Tanasi Nastu

TanasiO mare „mică istorie”..., Gica, 2015, p. 94 (Atanas)O mare „mică istorie”..., Gica, 2015, p. 125 Nastu (scris uneori și ca Thanasi Nastu,Trandu, Custandin; Ishã di tipuseri la tipografia "Argjiro" Gjirocastro, Albanii cartia al Custandin Trandu "Lunjina dit sinduki"; Fârshârotu, Nr. 37 August 2015; p. 8; accesat la 30 decembrie 2023 ) a fost un armatol aromân din regiunea Corcea, activist al Propaganda românească printre vlahii din Balcani. Date controversate, în prezent, indică faptul că acesta ar fi fost membru și al unei formațiuni paramilitare a Organizația Revoluționară Internă Macedoneană.

Primii ani

S-a născut pe 24 iulie ; Tanasi A. Nastu, A Macedono-Romanian Freedom Fighter - 45 Years Since His Death; Balkania, Vol. VI, Nr. 2, aprilie 1972, pp. 24-25 (informații preluate din versiunea articolului omonim din Wikipedia în bulgară) în anul 1879 în , astăzi aflată în regiunea Korçë (Corcea) din AlbaniaTrandu, Custandini; Giunamea al Thanasi Nastu (1879-1926); Booksie Publishing House; 2016; accesat la 31 decembrie 2023(și pe atunci în Imperiul Otoman) fiind unul dintre cei trei copii aiTrandu, Custandini; Pi toarrâ di fîrshirots. Dupu un manuscript di Nikulaki Colimitra (Var. 2); Booksie Publishing House; 2017; accesat la 30 decembrie 2023 lui Kendra (Chendra) Nastu, cunoscut drept „Kendra Dascălul” și ai lui Vasila, soră a celnicului Kita (Chita) Colimitra. Ceilalți doi copii au fost sora Hristula, măritată cu Thanasi Trandu și un frate pe nume Busha.

Tatăl său a studiat în Tesalia și apoi a absolvit gimnaziul românesc din orașul Corcea, după care a predat limba română în satul natal și în Corcea. Tanasi Nastu, după ce mai întâi a învățat la școala românească din satul natal, a mers mai departe să studieze la Corcea și la Berat, și în cele din urmă la liceul român din Bitola, unde a intrat în contact cu activitatea revoluționarilor bulgari și aromâni.

Activitatea din Macedonia Atanas (Tanasi) Nastu a condus; Memorii (Biblioteca Culturii Aromâne); Editura Predania; București; 2001; p. 24; accesat la 31 decembrie 2023 una dintre cele două cete de armatoli din zona Pleasa–Corcea. A lucrat ca funcționar administrativ otoman timp de câțiva ani, pentru ca în perioada 1904-1905 să emigreze în Statele Unite ale Americii. În 1905 a revenit în orașul său natal, unde a devenit membru al organizației aromâne naționaliste antigrecești.

Există versiunea conform căreia Tanasi Nastu l-ar fi ucis pe mitropolitul grec de Corcea, (astfel cum afirmă istoricul bulgar ), împreună cu Apostol Kocikona (Apostoll Cușcona),O mare „mică istorie”..., Gica, 2015, p. 95 drept răzbunare pentru caterisirea lui Haralambie Balamace, după care ar fi fugit împreună cu acesta prin Pogradeț și Ohrida, la Bitola. Conform lui Alexandru Gica, faptul că Tanasi Nastu l-ar fi ucis pe eposcopul Fotios (la 22 septembrie 1906)O mare „mică istorie”..., Gica, 2015, p. 93 este doar o legendă, care, are la bază o confuzie de identitate între Tanasi Nastu și Apostoli (Apostoll) Nastu (zis și Cușcona), membru al bandei fraților Topulli. Condus de – fondator al Comitetului Albanez Pentru Libertatea Albaniei din Bitola și de , grupul respectiv este responsabil de asasinarea lui Fotios, unele dintre versiuni creditându-l în acest context, în mod direct pe Apostoli.O mare „mică istorie”..., Gica, 2015, p. 95

La Bitola, tot conform lui Anastasov, cei doi (Tanasi Nastu și Cușcona) s-au alăturat Organizația Revoluționară Internă Macedoneană și au format un detașament bulgaro-aromân, care, a acționat în zona , , , Boboștița, Pogradeț, Bilisht și la nord până la Ohrida și s-a confruntat cu autoritățile turcești și cu detașamentele paramilitare grecești. După izbucnirea Revoluției Junilor Turci, în iulie 1908 Nastu a revenit cu detașamentul său în Corcea. Cu toate acestea însă, o cercetare realizată de istoricul Nikola Minov și publicată la Skopje în anul 2018, nu a găsit evidențe care să confirme că gruparea condusă de Tanasi Nastu și Apostoli Nastu (Cușcona) ar fi acționat în calitate de membru al ORIM. Nu au fost găsite, de asemenea, nici date care să indice că gruparea ar fi fost finanțată din fonduri românești. МИНОВ, Никола [Minov, Nikola]; „Романските“ чети на Македонската Револуционерна Организација 1906-1908 [Grupările înarmate „românești” ale Organizației Revoluționare Macedonene 1906-1908]; Историја [Jurnalul de Istorie] год. LIII, бр. 2, 2018; Скопје [Skopje]; p. 55; accesat la 31 decembrie 2023 În timpul violențelor din O mare „mică istorie”..., Gica, 2015, p. 123 din 1914, forțele autonomiste grecești au atacat Corcea, inclusiv după semnarea , ceea ce a condus la o criză umanitară de proporții. Aflat în cadrul unui deteașament aromân de autoapărare din Corcea de 120 de oameni, Tanasi Nastu a condus un grup al acestuia, care, după ce a contribuit la retragerea din Corcea a unui convoi format din oficialități, ofițeri olandezi și refugiați, a rămas sub comanda căpitanului Gillardi să apere Vlora.O mare „mică istorie”..., Gica, 2015, p. 124

Activitatea din România După divizarea finală a Macedoniei, Tanas Nastu a ajuns în România alături de alți armatoli aromâni, în contextul în care, după război, situația lor economică nu ar mai fi fost aceeași în locurile de baștină și suplimentar, aceștia urmau să încaseze, de la statul român, sume destinate să recompenseze activitatea de promovare a cauzei românești în zona balcanică pe care, o duseseră. Fratele său, ajuns la Saint Louis (în SUA), a rămas în contact cu . A participat la viața politică a Regatului României și a fost numit comandant al poliției din orașul Huși. A decedat în România, în 1926 (în 1927, conform lui Hristo Anastasov).

Note

Bibliografie Gica, Alexandru; O mare „mică istorie” - Haralambie Balamace ; Editura Cartea Aromână; Constanța; 2015; ISBN 978-973-8299-58-0; accesat la 30 decembrie 2023 Lectură suplimentară Trandu, Custandini; Pi toarrâ di fîrshirots. Dupu un manuscript di Nikulaki Colimitra (Var. 2); Booksie Publishing House; 2013; accesat la 30 decembrie 2023

Legături externe Dimaca, Vasile; Realități și controverse din viața aromânilor; Editura Ex. Ponto; Constanța; 2016; ISBN: 978-606-598-517-9 Minov, Nikola; The War of Numbers and its First Victim: The Aromanians in Macedonia (End of 19th – Beginning of 20th century); Macedonian Historical Review, Vol.3 (2012); pp. 153-192

Categorie:Nașteri în 1879 Categorie:Nașteri pe 24 iulie Categorie:Decese în 1926 Categorie:Macedoromâni Categorie:Absolvenți ai Liceului Românesc din Bitola