Budapesta este capitala Ungariei. Orașul este situat pe ambele maluri ale Dunării. În partea de est a Dunării se află Pesta, care ocupă două treimi din suprafață, iar pe partea de vest se află Buda, cealaltă treime a orașului. Budapesta are c. 1,7 milioane de locuitori (est. 1999).
Cetatea Buda și zona malurilor Dunării din Budapesta au fost înscrise, în anul 1987, pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
Geografie Așezare geografică
Teritoriul Budapestei este de 525 km². Este înconjurat de județul Pest, județ din care 81 de așezări fac parte din zona metropolitană a orașului. Capitala ungară are o diagonală de 25 km în direcția nord-sud, de 29 km în direcția est-vest. Altitudinea minimă este de 96 metri (la cota mijlocie a apei Dunării), iar altitudinea maximă o are pe Muntele János de 527 metri.
Are un rol important în legăturile terestre ale Ungariei, deoarece de aici pornesc șoselele ungurești și totodată este nodul centralizat al rețelei feroviare. Teritoriul orașului este împărțit de Dunăre, care traversează capitala ungară în direcția nord-sud. Contrastul este evident și geografic: pe partea dreaptă a fluviului se situează dealuri și munți; iar pe partea stângă este situată câmpia Pestei, cu dâmburi mici spre nord-est, unde încep Dâmburile Gödöllő.
Partea Buda este zona de locuit și de odihnă a capitalei, cu zone economice în nord și în sud, iar Pesta este centrul administrativ, comercial și industrial, cu cartiere mari rezidențiale și cu mari stabilimente de divertisment.
Pe aria budapestană a Dunării se află trei insule. Dintre acestea cea mai mare este Insula Csepel din sudul orașului, partea nordică a acestuia constituind sectorul al XXI-lea, a cărui nume oficial este și Csepel, exact ca numele insulei. Ca mărime este urmat de Insula Margareta, cu multe bogății istorice, iar cea mai mică ca mărime este Insula Óbudei, zisă și Hajógyári-sziget (Insula șantierului naval). În imediata vecinătate spre nord a zonei administrative a orașului este Insula Szentendrei, care ține până Dunakanyar (Curbura Dunării).
Apele, flora și fauna Clima Budapesta se află în zonă temperată, fiind un oraș cu climat temperat continental de tranziție, media anuală a temperaturii fiind de 11,0 °C. Luna cea mai caldă este luna iulie, media temperaturii ajungând la 21°C. Recordul maxim a fost de 40,7 °C, măsurat la data de 20 iulie 2007. Luna cea mai răcoroasă este luna ianuarie, media temperaturii fiind în jur de -1,6 °C. Ultima zi geroasă a primăverii este 15 aprilieFöldrajzi atlasz; Cartographia, 1996; ISBN 963-352-547-0 Numărul anual al orelor însorite este de 2.040. Media cantității precipitațiilor este de 516 mm, lunile cu cele mai multe precipitații fiind iunie și noiembrie. Pe Dunăre de obicei sunt anual 2 valuri de flux, primul la sfârșitul iernii (flux ghețos), iar al doilea la începutul primăverii (flux verde).
Budapesta este o capitală ferită de vânt, mulțumită Munților Carpați și Munților transdanubieni. Direcția vântului dominant este de Nord-Vest. Toamna, lipsa vântului duce la creșteri abundente de ceață.
Repere geografice Istorie
thumb|250px|left|Vedere a orașului Budapesta Orașul Ak-Ink a fost fondat de celți pe malul drept al Dunării. În epoca romană primește numele de Aquincum, devenind centrul de guvernare a Pannoniei Inferioare. Pe malul stâng al Dunării se construiește un nou oraș cu numele de Trans-Aquincum, numit și Contraaquincum. Cele două orașe au fost legate de un pod pe bărci, astfel fiind asigurat comerțul între cele două maluri ale Dunării. În secolul al IV-lea a început să se răspândească creștinismul și în această provincie, dar acest lucru a fost oprit de invazia hunilor în 375. Potrivit cronicilor medievale maghiare, în jurul anului 450 un frate al lui Attila, Buda, a rebotezat Aquincumul, numit pe vremea respectivă și Sicambria, după numele său. Potrivit altor surse, numele ar veni de la cuvântul slav voda, "apă". După destrămarea Imperiului Hunic, orașul a fost dominat de goți (493-560), de avari (560-800), de franci (800-880), iar din anii 880-889 de maghiari.
