Vremea țiganilor

Vremea țiganilor (în , într-o traducere aproximativă „Casă atârnată”) Radmila Mladenova, „Introduction: On the Normalcy of Antigypsyism in Film”, în Radmila Mladenova, Tobias von Borcke, Pavel Brunssen, Markus End, Anja Reuss (ed.), Antigypsyism and Film/Antiziganismus und Film, Heidelberg University Publishing, Heildelberg, 2020, p. 7. este un film dramatic iugoslav din 1988, regizat de Emir Kusturica. Goran Gocić, Notes from the underground : the cinema of Emir Kusturica, Wallflower Press, Londra, 2001, p. 189. Melita Zajc, „Time of the Gypsies”, în Adam Bingham (ed.), Directory of World Cinema, vol. 8: East Europe, Intellect, Bristol, U.K./Chicago, U.S.A., 2011, pp. 202–203. Ideea filmului a provenit dintr-un articol de ziar despre vânzarea de către unii romi a propriilor copii către rețelele infracționale din Europa de Vest. James Monaco, Baseline Editors, The movie guide: a comprehensive alphabetical listing of the most important films ever made, Perigee Books, New York, NY, 1992, p. 977. Melita Zajc, „Time of the Gypsies”, în Adam Bingham (ed.), Directory of World Cinema, vol. 8: East Europe, Intellect, Bristol, U.K./Chicago, U.S.A., 2011, p. 203. Scenariul a fost scris de Kusturica, în colaborare cu Gordan Mihić. Daniel J. Goulding, Liberated cinema : the Yugoslav experience 1945–2001, ed. a II-a revizuită și extinsă, Indiana University Press, Bloomington & Indianapolis, 2002, p. 270. Melita Zajc, „Time of the Gypsies”, în Adam Bingham (ed.), Directory of World Cinema, vol. 8: East Europe, Intellect, Bristol, U.K./Chicago, U.S.A., 2011, p. 202.

Filmul prezintă odiseea adolescentului orfan Perhan Feriđ, fiul unei femei rome și al unui militar sloven, Emanuele Banfi, La formazione dell'Europa linguistica: le lingue d'Europa tra la fine del I e del II millennio, La Nuova Italia, Firenze, 1993, p. 345. Dina Iordanova, Emir Kusturica, BFI (British Film Institute) Publishing, Londra, 2002, p. 64. Jean-Max Méjean, Emir Kusturica, Gremese Editore, Roma, 2007, p. 36. Aga Skrodzka, Magic realist cinema in East Central Europe, Edinburgh University Press, Edinburgh, 2012, p. 159. care este nevoit să părăsească mahalaua de la marginea orașului Skopje, unde trăia, pentru a o însoți pe sora sa bolnavă, Danira, la un spital dintr-o altă parte a țării, unde aceasta urma să fie operată cu ajutorul lui Ahmed, cel mai bogat om din mahala. Christopher Deliso, Culture and customs of Serbia and Montenegro, Greenwood Press, Westport CT, 2009, p. 129. . Cei doi frați se despart, iar Perhan îl urmează pe Ahmed în Italia pentru a strânge bani cu care să plătească tratamentul medical al Danirei și să se poată căsători cu Azra, iubita sa. Treptat tânărul Perhan își pierde inocența copilăriei și începe să devină un răufăcător. Jean-Max Méjean, Emir Kusturica, Gremese Editore, Roma, 2007, p. 35. Dându-și seama că a fost înșelat de Ahmed, Perhan încearcă să-și găsească sora, astfel încât să se poată întoarce împreună acasă.

Vremea țiganilor, care a fost produs de studioul Forum Film din Sarajevo, este al treilea lungmetraj realizat de Kusturica și a fost influențat de mișcarea cinematografică iugoslavă „Valul negru” () de la sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970. Scenariștii au amestecat realismul crud al vieții romilor cu realismul magic tipic scriitorilor sud-americani, dând astfel filmului o formă experimentală și mai poetică, Daniel J. Goulding, Liberated cinema : the Yugoslav experience 1945–2001, ed. a II-a revizuită și extinsă, Indiana University Press, Bloomington & Indianapolis, 2002, p. 160. Thomas J. Slater (ed.), Handbook of Soviet and East European Films and Filmmakers, Greenwood Press, New York & Westport, 1992, p. 208. pe alocuri chiar suprarealistă și cu nuanțe grotești. Urmărind maturizarea tânărului Perhan, ***, „Panoramic cinematografic”, în Cuvîntul libertății, Craiova, anul II, nr. 498, sâmbătă–duminică 9–10 noiembrie 1991, p. 2. filmul prezintă mai multe tradiții ale romilor cu privire la nunți și înmormântări, festivitățile organizate cu ocazia unor sărbători proprii, precum și credințele și superstițiile specifice acestei etnii, și este considerat primul film cu dialogurile scrise aproape în întregime în limba romani. Mulți interpreți sunt actori neprofesioniști de etnie romă, care vorbesc în cea mai mare parte a timpului în limba romani. Dino Murtic, Post-Yugoslav cinema : towards a cosmopolitan imagining, Palgrave Macmillan, Basingstoke, 2015, p. 32. Muzica filmului a fost compusă de Goran Bregović.

