Vasil Barladeanu (în ; ) a fost un istoric de artă, poet, jurnalist, politician și românist ucrainean, membru al Uniunii Scriitorilor și al Uniunii Jurnaliștilor din Ucraina.

A fost autor a peste o mie de lucrări științifice, publicistice și jurnalistice în limbile ucraineană, rusă, română, germană, engleză și franceză.

Prin decretul președintelui Ucrainei Viktor Iușcenko din 26 noiembrie 2005, i s-a acordat Ordinul de merit, gradul III.

Biografie S-a născut în satul Șipca din județul Dubăsari, Guvernământul Transnistriei, în familia generalului armatei RPU, Andrii Hulîi-Hulenko. Când avea trei ani, tatăl a fost condamnat la muncă forțată în minele de uraniu din Mongolia, unde a și murit.

În 1964, a absolvit Școala corespondenților de război din Odesa, iar în 1970, la Facultatea de Filologie a Universității din Odesa.

În calitate de istoric de artă, în anii 1966-1969 a făcut practica în muzee din Moscova, Leningrad, Ucraina de Vest și Galeria Națională din Praga.

În anii 1971-1972 a studiat la Facultatea de Istorie și Filologie a Universităților din București și Sofia. Din decembrie 1969 până în mai 1974, a condus sala de istorie a artei din cadrul Universității din Odesa, ulterior, a predat istoria artei mondiale și ucrainene, literatura clasică europeană, etică și estetică la Institutul de ingineri marini din Odesa. A studiat arta populară ucraineană, legăturile medievale literare, artistice și religioase ale Ucrainei cu Bulgaria, Serbia, Grecia, Italia și principatele române.

A fost prizonier politic în perioada anilor 1977-1983, fiind învinuit de naționalism ucrainean. Persecuția sistematică a început însă în mai 1972, în timpul unui interogatoriu la departamentul regional al KGB, drept urmare, a fost expulzat din PCUS, ulterior, demis din funcția sa de la Universitatea din Odesa. A fost, de asemenea, concediat de la Muzeul de Arhitectură și Viață Populară din Kiev.

A fost eliberat la 28 februarie 1983, după care a lucrat la Odesa ca electrician. În această perioadă scrie povestea „Pe drumul mamei” (В дорозі до матері), drama istorică „Ovidiu” (Овідій), o colecție de poezii „Către Oksana” (До Оксани), precum și o serie de articole despre istoria culturii ucrainene.

La 6 septembrie 1987, împreună cu deținuții politici Mîhailo Horîn, Ivan Ghel, Zorian Popadyuk, Stepan Hmara și Viaceslav Ciornovil, a creat Grupul de inițiativă ucraineană pentru eliberarea prizonierilor de conștiință, care la 8 septembrie a intrat în Comitetul internațional pentru protecția prizonierilor politici.

În septembrie 1987, a intrat în redacția revistei „Buletinul ucrainean” (Український вісник) restaurat de Ciornovil în același an, membru al comitetelor editoriale ale revistelor „Catedra” (Кафедра) și „Perspectivele ucrainene” (Українські перспективи).

În 1990, Barladeanu a vizitat Canada și Statele Unite cu prelegeri despre situația politică din Ucraina. La Toronto a publicat colecții din eseurile sale: „La porțile statului” (Біля воріт держави) și „Încă o dată despre captivitate” (Ще раз про неволю). A publicat zeci de articole în presă pe probleme politice: „Cea de-a cincea coloană” (П'ята колона), „Cum să dezlegăm nodul moldovenesc” (Як розв'язати молдавсь-кий вузол), „Cum să tăiem nodul din Crimeea” (Як розрубати кримський вузол), „Istoria banditismului moscovit” (Історія московського бандитизму) etc. În 1992, a revenit la predare la Universitatea din Odesa, în 1993 a editat revista „Perspective ucrainene” (Українські перспективи) din Chișinău, în 1994 a ținut cursuri la Academia Teologică a Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

A decedat la 3 decembrie 2010.

Referințe

Bibliografie Український вісник. Вип. 7, 8, 9—10. — Париж-Балтимор: Смолоскип, 1971.— С. 145—148, 191—194, 265—267. Хроника текущих событий.— Нью-Йорк: Хроника, 1977, вип. 44.— С. 6, 32, 35, 116—117; вип. 45.— С. 23—26; вип. 47.— С. 107—108, 125, 139; 1978, вип. 48.— С. 65; вип. 51.— С. 80; 1980, вип. 54.— С. 34, 65; вип. 56.— С. 111—112; 1981, вип. 58.— С. 74. Суд у справі Василя Барладяну (27-29.06. 1977) // Український правозахисний рух. До-кументи і матеріали УГГ.— Торонто-Балтимор: Смолоскип, 1978. — С. 318—323, 371—381. Вісник репресій в Україні. Закордонне представництво Української Гельсінської групи. Редактор-упорядник Надія Світлична. Нью-Йорк. 1980—1985 рр. — 1980: 4-21, 8-25, 9-3, 10-17; 1981: 2, 3; 1982; 1984: 9—12 М.Заярний. У рясі правозахисника // Радянська Україна, 1989. — 8 лютого. Романов Дм. Не стареют методы НКВД. // Труд, 1992. — 19 ноября. Г.Касьянов. Незгодні: українська інтелігенція в русі опору 1960-1980-х років.— К.: Либідь, 1995.— С. 169. Українська Громадська Група сприяння виконанню Гельсінкських угод: В 4 т. Т. 1.: Особистості / Харківська правозахисна група; Упорядники Є. Ю. Захаров, В. В. Овсієнко. — Харків: * Фоліо, 2001. — Т.1, с. 20, 28, 31, 39, 40; т. 2, с. 92, 104, 116–117, 127, 134, 137, 139, 164–168, 184; т. 3, с. 48, 68, 91, 110–111; т. 4. с. 75, 140–141, 238–242. Анатолій Глущак. Василів хресний шлях // Літературна Україна, 2002. — 24 жовтня. Захаров Борис. Нарис історії дисидентського руху в Україні (1956–1987). / Харківська правозахисна група; Худож.-оформлювач Б.Захаров. — Харків: Фоліо, 2003. — С. 29, 36, 37. Архів Управління Служби безпеки України в Одеській області. Спр. 16260-П. — Т. 4. Арк. 261–272.

Categorie:Nașteri în 1942 Categorie:Decese în 2010 Categorie:Oameni din Transnistria Categorie:Istorici de artă Categorie:Poeți sovietici Categorie:Poeți ucraineni Categorie:Jurnaliști ucraineni Categorie:Româniști Categorie:Absolvenți ai Universității din Odesa Categorie:Absolvenți ai Universității din București Categorie:Absolvenți ai Universității din Sofia Categorie:Victime ale represiunii sovietice Categorie:Decese în Odesa Categorie:Disidenți sovietici