Prima atestare scrisă a Pestei datează din 1148, orașul fiind construit pe ruinele Contraaquincum-ului. Din secolul al XIII-lea orașele încep să înflorească, dar acest lucru este oprit de invazia mongolă din 1241, când ambele au fost incendiate. Regele Béla al IV-lea a reconstruit cele două orașe. El a mutat capitala la Óbuda. A construit o cetate de piatră rezistentă împotriva invaziei mongole din 1285. Orașul devine cunoscut în toată lumea în anul 1279, când se ține Sinodul din Buda.
thumb|200px|left|Palatul din Buda miniatura|300x300px|Cetatea Buda în timpul lui Matia Corvin Construcțiile palatului și cetății din Buda au fost demarate de Sigismund de Luxemburg, în anul 1417, cu o populație preponderent germană. De la aceasta provine și numele de Ofen, folosit paralel cu Buda. Orașul a ajuns la apogeu sub Matia Corvin. El a mărit palatul lui Sigismund și a introdus apa prin conducte de plumb. Tot el a fost fondatorul bibliotecii „Corvina”, cu 50.000 de exemplare, multe costând peste 1.000 de florini de aur. În acea epocă Buda se număra printre cele mai renumite orașe din Europa pe plan cultural, universitar și comercial.
În anul 1526, Buda a fost cucerită de turci, iar dieta Ungariei s-a refugiat la Pojon (azi Bratislava). În cei 145 de ani de stăpânire turcească au fost construite cele mai multe băi ale orașului, precum și monumentul funerar al lui Gül Baba, care este și azi loc de pelerinaj pentru turci și arabi.
Coaliția de armate creștine a eliberat orașul, la 2 septembrie 1686, iar împăratul Leopold I i-a reacordat privilegiul de oraș liber în 1703 (atât Pestei, cât și Budei, cea din urmă fiind declarată oficial capitala țării). În acești ani (începutul anilor 1700), orașele au fost reconstruite complet, iar, din anul 1749, împărăteasa Maria Terezia a început reconstruirea palatului din Buda. În secolul următor, s-a construit primul pod permanent peste Dunăre, Podul cu Lanțuri - „Lánchíd” (1839-1849), dar și alte clădiri remarcabile, ca Universitatea Tehnică (1846), Teatrul Național (1837), Muzeul Național al Ungariei (1838). Între anii 1854-1859 a fost edificată Sinagoga de pe strada Dohány, una dintre cele mai monumentale sinagogi din lume. thumb|Podul cu Lanțuri (Lánchíd) thumb|Parlamentul Ungariei. După unirea celor trei orașe (Óbuda, Buda, Pest), Budapesta a fost împărțită în 10 sectoare, iar sistematizarea a fost concepută din punct de vedere politic în așa fel încât, în caz de necesitate, să poată fi guvernată și de aici toată monarhia austro-ungară. După această concepție s-au construit numeroase construcții noi, ca Opera, Academia de Muzică, Gara Nyugati, Gara Centrală (azi Keleti). Se îmbunătățește și circulația în capitală, fiind construite cheiuri pe cele două maluri ale Dunării, podurile Margit (Margareta), Szabadság (Libertatea) și cea feroviară în nordul orașului. Se construiesc și bulevarde în formă de semicerc, având poduri la ambele capete. Sub cetatea Budei a fost construit un tunel în anul 1853, iar în 1870 a fost dat în folosință Funicularul din Budapesta. La Pesta a fost inaugurat în 1896 primul metrou de pe continent și al doilea din Europa (primul fiind la Londra). Între 1884-1902, pe malul stâng al Dunării a fost construită clădirea Parlamentului Ungariei.
thumb|Piața Eroilor
thumb|„Memorialul pantofilor pe malul Dunării” în amintirea evreilor zvârliți spre înnecare. În anii 1940, o parte din locuitorii orașului, evreii, au fost deportați și masacrați. Războiul a dus și la bombardarea și distrugerea unei bune părți a Budapestei.