Criticii de film au scris recenzii favorabile, care au scos în evidență caracterul realist fantastic al filmului și vitalitatea personajelor. Filmul lui Kusturica a fost bine primit în străinătate: a intrat în competiția pentru premiul Palme d'Or la Festivalul Internațional de Film de la Cannes din 1989 și a fost nominalizat la Premiul César pentru cel mai bun film străin. În plus, Emir Kusturica a obținut premiul pentru cel mai bun regizor la aceeași ediție a Festivalului Internațional de Film de la Cannes, R.C. [Romulus Căplescu], „Cannes '89: «Paradisul pierdut»”, în revista Cinema, anul XXVIII, nr. 6 (316), iunie 1989, pp. 18–19. iar interpretul rolului principal, Davor Dujmović, a fost nominalizat de Academia Europeană de Film la premiul Felix pentru cel mai bun actor european în 1989. Vremea țiganilor a fost propunerea Iugoslaviei la Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin al anului 1989, dar nu a fost nominalizat.

Construit ca o tragedie antică, Vremea țiganilor eternizează artistic suferința îndelungată a romilor, scoțând în evidență în același timp vitalitatea enormă de care dispun și farmecul tradițiilor și al muzicii lor. Drama acestui popor rătăcitor răzbate dincolo de tonurile poetice ale filmului și situațiile adesea burlești pe care le evocă. Odată cu trecerea timpului, Vremea țiganilor a devenit unul dintre cele mai cunoscute filme despre romi și l-a impus definitiv pe Kusturica în rândul marilor cineaști ai lumii. Istoricii de film îl consideră, alături de Underground (1995) și Pisică albă, pisică neagră (1998), unul dintre cele mai cunoscute filme ale lui Kusturica.

Rezumat

Adolescentul Perhan Feriđ, un tânăr rom cu inimă bună, trăiește împreună cu bunica sa, Hatidža, cu unchiul său, Merdžan și cu sora sa mai mică, Danira, într-o casă șubredă din materiale prefabricate de la marginea orașului Skopje. Silvia Angrisani, Francesca Marone, Carolina Tuozzi, Cinema e cultura delle differenze: itinerari di formazione, Edizioni ETS, Pisa, 2001, p. 203. Alți autori afirmă că acțiunea filmului se petrece la periferia orașului Sarajevo din Bosnia și Herțegovina. Vezi Aga Skrodzka, Magic realist cinema in East Central Europe, Edinburgh University Press, Edinburgh, 2012, p. 159. El își ajută bunica să ardă piatra de calcar într-un cuptor pentru a obține var și are grijă de Danira, care este bolnavă de osteomielită. Hatidža dispune de puteri supranaturale, putând vindeca anumite boli, iar Perhan a moștenit de la ea unele abilități telechinetice. Eugenia Vodă, „Cronica filmului: Am întîlnit țigani nefericiți”, în România literară, serie nouă, anul XXIV, nr. 31, joi 1 august 1991, p. 17.Doina Berceanu, „Carnet cinematografic: Lumea, cu capul în jos”, în Cuvîntul libertății, Craiova, anul II, nr. 507, vineri 22 noiembrie 1991, p. 2. Adolescentul vrea să se căsătorească cu o fată pe nume Azra, dar mama ei refuză să-și dea consimțământul, deoarece Perhan este prea sărac. Giorgio Bertellini, Emir Kusturica, Il castoro, Milano, 1996, p. 57. Cei doi tineri se apropie în timpul serbării Ederlezi de pe malul râului și promit să-și fie credincioși unul altuia. Aga Skrodzka, Magic realist cinema in East Central Europe, Edinburgh University Press, Edinburgh, 2012, p. 161. Hans Richard Brittnacher, „Die Gypsygrotesken des Emir Kusturica: Balkan, Pop und Mafia”, în Radmila Mladenova, Tobias von Borcke, Pavel Brunssen, Markus End, Anja Reuss (ed.), Antigypsyism and Film/Antiziganismus und Film, Heidelberg University Publishing, Heildelberg, 2020, p. 70.

