miniatura| Ducesa Ioana de Pfirt (vitraliu, sec. al XIV-lea) Ioana de Pfirt (în ; ) a fost ducesă de Austria, prin căsătorie, din 1330 până la sfârșitul vieții.

Biografie Ioana a fost fiica cea mare a lui Ulrich al III-lea (1281–1324), conte de Pfirt și a soției sale, Ioana de Mömpelgard (1284–1349), fiica contelui Reinald de Chalon-sur-Saône și nepoată a ducelui Hugo al IV-lea de Burgundia.

Negocieri pentru căsătorie În 1324, odată cu moartea lui Ulrich al III-lea, ultimul conte de Pfirt, a început o epocă importantă în istoria Alsaciei. Moștenirea lăsată de conte fiicelor sale, Ioana și Ursula, cuprindea Sundgau, sudul Munților Vosgi împreună cu strategicul podiș numit „Poarta Burgundiei” și regiunea nordică de la poalele munților Jura.

Datorită avantajelor pe care le putea obține, ducele Austriei, Leopold I de Habsburg a reacționat repede la vestea morții contelui Ulrich al III-lea. El l-a îndemnat pe fratele său mai mic, Albert, să ceară oficial mâna Ioanei, fiica cea mare a lui Ulrich. Această căsătorie urma să aducă familiei de Habsburg importante teritorii în Alsacia.Sigrid-Maria Größing: Die Genies im Hause Habsburg, p. 14. Propunerea avea mari șanse să fie acceptată, deoarece pe de-o parte papa Ioan al XXII-lea, tutorele fiicelor lui Ulrich, nu dorea un conflict cu Habsburgii, iar pe de altă parte, mama lor, Ioana de Mömpelgard, avea destulă experiență în politică încât să găsească o soluție pentru compensarea moștenirii cuvenite Ursulei, fiica cea mică. Ea a despăgubit-o financiar pe Ursula (1315–1367), care a renunțat oficial la moștenire. Negocierile pentru căsătorie au avut succes și Ioana de Pfirt a încheiat contractul de căsătorie cu Albert pe 17 martie la Thann.Hellmut Andics: Die Frauen der Habsburger., pp. 45-46.

Mama Ioanei de Pfirt s-a căsătorit din nou cu Rudolf de Hessa, margraf de Baden-Baden. Cuplul a avut două fiice: Margareta și Adelaida.

Contribuția la mărirea teritoriilor familiei Ducesa Ioana de Austria, contesă de Pfirt la naștere, a fost o femeie neobișnuit de interesantă pentru timpul în care a trăit, inteligentă și prudentă deopotrivă. Talentată din punct de vedere politic, ea a fost un adevărat sprijin pentru soțul ei. Deși cel mai probabil căsătoria Ioanei cu Albert nu a fost una din dragoste, ea a fost sigur una datorată moștenirii pe care a adus-o în familie. Albert nu-și putea dori o soție mai eficientă în eforturile de a asigura și de a extinde posesiunile familiei.

Deoarece începând din 1330 paralizia îi provoca lui Albert mari dificultăți în timpul călătoriilor, Ioana, foarte activă, l-a reprezentat cu succes oriunde era necesar.Sigrid-Maria Größing: Die Genies im Hause Habsburg, p. 16. Ea a călătorit la Aquileia pentru a-l convinge pe patriarh să ia parte la o alianță premergătoare planului ce urma să aducă în final familiei de Habsburg ducatele Carintia, Craina și Marca Vindica. În 1336 Ioana a intermediat o alianță între Casa de Habsburg și Casa de Luxemburg, ceea ce a adus ulterior Habsburgilor teritorii care se întindeau până la Marea Adriatică.Hellmut Andics: Die Frauen der Habsburger., p. 50. În 1347 la Seefeld în Austria Inferioară, regele romano-german ales, Carol al IV-lea, din Casa de Luxemburg, a înfeudat pe ducele Albert și pe fiii săi cu Austria, Stiria, Carintia, Craina și Marca Vindica. Paralizat, dar înțelept, ducele Albert, iubitor de pace, era totuși un războinic priceput și nu ezita în fața acțiunilor militare dacă acestea promiteau obținerea unor avantaje. Astfel el a folosit prima ocazie pentru a ataca Patriarhia Aquileia. Ioana intermediase o alianță cu patriarhul în 1335 pentru a obține sprijinul necesar împlinirii ambițiilor soțului ei privind ducatul Carintia, dar pentru că el își atinsese deja scopul, nu mai avea nevoie de aliatul său. Astfel, a acaparat Chiusa, , Venzone, Gemona și alte câteva localități.Hellmut Andics: Die Frauen der Habsburger., p. 52. Așa a început extinderea posesiunilor familiei de Habsburg în ținuturile italiene.

Când Ioana a murit la nașterea ultimului ei fiu la vârsta de 51 de ani, ea a fost înmormântată în cripta Bisericii cartusiene din Gaming, pe care soțul ei o întemeiase în 1330. În 1358 Albert a fost înmormântat lângă soția sa.

