Mykonos

300px|miniatura|Hartă a insulei 300px|miniatura|Portul insulei - Joseph Pitton de Tournefort, 1717 Mykonos (, sau ;, în , în )Micono, treccani.it/enciclopedia sau Insula Vânturilor este o insulă grecească din Marea Egee.

Mykonos face parte din insulele Ciclade, fiind situată între Tinos, Syros, Paros și Naxos. Suprafața insulei este de 85,5 km² și are o altitudine maximă de 341 de metri. Are o populație de aproximativ 10.134 de locuitori și o densitate de 120 loc/km². Majoritatea locuiesc în cel mai mare oraș, Mykonos, care se află pe coasta de vest. Orașul este, de asemenea, cunoscut sub numele de Chora (adică „orașul” în greacă, urmând practica obișnuită din Grecia, când numele insulei în sine este același cu numele orașului principal). Denumirea de Insula Vânturilor se datorează vânturilor foarte puternice care suflă de obicei pe insulă. Turismul este o industrie importantă, mai ales în timpul verii, iar Mykonos este cunoscută pentru viața sa de noapte vibrantă și pentru că este o destinație gay-friendly, cu numeroase unități de alimentație pentru comunitatea LGBT. Atracțiile turistice includ morile de vânt, Mica Veneție, Tria Pigadia, muzeele și numeroasele biserici, dintre care cea mai renumită este Biserica Panagia Paraportiani (Biserica Maicii Domnului).Duncan Garwood, Mediterranean Europe, 2009Lloyd E. Hudman, Richard H. Jackson, Geography of travel and tourism, 2003Harry Coccossis, Alexandra Mexa, The challenge of tourism carrying capacity assessment: theory and practice, 2004

Istorie Herodot menționează carienii ca fiind locuitorii originali ai insulei. Ionienii din Atena par să fi apărut aici la începutul secolului al XI-lea î.Hr. Numeroși oameni au locuit pe insula vecină Delos, la doar 2 km distanță, ceea ce însemna că Mykonos a devenit un loc important pentru provizii și tranzit. Cu toate acestea, în vremurile străvechi a fost o insulă destul de săracă, cu resurse agricole limitate. Locuitorii săi erau politeiști și venerau mulți zei.

Mykonos a intrat sub controlul romanilor în timpul Imperiului Roman și apoi a devenit parte a Imperiului Bizantin până în secolul al XII-lea. În 1204, odată cu căderea Constantinopolului în cruciada a patra, Mykonos a fost ocupată de Andrea Ghisi. Insula a fost devastată de catalani la sfârșitul secolului al XIII-lea și în cele din urmă a fost cedată conducerii venețiene directe în 1390.

În 1537, în timp ce venețienii încă stăpâneau insula, Mykonos a fost atacată de Khair ad-Din (Hayreddin Barbarossa), amiralul lui Suleiman Magnificul și o flotă otomană s-a stabilit pe insulă. Otomanii, sub conducerea lui Kapudan Pașa, au impus un sistem de auto-guvernare cuprinzând un guvernator și un consiliu de syndics. Când castelul Tinos a căzut în mâinile otomanilor în 1718, ultimii venețieni s-au retras din regiune.

Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Mykonos a prosperat ca centru comercial, atrăgând mulți imigranți din insulele din apropiere, pe lângă raidurile obișnuite ale piraților. În iunie 1794, a avut loc bătălia de la Mykonos purtată între navele britanice și franceze în portul principal al insulei.

Revoluția greacă împotriva Imperiului Otoman a izbucnit în 1821 și insula Mykonos a jucat un rol important, sub conducerea eroinei naționale, Manto Mavrogenous. Mavrogenous, o aristocrată bine educată, ghidată de ideile iluminismului, și-a sacrificat averea familiei pentru cauza elenă. Grecia a devenit un stat independent în 1830. O statuie a ei se află în mijlocul pieței Mando Mavrogenous din orașul principal.Δρακάκης Ανδρ., «Μια δίκη κατά της Μαντούς Μαυρογένη. (Σελίδες από τη ζωή της)», Δελτίο Ιστορικής και Εθνολογικής Εταιρείας της Ελλάδος, τομ. 25 (1982), σελίδα 217-266

Ca urmare a navigației și a activității comerciale, economia insulei a crescut rapid, dar a scăzut din nou la sfârșitul secolului al XIX-lea, mai ales după deschiderea Canalului Corint în 1904 și primul război mondial la începutul secolului al XX-lea. Mulți miconieni au părăsit insula pentru a găsi de lucru în Grecia continentală și în multe țări străine, în special în Statele Unite ale Americii.

