alt=Dental Implant|miniatura|285x285px| Implant dentar, ilustrație 3D
Implantul dentar, cunoscut și sub denumirea de implant dentar endoosos, este o componentă chirurgicală care interferează cu oasele maxilare, rolul de bază al acestora fiind unul de suport pentru viitoarele coroane, punți și proteze dentare. Procesul prin care implanturile moderne se fixează în os poartă denumirea de osteointegrare și constă în formarea de țesut osos în jurul implantului crescând astfel stabilitatea și integrarea acestuia în organism. Este necesar un timp variabil pentru vindecare și finalizarea osteointegrării înainte ca viitoarele proteze să poată fi atașate de implanturi.
Rata de succes depinde de starea generală de sănătate a pacientului și de medicația pe care o urmează.
De asemenea, trebuie evaluate forțele masticatorii. În cazul în care valoarea acestor forțe este prea mare sau nu se distribuie uniform, poate fi afectată integritatea implantului. Planificarea poziției și a numărului de implanturi este esențială pentru succesul tratamentului pe termen lung deoarece forțele biomecanice create în timpul masticației pot fi semnificativ crescute.
Poziția implanturilor este determinată de poziția și unghiul dinților adiacenți. În urma extracțiilor și odată cu trecerea anilor, osul se resoarbe fiind astfel nevoie de anumite intervenții chirurgicale înainte de a se insera implanturile.
Acestea sunt adiția de os și sinus lift-ul, iar prin intermediul lor se pot recrea artificial osul și spațiul de care au nevoie implanturile să se integreze corespunzător sau se poate
După inserarea implanturilor și așteptarea osteointegrării, se poate începe tratamentul protetic care poate fi realizat prin două tipuri de proteze: o proteză fixă sau o proteză mobilă, detașabilă. Pentru ambele tipuri de restaurări protetice este nevoie de un bont fixat de implant. La protezele fixe coroana se cimentează peste bont sau este înșurubată. În cazul protezelor detașabile, se va crea un sistem diferit prin care aceasta poate fi îndepărtată.
Riscurile și complicațiile legate de terapia prin implanturi se împart în mai multe categorii. Una dintre ele se referă la cele care apar în timpul intervenției chirurgicale (sângerări excesive sau leziuni nervose).
Următoarea categorie de complicații apare în primele 6 luni de la inserarea implanturilor (infecția și realizarea necorespunzătoare a osteointegrării), iar cele care apar pe termen lung se referă la peri-implantită și problemele datorate masticației.
Studiile arată că un implant realizat în prezența țesuturilor sănătoase și bine integrat poate avea o rată de supraviețuire în primii 5 ani de 98% și o durată de viață pentru restaurările protetice de aproximativ 10-15ani.
Utilizarea principală a implanturilor dentare este de a fi sprijin pentru protezele dentare. Implanturile sunt utilizate și indicate atât pentru cazurile în care lipsește un singur dinte cât și pentru cele în care lipsesc toți dinții, iar pacientul este edentat total.
Totodată, implanturile pot fi asociate și cu alte manopere în-afară de cele care servesc la protezarea edentațiilor. Astfel, ele pot fi utilizate în ortodonție pentru a asigura ancorarea dinților și pot fi folosite și în intervenții chirurgicale extrem de complexe în care se urmărește corectarea deformărilor faciale. În acest caz, implanturile servesc la ancorarea unei proteze faciale care va înlocui o parte a feței.
Restaurarea cu ajutorul implantului în cazul edentației unui singur dinte
În cazul în care pacientul prezintă un singur dinte lipsă, iar spațiul este între doi dinți indemni, se poate opta fie la inserarea unui implant și ulterior a unei coroane pe implant, restaurarea fiind independentă neafectând dinții vecini, fie la realizarea unei punți dentare prin care dinții vecini spațiului edentat vor servi ca sprijin pentru o coroană falsă. De menționat ca un dezavantaj important în acest caz este faptul că dinții stâlpi vor trebui șlefuiți și de la caz la caz devitalizați pentru a face posibil tratamentul. De asemenea, osul de la nivelul dintelui extras se va resorbi cu timpul. Din aceste considerente, odată cu evoluția tehnologică și promovarea procedurilor minim invazive la nivelul dinților, specialiștii recomandă implanturile.