Au urmat anii comunismului, când Budapesta a devenit al 20-lea județ al Ungariei. Cele 10 sectoare înființate la unirea celor 3 orașe, care au devenit 14 sectoare în 1930, iar în 1950 au fost incluse orașele și comunele suburbane și s-a format „Budapesta Mare”, iar numărul sectoarelor a ajuns la 22.
thumb|200px|right|Bazilica Sfântul Ștefan În toamna anului 1956 a avut loc la Budapesta revoluția ungară din 1956. Aceasta a început la 23 octombrie cu un marș studențesc. Prim-ministrul Imre Nagy, având și sprijinul armatei, a încercat instituirea unui „socialism cu față umană”, dar revoluția a fost înfrântă de tancurile armatei sovietice, centrul Budapestei fiind distrus la doar 11 ani după terminarea celui de-al doilea război mondial. Au urmat ani de represalii. Din 1960 situația s-a schimbat, regimul Kádár ducând o politică mai tolerantă (așa zisul "comunism al gulașului"). În anii 1970, Ungaria a devenit cea mai liberală țară comunistă.
thumb|200px|left|Statuia Libertății thumb|200px|right|Strada Váci, atracție turistică Anii ’80 au adus orașului o mișcare politică subterană, pe care dictatura, slăbită, se făcea că o trecea cu vederea. La sfârșitul deceniului, Ungaria, între primele țări est-europene, a înlocuit regimul comunist cu o guvernare democratică. Primar al Budapestei a devenit Gábor Demszky (el fiind, până în 2010, primarul capitalei), care a continuat dezvoltarea orașului, ce fusese suspendată timp de aproape un secol. La 30 iunie 1991, din Ungaria s-au retras ultimele formațiuni militare sovietice. Evenimentul este comemorat în fiecare an, în ultimul sfârșit de săptămână al lunii iunie, fiind sărbătoarea orașului.
Nume celebre ce se leagă de Budapesta
Istorice: În orașele medievale Buda și Pesta mai multe locuri publice au fost legate de sfinții locali: Szent Gellért tér (Piața Sf. Gellért) și Gellért-hegy (Muntele Gellért) după episcopul Gellért, Margit-sziget (Insula Margareta), Margit híd (Podul Margareta), Margit körút (Bulevardul circular Margareta) după Margareta a Ungariei, fiica regelui Béla al IV-lea. După regele Matei Corvin a fost denumită Biserica Mátyás din Cetatea Buda. Ocupația otomană de 145 de ani a lăsat urme și în denumiri, Dâmbul Rozelor (Rózsadomb) fiind numit după "Tatăl rozelor", dervișul Gül Baba. Amintirea împărătesei Maria Terezia este vie în denumirea sectorului VI, Terézváros (Orașul Tereziei) și Teréz körút (Bulevardul circular Terezia). Și celelalte sectoare vechi poartă numele împăraților Habsburgi: Lipótváros (Orașul lui Leopold) , Krisztinaváros (Orașul Cristinei), Józsefváros (Orașul lui Iosif), Ferencváros (Orașul lui Francisc). Dar cea mai iubită persoană a dinastiei a fost regina Elisabeta (Sisi), după care au fost numite Erzsébetváros (Orașul Elisabetei), Erzsébet körút (Bulevardul Elisabeta) și Erzsébet híd (Podul Elisabeta).
Oameni celebri cu legături de Budapesta: Enumerarea lor ar fi un lucru imposibil, fiindcă din anii reformei maghiarii celebri au fost în legătură, într-un fel, cu capitala ungară. Putem pomeni, astfel, pe cei mai renumiți sau cu contribuții esențiale pentru omenire.
Cei care au făcut să ajungă Budapesta ce este și azi: István Széchenyi; Archiducele Iosif, Palatinul Regatului Ungar (fiul lui Leopold al II-lea); arhitecții renumiți din a doua jumătate a secolul XIX (ex. Miklós Ybl, Frigyes Schulek, Imre Steindl); Arhitectul urban Frigyes Podmaniczky; cei mai mari primari ai Budapestei (ex. Károly Kamermayer - primul primar al orașului unit și István Bárczy); și nu în ultimul rând Raoul Wallenberg, cetățean de onoare post-mortem al Budapestei, salvatorul a 100.000 de budapestani în timpul infernului cauzat de Al Doilea Război Mondial.