Ievheniia Ivanivna Iaroșînska (în ; ) a fost o scriitoare, traducătoare, pedagogă, folcloristă și etnografă ucraineană.
Biografie Ievheniia Iaroșînska s-a născut în satul Cincău din nordul Bucovinei, care făcea parte atunci din Austro-Ungaria, iar astăzi este inclus în regiunea Cernăuți a statului modern Ucraina. Nu a putut obține o educație înaltă, deoarece tatăl ei, care era profesor în mediul rural, credea că responsabilitatea lui principală era să asigure viitorul celor doi fii ai săi. Ievheniia a absolvit șase clase la Gimnaziul din Cernăuți în 1882, după care a continuat să-și dezvolte propria educație printr-un program sistematic și prin lectură intensă. A citit scrierile autorilor clasici vest-europeni, mai ales a celor germani.
S-a implicat activ, încă din tinerețe, în mișcarea feministă ucraineană, dorind să lupte pentru îmbunătățirea vieții femeilor. A participat la întrunirile asociației „Comunitatea femeilor” (în ) și a organizat mai târziu filialele asociației din satele Vadul Nistrului și Rarancea. A înființat cluburi de lectură în care citea ziare țăranilor pentru a-i informa cu privire la situația politică și culturală contemporană. În 1887 a devenit membră a asociației pedagogice ucrainene „Școala Ruteană” (în ), care se ocupa cu publicarea manualelor și literaturii extrașcolare pentru școlari, și a luat parte la numeroase activități ale acesteia.
Încurajată de Natalia Kobrînska și Olga Kobyleanska, ea a scris numeroase articole și a ținut discursuri despre rolul femeilor în societate. A participat la publicarea almanahului pentru femei intitulat Nașa dolea (în , în traducere „Soarta noastră”), editat de Kobrînska, care a militat pentru obținerea unor drepturi egale pentru femei în ceea ce privește educația și locurile de muncă. Iaroșînska a depus, de asemenea, eforturi pentru îmbunătățirea calificării profesionale a femeilor ucrainene. Astfel, ea a absolvit în 1889 un curs de țesătoare și a început să le învețe acest meșteșug pe țărăncile ucrainene, pentru a le ajuta să obțină o sursă suplimentară de venit în gospodărie.
Începând din 1892 a urmat studii pedagogice și, după ce a promovat examenul de calificare, a obținut în 1896 atestatul de învătoare. A predat apoi timp de mai mulți ani în satele din Bucovina: mai întâi la școala elementară din satul Vadul Nistrului și mai târziu la o școală din satul Rarancea, la care tatăl ei era director. În această perioadă a alcătuit noi programe pentru școlile rurale, a publicat articole cu privire la educația fetelor bucovinene în revista pedagogică de limbă germană Bukovînska Șkola și a susținut ideea înființării unei asociații a învățătorilor.
În anul 1904 a participat împreună cu tatăl ei la o ședință a învățătorilor ucraineni, care a avut loc la Cernăuți, și a prezentat acolo o variantă inovatoare de programă pentru școlile publice. Participanții au fost entuziasmați de propunerea ei și i-au cerut să o transmită Consiliului pentru Educație al Ducatului Bucovina. Acest obiectiv nu a mai fost realizat, din cauza morții premature a învățătoarei.
Ievheniia Iaroșînska a murit de peritonită la 21 octombrie 1904 într-un spital din Cernăuți, la vârsta de 36 de ani, și a fost înmormântată la Cernăuți.
Activitatea literară
Deoarece limba oficială vorbită în Bucovina era la acea vreme limba germană, Ievheniia Iaroșînska s-a format ca scriitoare într-un mediu germanic. Ea și-a început cariera literară în limba germană, la fel ca majoritatea scriitorilor ucraineni contemporani din Bucovina (Iuri Fedkovîci, Isidor Vorobchievici și Olga Kobyleanska). A debutat ca scriitoare în anul 1886 cu niște povestiri care au fost publicate în ziarul vienez Das interessante Blatt. Acolo au apărut romanul Inima femeilor (în , 1886) și nuvela „Vărul Fritz” (în , 1887). Scriitoarea s-a confruntat cu perspectiva de a deveni un autor german într-o provincie germanizată a imperiului.
Trecerea Ievheniei Iaroșînska la literatura ucraineană a fost influențată în primul rând de ziarul Bukovîna (Буковина), primul ziar în limba ucraineană din Bucovina, care fusese fondat în 1885 de Iuri Fedkovîci, a reunit mai multe personalități culturale ucrainene ale vremii și a exercitat o influență asupra multor scriitori ucraineni. Articolele publicate în acel ziar erau proucrainene și militau pentru unirea Bucovinei cu restul Ucrainei, iar, sub influența lor, Ievheniia Iaroșînska a început să citească scrierile autorilor ucraineni din alte părți ale Ucrainei și să studieze folclorul bucovinean. Ea a devenit astfel conștientă de bogăția patrimoniului cultural ucrainean și a început să scrie articole despre folclorul bucovinean (ritualuri de nuntă, broderii, modele de ouă de Paște) pentru publicațiile germane, cehe și ucrainene.
Sub influența lui Iuri Fedkovîci, Iaroșînska a început să adune și să înregistreze cântece populare, care au fost publicate în 1972 într-un volum intitulat „Cântece populare de la nord de Nistru” (în ). A cules 450 de cântece populare bucovinene, fiind distinsă pentru această colecție în 1889 cu o medalie de argint și un premiu monetar considerabil (500 de carbovaneți) de secțiunea etnografică a Societății Geografice Ruse.
În 1890 a început să scrie în limba ucraineană și a publicat povestiri, povești pentru copii și traduceri literare în ziarele regionale din Bucovina. Ea este considerată o succesoare a lui Iuri Fedkovîci, care a impulsionat-o să scrie povestirea „Dragostea credincioasă” (în ) despre un recrut care își abandonează iubita pentru a se căsători cu o altă femeie.
În cele peste trei duzini de opere literare, ea a prezentat scene realiste din viața populației locale, precum și povești de viață ale femeilor. Ea a scris, de asemenea, nuvele, eseuri pe teme contemporane și povești educative pentru copii, care au fost publicate, printre altele, în revista literar-științifică ilustrată Zoria din Liov, în ziarul Ruska Pravda din Viena, în revista Dzvinok și în ziarele Bukovîna, Narod și Batkivșcîna. Scrierile Ievheniei Iaroșînska oferă o imagine realistă a vieții din regiunea Bucovinei la începutul secolului al XX-lea. În lucrările sale, scriitoarea și-a exprimat opinia că intelectualitatea ucraineană trebuie să îndeplinească un rol important în educarea maselor și îmbunătățirea calității vieții lor. Scrierile autoarei sunt caracterizate prin lirism și printr-o influență vizibilă a folclorului, iar valoarea estetică a unora dintre ele este subminată de un didacticism pronunțat.
Scrieri (selecție) Peste Nistru (Понад Дністром, 1895) - nuvelă Trandafiri și spini (Рожі а терне, 1901) - nuvelă Perekînciîkî (Перекинчики, 1902) - nuvelă
Note
Legături externe Moștenirea folclorică a Ievheniei Iaroșînska Biografia Ievheniei Iaroșînska pe portalul educațional în limba ucraineană Український Центр
Categorie:Nașteri în 1868 Categorie:Decese în 1904 Categorie:Ucraineni bucovineni Categorie:Pedagogi ucraineni Categorie:Etnografi ucraineni Categorie:Scriitoare ucrainene Categorie:Feministe ucrainene Categorie:Decese în Cernăuți