Restaurarea cu ajutorul implanturilor a unor edentații extinse
În cazul în care pe arcadă există mai mulți dinți lipsă, unul din tratamentele recomandate este realizarea unei punți pe implanturi. De exemplu, dacă lipsesc 3 dinți vecini, se poate opta pentru inserarea a două implanturi și realizarea unei coroane false între ele. Astfel, 2 implanturi pot susține 3 dinți. Aceste punți sunt similare cu cele convenționale cu excepția faptului că dinții stâlpi nu vor mai fi dinții naturali, ci vor fi reprezentați de implanturi dentare. alt=implant dentar toata gura|miniatura|373x373px|restaurarea cu ajutorul implanturilor dentare in cazul edentatului total În cazul în care pacientul este edentat total, se poate opta pentru inserarea unui număr variabil de implanturi în funcție de caz și de posibilități urmată de realizarea unei proteze fixe sau detașabile pe aceste implanturi. Acest tratament este mult superior față de protezele totale clasice, sprijinul, stabilitatea și menținerea fiind mult superioare. De asemenea, acest tip de proteză crește foarte mult calitatea vieții pacientului.
Utilizarea mini-implanturilor în tratamentele ortodontice
Implanturile dentare sunt utilizate la pacienții cu nevoi ortodontice ca dispozitiv pentru ancorarea temporară facilitându-se astfel mișcarea ortodontică a dinților prin furnizarea unui punct de ancorare suplimentar. Pentru ca dinții să se poată mișca, trebuie aplicată o forță în direcția mișcării dorite. Astfel, sunt stimulate celule din ligamentul parodontal rezultând remodelarea osoasă, îndepărtând osul în direcția de deplasare a dintelui. Pentru a genera o forță la nivelul unui dinte, este nevoie de un punct de ancorare. De obicei, implanturile concepute pentru a facilita tratamentul ortodontic sunt de mici dimensiuni și nu se integrează complet astfel că, la sfârșitul tratamentului, pot fi îndepărtate cu ușurință.
Mini-implanturi
Un alt tip de mini-implanturi sunt cele care oferă pacienților edentați total sau parțial edentați proteze tranzitorii cu încărcare imediată, în timpul în care se lucrează la restaurările definitive. S-au realizat multe studii clinice cu privire la utilizarea acestor mini-implanturi ca restaurări definitive, însă rata de succes a tratamentelor este de scurtă durată.
Implanturi pentru atrofia osoasă severă În cazul pacienților cu atrofie osoasă severă se pot utiliza niște implanturi speciale, precum implanturile zigomatice și implanturile subperiostale.
Implantul dentar subperiostal alt=Implant dentar subperiostal la maxilar|miniatura|Implant dentar subperiostal la maxilar Implanturile subperiostale nu reprezintă un simplu șurub de titan, precum implanturile convenționale endoosoase, ci utilizează un schelet din titan 100% biocompatibil, realizat cu ajutorul laserului, care acoperă complet osul maxilar sau mandibular și oferă suport stabil și precis pentru lucrareă fixă. Acesta se adreseaza persoanelor care suferă de atrofie osoasă severă și în cazul cărora nu se pot utiliza implanturile endoosoase.
Pe baza scanărilor digitale și a Computerului Tomograf se realizează un schelet personalizat din titan 100% biocompatibil, care va înlocui osul necesar inserării implanturilor. Se realizează un model 3D al osului pacientului, care este apoi trimis la un centru specializat în crearea acestui sistem customizat. Pe baza acestui model se realizează scheletul din titan 100% biocompatibil, sistem unic, pesonalizat, care se mulează perfect pe osul pacientului.