Turismul a ajuns în curând să domine economia locală, datorită foarte multelor săpături importante efectuate de Școala franceză de arheologie, care a început să activeze în Delos din 1873. Mykonos a devenit popular în rândul turiștilor internaționali „jet set” în anii 1960, apoi a devenit o destinație turistică gay populară în anii 1980. În anii 2000, Mykonos a ajuns una dintre cele mai scumpe insule din Grecia.

Mitologie În mitologia greacă, Mykonos a fost numit după primul său conducător, Mykonos (Μύκονος),Stephanus of Byzantium, s. vv. Andros, Mykonos fiul sau nepotul zeului Apollo și un erou local. Se spune, de asemenea, că insula a fost locul unde a avut loc gigantomahia, marea bătălie dintre Zeus și giganți și locul unde Hercule a ucis giganții invincibili. Potrivit legendei, rocile mari care se găsesc pe toată insula ar fi cadavrele pietrificate ale giganților.

Geografie

Insula are o suprafață de 85,5 kilometri pătrați și o altitudine maximă de 341 metri. Este situată la 150 de kilometri est de Atena, în Marea Egee. Insula nu are râuri, dar conține numeroase pâraie sezoniere dintre care două au fost transformate în rezervoare.

Insula este compusă în mare parte din granit, iar terenul este foarte stâncos, cu multe zone erodate de vânturile puternice. Lutul și baritina de înaltă calitate, care este un mineral folosit ca lubrifiant în forarea petrolului, au fost exploatate în partea de est a insulei Mykonos de la sfârșitul anilor 1900.

Se produc 4.500 de metri cubi de apă zilnic, prin osmoză inversă a apei de mare, pentru a ajuta la satisfacerea nevoilor populației și a vizitatorilor.

Insula are o populație de aproape 12.500 de locuitori, dintre care majoritatea locuiesc în orașul principal Chora.

Cele zece așezări de pe insulă sunt: Agios Ioannis, Agios Stefanos, Ano Mera, Ftelia, Kalafati, Mykonos sau Chora, Ornos, Platys Gialos, Psarrou și Tourlos. Climă Mykonos are un climat fierbinte semi-arid (clasificare Köppen; BSH) din cauza precipitațiilor generale reduse, deși are o mulțime de caracteristici mediteraneene și este puternic influențat de Marea Mediterană. Soarele strălucește timp de 300 de zile pe an. Sezonul ploios durează din luna octombrie până în martie. Vegetația urmează modelul tipic din regiune și crește din timpul toamnei până la începutul verii. Temperatura medie zilnică în timpul iernii este de aproximativ 15°C, în timp ce este vara este de 27°C. Temperatura medie pe timp de noapte este de 11°C iarna și 23°C vara.

Datorită vântului rece „meltemi” sezonier (similar cu celelalte insule Ciclade) și a mării moderate, zilele de vară sunt relativ răcoroase, uscate, însorite și plăcute. Motivul acestor precipitațiilor scăzute generale este umbra de ploaie a Munților Pindus, care usucă vânturile de vest (Munții blochează trecerea sistemelor meteorologice care produc ploaie și provoacă o „umbră” de uscăciune în spatele lor). Iernile în general sunt blânde și umede, cu multe zile însorite chiar și în mijlocul iernii. Zăpada este rară și nu rămâne prea mult timp pe jos atunci când cade.

Guvernare

Municipalitatea Mykonos (oficial: în greacă: Δήμος Μυκόνου) este o unitate regională separată din regiunea Mării Egee și singurul municipiu din unitatea regională. Ca parte a reformei guvernamentale Kallikratis (Callicrates) din 2011, unitatea regională Mykonos a fost creată dintr-o parte a fostei prefecturi Ciclade. Municipalitatea, neschimbată la reforma Kallikratis, include și insulele Delos, Rineia și câteva insulițe nelocuite. Suprafața totală a municipiului este de 105,183 km2.