Căsătorie și descendenți miniatura| Ducele Albert al II-lea de Habsburg (vitraliu, secolul al XIV-lea) Pe 26 martie 1324 la Viena contesa Ioana de Pfirt s-a căsătorit cu ducele Albert al II-lea de Habsburg (1298–1358), fiul regelui romano-german Albert I și al soției sale, Elisabeta de Gorizia-Tirol.Sigrid-Maria Größing: Die Genies im Hause Habsburg, p. 15. Începând din 1330 ducele Albert a fost afectat de paralizia brațelor și picioarelor, cel mai probabil cauzată de poliartrită, deși s-a speculat și ideea urmării unei otrăviri.Sigrid-Maria Größing: Die Genies im Hause Habsburg, p. 13. Acesta a fost un mare nenoroc deoarece, în ciuda celor șase ani de căsătorie, ei nu aveau încă niciun copil. În 1337 ducele Albert, foarte credincios, a făcut un pelerinaj la moaștele sfinților renani aflate la Köln și Aachen. Miracolul sperat s-a întâmplat: pe 1 noiembrie 1339, ducesa în vârstă de 39 de ani a născut primul ei copil, Rudolf. Deși exista credința că se pot întâmpla minuni, totuși nașterea primului copil la vârsta înaintată a ducesei, după 15 ani de căsătorie, și paralizia de care suferea Albert erau motive suficiente pentru ca această minune să fie pusă la îndoială.Hellmut Andics: Die Frauen der Habsburger., p. 47. Din cei unsprezece copii rezultați din căsătoria Ioanei de Pfirt cu Albert al II-lea, doar șase au supraviețuit:

Rudolf al IV-lea (1339–1365), căsătorit în 1353 cu Caterina de Luxemburg, fiica împăratului Carol al IV-lea;

Caterina (1342 –10 ianuarie 1381),Adolph von Wolfskron: Die Bilder der Hedwigslegende., după un manuscris din 1353 al bibliotecii piariștilor din Schlackenwerth care cuprinde extrase din textul original și adnotări istorice, editura Fleischer, Leipzig, 1846, p. 50, nota. 56. călugăriță la Mănăstirea Sfânta Clara din Viena;Aquilin Julius Caesar: Staat- und Kirchengeschichte des Herzogthum Steyermarks. 1785-1788, vol. 5, p. 338 înmormântată în Catedrala Sf. Ștefan din Viena; Margareta (1346–1366), căsătorită în 1359 cu contele Meinhard al III-lea de Gorizia-Tirol și în 1364 cu margraful Henric al Moraviei;

Frederic al III-lea (1347–1362), duce al Austriei; Albert al III-lea cel cu Coadă (1348–1395), fondatorul Liniei Albertine a Casei de Habsburg, duce al Austriei, căsătorit în 1366 cu Elisabeta de Luxemburg, apoi în 1375 cu Beatrice de Nürnberg-Hohenzollern (1355–1414), fiica lui Frederic al V-lea de Nürnberg;

Leopold al III-lea cel Drept (1351–1386), fondatorul Liniei Leopoldine a Casei de Habsburg, duce al Austriei, căsătorit în 1365 cu Viridis Visconti, fiica lui Bernabò Visconti, conducător al signoriei Milano.

Cinci copii ai cuplului s-au născut morți sau au murit fără a fi botezați la scurt timp după naștere. Toți au fost îngropați în Cripta ducală din Catedrala Sf. Ștefan din Viena.

În anul nașterii primului lor copil, Rudolf, familia de Habsburg pierduse deja toți moștenitorii de sex masculin, iar dinastia părea că se va stinge.

Concluzii Ioana de Pfirt, una dintre cele mai importante femei din istoria familiei de Habsburg, a reușit să schimbe soarta acesteia atunci când părea deja sortită dispariției. Mult timp istoria a dat uitării această pereche ciudată. Odată cu secularizarea averilor mănăstirești în timpul împăratului Iosif al II-lea, au fost valorificate sicriele scumpe ale celor doi soți aflate în Biserica cartusiană Gaming. Mai târziu împăratul Francisc al II-lea, aflând despre soarta rămășițelor lor, a dat ordin ca ei să fie din nou înmormântați cu cinste în cripta aceleiași biserici, probabil înțelegând că Albert și Ioana au făcut pentru familia de Habsburg mult mai mult decât unii dintre împărații care i-au urmat.Hellmut Andics: Die Frauen der Habsburger., p. 53.

Note

Bibliografie

Constantin von Wurzbach: Habsburg, Johanna Erbgräfin von Pfyrt. în: Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich. partea a 6-a, Kaiserlich-königliche Hof- und Staatsdruckerei, Viena 1860, pp. 287-288. (Versiune online). Johanna von Pfirt. în: Brigitte Hamann (ed.): Die Habsburger. Ein biographisches Lexikon. Piper, München, Zürich, 1988, . Richard Reifenscheid: Die Habsburger. Von Rudolf I. bis Karl I., Editura Tosa, Viena 1994, . Hellmut Andics: Die Frauen der Habsburger, Fritz Molden, Viena, 1969, pp. 45-53. Sigrid-Maria Größing: Die Genies im Hause Habsburg, Editura Amalthea, Viena, 2011, .

Categorie:Nașteri în secolul al XIV-lea Categorie:Decese în 1351 Categorie:Decese pe 15 noiembrie Categorie:Ducese Categorie:Decese la naștere