Scheletul din titan este fixat direct sub tesutul gingival, cu ajutorul unor microșuruburi speciale, care datorită analizei Computerului Tomograf vor fi poziționate în zonele ideale pentru fiecare pacient în parte. Microșuruburile sunt ancorate în os cu ajutorul unui ghid chirurgical printat 3D, realizat de asemenea personalizat pe cazul pacientului. Astfel se vor evita formațiuni anatomice, cât și defectele osoase ce ar trebui rezolvate. Nu este necesar timp de așteptare pentru vindecare, pentru ca acestea sunt concepute să asigure o stabilitate și o fixare perfectă.
Implanturile zigomatice alt=Implanturi dentare zigomatice|miniatura|Implanturi dentare zigomatice Sunt implanturi dentare lungi ce se inserează la maxilar, străbat sinusurile, iar vârful lor se ancorează direct în osul pometelui (osul zigomatic).
Acestea au o înălțime între 35-55 mm și sunt de 3-4 ori mai lungi decât implanturile tradiționale. Lungimea acestora depinde de distanța dintre osul zigomatic și creasta alveolară.
Operația de inserare a acestui tip de implanturi dentare este una foarte complexă.
Exista doua tipuri de cazuri pentru implanturile zigomatice:
2 implanturi zigomatice + implanturi normale alt=2 implanturi zigomatice + implanturi clasice|miniatura|2 implanturi zigomatice + implanturi clasice Atunci când pacientul prezintă atrofie verticală severa de os în zona posterioară a maxilarului și atrofie verticală moderată în partea anterioară a maxilarului se pot insera implanturi clasice în maxilarul anterior și câte un implant zigomatic pe fiecare parte în maxilarul posterior. În acest fel, lucrarea protetică va fi extinsă pâna în zona molarilor, având un sprijin uniform pe ambele părți.
4 implanturi zigomatice – Quad Zygoma alt=4 implanturi zigomatice – Quad Zygoma|miniatura|4 implanturi zigomatice – Quad Zygoma Atunci când pacientul prezintă atrofie verticală severă de os atât în zona posterioară a maxilarului cât și în regiunea anterioară a maxilarului se inserează 4 implanturi zigomatice, două în maxilarul anterior și două în maxilarul posterior.
Compoziția implanturilor
Materialul de elecție din care sunt confecționate implanturile este titanul, disponibil în 4 clase, în funcție de cantitatea de carbon, azot, oxigen și fier.
Planificarea
Planificarea pentru inserarea implanturilor se concentrează atât pe starea generală de sănătate a pacientului, cât și pe starea țesuturilor din jurul locului unde urmează a fi inserat implantul.
Există puține condiții de sănătate care împiedică în mod absolut plasarea implanturilor, deși există și anumite condiții relative care cresc riscul de eșec. Igiena orală deficitară, fumătorii și diabeticii prezintă un risc mai mare de a dezvolta peri-implantită, crescând astfel riscurile de eșec pe termen lung.
De asemenea, utilizarea pe termen lung a steroizilor și bolile precum osteoporoza sau alte boli care afectează oasele, pot crește semnificativ riscul de eșec.
Unele studii s-au concentrat pe posibilul efect negativ pe care radioterapia îl poate avea asupra implanturilor, însă s-a concluzionat faptul că în condiții de igienă orală riguroasă și controale regulate, rata de succes a implanturilor în cazul radioterapiei este bună.
Considerente biomecanice
Succesul pe termen lung al implanturilor este determinat de forțele masticatorii pe care acestea trebuie să le susțină. Neavând ligament parodontal, pacienții nu resimt nicio senzație de presiune în timpul masticației rezultând astfel forțe mai mari.
Pentru a compensa acest incovenient, amplasarea implanturilor trebuie să distribuie toate forțele uniform asupra protezelor pe care acestea le susțin. Forțele prea mari pot duce la fracturarea protezelor, a unor componente ale implanturilor sau resorbția osului adiacent implantului.
Localizarea finală a implanturilor se bazează atât pe factori biologici (tipul osos și structurile de vecinătate), cât și pe factori mecanici.
Implanturile plasate într-un os mai dens, precum cel de la nivelul mandibulei, au o rată de eșec mult mai mic comparativ cu cele plasate la nivelul maxilarului. Persoanele cu bruxism exercită asupra dinților o presiune constantă și puternică ceea ce crește posibilitatea de eșec.