativă al căror scop era ridicarea de busturi și monumente. Toate aceste informații au scos la iveală și o mulțime de neajunsuri care au dus de fapt, la reducerea semnificativă a numărului de comenzi realizate de către artiști. În București erau câteva ateliere de sculptură în marmură, așa cum era cel al lui sculptorului Georg Fles din Altona (Hamburg) și mai apoi cel de cioplitorie în marmură al lui Karl Storck. Dacă realizarea în marmură sau piatră era posibilă, nu se putea spune același lucru și despre turnarea în bronz. În România nu exista niciun atelier profesional pentru așa ceva. Din această cauză, turnarea în bronz a oricăror obiecte artistice, clopotărie sau uz utilitar, se realiza în atelierele din străinătate, fapt care ducea în mod previzibil la o creștere accentuată a prețului lor.
Ca să reducă aceste costuri de execuție, autoritățile din România, au decis la începutul ultimului deceniu al secolului al XIX-lea, să deschidă o secție de turnătorie artistică în bronz la Școala superioară de arte și meserii din București. Conducerea acestei secții - specială pe atunci, a fost dată unui meșter francez Louis Ferdinand, care era angajat cu contract de muncă pe o perioadă limitată de timp. Ca urmare, Ferdinand împreună cu elevii lui, a început să toarne în bronz numeroase sculpturi, foarte reușite tehnic, așa cum sunt bustul generalului Alexandru Cernat din București, al lui Ion Georgescu, și Monumentul doctorului Davila, al lui Carol Storck, de la Facultatea de medicină din București.Oprea... pag. 9
Din cauză că atelierul lui Louis Ferdinand realiza doar comenzile date de unele instituții ale statului, mai ales cele ce erau necesare învățământului, pentru celelalte comenzi de tip particular, artiștii trebuiau să urmeze aceleași drumuri ale străinătății atât de mult uzate în trecut. Ca urmare, a fost inevitabil ca să nu apară inițiativele private, așa cum a fost cea a lui Vasile V. Rășcanu care a făcut epocă timp de aproape o jumătate de secol.Oprea... pag. 8
Biografie Vasile Rășcanu s-a născut la 12 august 1877 în satul Țifu, comuna Rășcanu, din fostul județ Fălciu. El a fost al cincilea copil al familiei de țărani Vasile și Catinca Rășcanu. A făcut școala gimnazială la Tulcea în perioada 1890-1894, după care a urmat cursurile Școlii superioare de arte și meserii din București, între anii 1894-1898, la secția de turnătorie artistică. La această instituție și-a continuat practica până în anul 1903, moment în care a fost trimis, de Louis Ferdinand, să studieze turnătoria artistică în școli occidentale, timp de doi ani, la Viena (între iunie - septembrie 1903), München (septembrie - noiembrie 1903), la Berlin (decembrie 1903 - decembrie 1904), la Paris (ianuarie - iunie 1905) și la Florența (iunie 1905).Marin Mihalache: Un bătrân slujitor al arteiMarin Mihalache: V. V. RășcanuOprea... pag. 15
Motivul trimiterii la studii a lui Rășcanu a fost înlocuirea francezului Ferdinand la expirarea contractului lui de muncă, el vrând să părăsească România. Chiar dacă intenția a fost una reală, postul nu a fost acordat lui Rășcanu care nu-și încheiase încă studiile. Astfel că, în timp ce Rășcanu era la studii, postul a fost dat unui sculptor și turnător în bronz de origine austro-ungară, A. Zehle. De la acest sculptor, criticii și istoricii de artă nu cunosc decât o singură lucrare - coroana de bronz realizată în 1904 pentru mormântul lui Ștefan cel Mare.vezi Observatorulu din 22 iunie 1904
Prima turnătorie artistică V. V. Rășcanu & Comp
Înființare
Revenit în țară, în vara anului 1905, Vasile Rășcanu a înființat în luna octombrie, împreună cu sculptorul Frederic Storck (asociat), o societate de producție intitulată „Prima turnătorie artistică V. V. Rășcanu & Co”. Noua societate a fost fondată într-o clădire de pe strada Doctor Felix nr. 89. În primul an de activitate, societatea a produs doar opere realizate de Frederic Storck, ca Bust de țăran, Dorobanț și Cap de fetiță, câteva obiecte decorative pentru expoziția jubiliară din anul 1906 și câteva clopote. După anul 1906, ponderea activității s-a mutat preponderent pe turnarea de sculpturi, cizelajul lor fiind executat de un meșter german.