Într-una din zile Ahmed Džida, „șeicul țiganilor”, sosește în mahala, împreună cu frații săi. Ei trăiesc în Italia și sunt relativ bogați în comparație cu restul localnicilor. Unchiul Merdžan ia parte la un joc de cărți cu frații lui Ahmed și, devenind dator, se întoarce acasă pentru a face rost de bani. Hans Richard Brittnacher, „Die Gypsygrotesken des Emir Kusturica: Balkan, Pop und Mafia”, în Radmila Mladenova, Tobias von Borcke, Pavel Brunssen, Markus End, Anja Reuss (ed.), Antigypsyism and Film/Antiziganismus und Film, Heidelberg University Publishing, Heildelberg, 2020, p. 69. Negăsind niciun ban, o acuză pe mama sa că îi ține ascunși și, deși afară ploua puternic, ridică în aer casa cu ajutorul unei frânghii și al unui camion. Paolo Vecchi, Emir Kusturica, Gremese Editore, Roma, 1999, p. 52. Hatidža îl vindecă în aceeași noapte pe micul Roberto, fiul lui Ahmed, care acceptă ca răsplată să o ducă pe Danira la un spital din Ljubljana. Hans Richard Brittnacher, „Die Gypsygrotesken des Emir Kusturica: Balkan, Pop und Mafia”, în Radmila Mladenova, Tobias von Borcke, Pavel Brunssen, Markus End, Anja Reuss (ed.), Antigypsyism and Film/Antiziganismus und Film, Heidelberg University Publishing, Heildelberg, 2020, pp. 70–71. Perhan își însoțește sora, promițându-i bunicii că nu o va părăsi.Dana Duma, „Vremea țiganilor”, în Noul Cinema, anul XXX, nr. 9 (342), septembrie 1991, p. 4. Nevena Dakovic, „Mother, Myth, and Cinema: Recent Yugoslav Cinema”, în Film Criticism (Meadville), vol. 21, nr. 2, Special issue on Post-Communist Cinema (Winter, 1996–1997), p. 44. Pe parcursul călătoriei Ahmed îmbarcă prostituate și cumpără copii pentru a-i duce la cerșit în Italia. Hans Richard Brittnacher, „Die Gypsygrotesken des Emir Kusturica: Balkan, Pop und Mafia”, în Radmila Mladenova, Tobias von Borcke, Pavel Brunssen, Markus End, Anja Reuss (ed.), Antigypsyism and Film/Antiziganismus und Film, Heidelberg University Publishing, Heildelberg, 2020, p. 71. Andrew Horton, „Cinematic Makeovers and Cultural Border Crossings: Kusturica's Time of the Gypsies and Coppola's Godfather and Godfather II”, în Andrew Horton, Stuart Y. McDougal (ed.), Play It Again, Sam : Retakes on Remakes, University of California Press, Berkeley – Los Angeles, 1998, p. 176. Ajunși la Ljubljana, Ahmed o duce pe Danira la spital și îl convinge pe Perhan să-l însoțească în Italia. Hans Richard Brittnacher, „Die Gypsygrotesken des Emir Kusturica: Balkan, Pop und Mafia”, în Radmila Mladenova, Tobias von Borcke, Pavel Brunssen, Markus End, Anja Reuss (ed.), Antigypsyism and Film/Antiziganismus und Film, Heidelberg University Publishing, Heildelberg, 2020, p. 72.

Romii amenajează o tabără la marginea orașului Milano, pe care o conduc Ahmed și frații săi. Locuitorii taberei sunt organizați ca o bandă și își câștigă existența de pe urma cerșetoriei, prostituției, furturilor și escrocheriilor. La început Perhan vrea să câștige bani în mod cinstit, dar ulterior, după ce Ahmed îl amenință că nu va mai plăti tratamentul Danirei, începe să pătrundă în case și să fure. Giorgio Bertellini, Emir Kusturica, Il castoro, Milano, 1996, p. 59. Neavând încredere în Ahmed, el ascunde de fiecare dată o mică parte din pradă pentru a-și vindeca sora infirmă, a se căsători cu Azra și a-și construi o casă nouă. Hans Richard Brittnacher, „Die Gypsygrotesken des Emir Kusturica: Balkan, Pop und Mafia”, în Radmila Mladenova, Tobias von Borcke, Pavel Brunssen, Markus End, Anja Reuss (ed.), Antigypsyism and Film/Antiziganismus und Film, Heidelberg University Publishing, Heildelberg, 2020, p. 73. După o razie a carabinierilor șeful bandei suferă un accident vascular cerebral care-l lasă parțial paralizat, iar frații săi îl părăsesc, luând cu ei o parte dintre prostituatele și cerșetorii bandei. Slăbit, Ahmed îl desemnează provizoriu pe Perhan ca supraveghetor al activităților sale și, după un timp, îl trimite în Iugoslavia ca să aducă alte prostituate și alți cerșetori.