Primarii din Mykonos au fost: 1975-1978 Φραγκίσκος Νάζος (Frangkiskos Nazos) 1979-1990 Ματθαίος Αποστόλου (Matthaios Apostolou) 1991-2010 Χρήστος Βερώνης (Christos Veronis) 2011-2014 Αθανάσιος Κουσαθάνας-Μέγας (Athnanasios Kousathanas-Megas) 2014- Κωνσταντίνος Κουκάς (Konstantinos Koukas)

Date demografice Pe insulă se află 10.134 de locuitori (2011) dintre care majoritatea locuiesc în cel mai mare oraș, Mykonos, cunoscut și sub numele de „Chora” (adică „Orașul” în greacă, o denumire comună în Grecia când numele insulei în sine este la fel ca numele orașului principal).

An Populația municipiului 1971 3.863 1981 5.530 1991 6.179 2001 9.320 2011 10.134

Economie Fiind o insulă grecească, economia din Mykonos este strâns legată de mare. Cu toate acestea, odată cu creșterea turismului, acesta are un rol minor în timpul verii. Atracții turistice Biserici miniatura|Biserica Panagia Paraportiani

Pe insulă se găsesc numeroase biserici. Motivul abundenței bisericilor este că, timp de câțiva ani, pentru a construi o casă, insularilor li s-a cerut să construiască mai întâi o biserică pe pământul lor. Biserica Panagia Paraportiani (Biserica Maicii Domnului, în ) este una dintre cele mai renumite structuri arhitecturale din Grecia. Este situată în cartierul Kastro, în Chora. Numele său înseamnă literalmente „Doamna Maicii Domnului a Porții Laterale” în greacă, deoarece intrarea sa a fost găsită la poarta laterală a intrării în zona Kastro. The Mykonos Guide Complete for Iphone

Construcția acestei biserici a început în 1425 și nu a fost finalizată până în secolul al XVII-lea. Această impresionantă biserică văruită este formată din cinci biserici separate care sunt unite: cele patru biserici (dedicate Sfântului Eustațiu, Sfântului Sozon, Sfinților Doctori fără de arginți (Anargyroi) și Sfintei Anastasia) sunt la nivelul solului și constituie baza celei de-a cincea biserici care a fost construită deasupra lor. Description of the Churches of Mykonos, Greece

Biserica Catolică este singura biserică catolică de pe insulă a fost construită în 1668 și renovată în 1677 de către episcopul Leandros Zanthakis. Icoana Fecioarei Maria și a pruncului Iisus dintre Sfântul Dominic și Sfânta Ecaterina de Siena a fost transportată la Mykonos de la Veneția în anul 1715. Un incendiu care a avut loc la 1 mai 1991 a afectat o parte a bisericii. Până în octombrie 1997, biserica a fost restaurată și redeschisă publicului.

Morile de vânt

Morile de vânt Mykonos sunt o caracteristică iconică a insulei grecești Mykonos. Acestea pot fi văzute din fiecare punct al satului Mykonos, principalul sat al insulei, care este adesea numit Chora (care se traduce și ca „Țară” în greacă, dar se referă la „Orașul” unei insule) pe insulele grecești. Morile de vânt sunt primele obiecte pe care le vede cineva când intră în portul Alefkandra, deoarece se află pe un deal cu vedere asupra zonei. Majoritatea morilor de vânt sunt construite spre nord, unde clima insulei produce cele mai puternice vânturi în cea mai mare parte a anului. În prezent există 16 mori de vânt pe Mykonos, dintre care șapte sunt poziționate pe dealul din Chora. Cele mai multe dintre ele au fost construite de venețieni în secolul al XVI-lea, dar construcția lor a continuat până la începutul secolului al XX-lea. Au fost folosite în primul rând pentru măcinarea grâului. Erau o sursă importantă de venit pentru locuitori. Utilizarea lor a scăzut treptat până la încetarea producției la mijlocul secolului al XX-lea. Arhitectura fiecăruia dintre ele este similară, toate au o formă rotundă, culoare albă și acoperiș ascuțit și ferestre foarte mici. Astfel de mori de vânt se găsesc în aproape toate insulele Ciclade. Una dintre aceste mori de vânt a fost transformată într-un muzeu. Întregul sat Chora și o parte a portului sunt vizibile din acest punct.Gone with the wind: A short history of Mykonos' windmills

Petros, pelicanul