Cu excepția lui Frederic Storck, care și-a turnat în 1906 cincisprezece sculpturi, se știe sigur că Oscar Spaethe și-a turnat definitiv și el un număr de opere. Există mențiuni documentare, cum este cea din Revista Secolul din 19 septembrie 1910, care certifică că în atelierul societății erau în lucru cinci sculpturi - Costache Negri de Ion Iordănescu, Eminescu (monumentul de la Galați) de Frederic Storck, Iacob Lahovary de Oscar Spaethe, P. Serafim de Dimitrie Paciurea și C.C. Golescu de Wladimir Hegel.I. Gruia: O instituție de artă națională - Turnătoria artistică a d-lui V. V. Rșcanu, în Revista Secolul, 1910, septembrie 19. Din analiza cataloagelor de expoziții din acea vreme reiese cu pregnanță că numărul de lucrări care ieșeau de pe poarta societății erau în creștere. După anul 1910, tot din analiza cataloagelor, reiese că numărul de sculpturi făcute în marmură au înregistrat un declin important, timp în care cele turnate în bronz au crescut foarte mult.
Datorită faptului că înființarea acestei societăți a dus la un real succes de piață, cei doi asociați V. V. Rășcanu și Frederic Storck, au decis ca începând din anul 1912 să mărească semnificativ subscribția de capital. Acest lucru s-a întâmplat datorită faptului că turnătoria lor era unica intreprindere de specialitate din București. Pe măsură ce societatea lui Rășcanu își mărea cifra de afaceri, secția de turnătorie de la Școala superioară de arte și meserii, și-o reducea, instituția executând doar câteva comenzi date de stat, în funcție de nevoile de școlarizare ale elevilor. De fapt, V. V. Rășcanu a fost numit până la urmă ca meșter al secției de la Școala superioară în anul 1907. Însă toate lecțiile practice ale elevilor se făceau în cadrul atelierului de la societatea sa de turnătorie. Această realitate economică a făcut ca secția de turnătorie a școlii să fie desființată în anul 1909. După terminarea primului război mondial, secția de la școală a fost reînființată.Oprea... pag. 10
Concurența
Anul 1914 a însemnat retragerea din societate a lui Frederic Storck și restructurarea ei pentru a putea face față concurenței acerbe pe care o făcea „Turnătoria atristică în bronz Ion Trifulescu”, nou înființată la finele anului 1912. Ion Trifulescu, pe numele său adevărat Ion Stoica era născut în anul 1882. El a urmat cursurile secției Școlii superioare de arte și meserii. După cum a afirmat fiica sa, Ștefania Trifulescu, Ion Stoica a făcut studii de specialitate în Austro-Ungaria. În anul 1914 a deschis o turnătorie în bronz pe strada Zablowski nr. 42, atelier care a funcționat până în luna august 1916. Ion Trifulescu a murit în 29 noiembrie 1917 de tifos la Spitalul Sfântul Spiridon din Iași. Soția lui a mai menținut atelierul după 1918 încă vreo câțiva ani. Ea a fost ajutată de un lucrător și a realizat doar clopote și alte lucrări de artă decorativă. În turnătoria lui Trifulescu s-au executat, încă de la începutul activității, multe lucrări de artă decorativă. Cu toată concureța lui Trifulescu, societatea lui Rășcanu a rezistat în primul rând datorită finisării obiectelor și a modului în care patina lucrările, îndeosebi cu culoare neagră închisă.
Începerea primului război mondial a pus capăt afacerilor celor două turnătorii concurente. După război, firma lui Rășcanu, cu toate că a avut de suferit în timpul ocupației puterilor centrale, a rămas fără concurență. Ca urmare, și-a reluat activitatea și mai intens, deoarece a fost asaltată pur și simplu de o avalanșă de comenzi pentru busturi funerare și mai ales pentru turnarea de monumente ale eroilor care și-au jertfit viața în marele război. Multe dintre comenzi au fost date de familiile celor decedați, dar și de autorități etc.
Din cauza mulțimii de comenzi cu care s-au confruntat, s-a făcut rabat la realizarea tehnică, asta și din cauză că majoritatea comnditarilor au avut și pretenții scăzute pentru produsul final pe care l-au comandat. Din aceste cauze a existat o mișcare centrifugă a unor lucrători ai societății care împreună uneori cu elevi ai Școlii superioare de arte și meserii, nou înființată după război, au deschis mici ateliere pentru turnătorie artistică. Toate acestea s-au automulțumit în realizarea de statuete de mici dimensiuni, cu precădere portrete-bust. Așa au fost:Oprea... pag. 11