Rege-conte este o denumire dată de istoricul Bernd Schneidmüller, regilor Sfântului Imperiul Roman care au domnit în perioada dintre Interregn (sfârșită în 1273) și preluarea definitivă a tronului imperial de către dinastia regilor din Casa de Habsburg în 1438. Aceștia au fost:
Rudolf I de Habsburg, rege (1273–1291) Adolf de Nassau, rege (1292–1298) Albert I de Habsburg, rege (1298-1308) Henric al VII-lea, rege din 1308, împărat (1312–1313), din Casa de Luxemburg Ludovic al IV-lea (Bavarezul), rege din 1314, împărat (1328–1347), din Casa de Wittelsbach Carol al IV-lea, rege din 1346 (reales în 1347), împărat (1355-1378) din Casa de Luxemburg Venceslau de Luxemburg, rege (1378-1400) Rupert al Rinului, rege (1401–1410), conte palatin din Casa de Wittelsbach Jobst de Moravia, rege (1410–1411), din Casa de Luxemburg Sigismund de Luxemburg, rege din 1410, împărat (1433–1437)
Totuși, această clasificare nu este general recunoscută în studiile istorice. De fapt, regi-conți au fost doar Rudolf I de Habsburg, Adolf de Nassau și Henric al VII-lea de Luxemburg; toți ceilalți regi din această perioadă au fost duci sau regi (ai Boemiei) și principi electori.
Bibliografie
Bernd Schneidmüller: Die Kaisaer des Mittelalters. (Împărații Evului Mediu), a 2-a ediție, revizuită. C.H. Beck, München 2007, ISBN 3-406-53598-4, p. 87. Categorie:Monarhi germani