Glodeni, Moldova

Glodeni este un oraș din Republica Moldova, reședința raionului Glodeni.

Etimologie Denumirea orașului provine de la hidronimul românesc „glod” + sufixul „-eni”, care își are proveniența în aspectele geografice ale regiunii mlăștinoase și plină de bălți de-a lungul râulețului ce curge pe aici,Răileanu, Viorica. Fauna și flora în hidronimia zonei Prut. In: Philologia, 2010, nr. 3-4(250), pp. 80-85. ISSN 1857-4300.Butnaru, Daniela. Pe când Prutul nu era hotar. Mărturii toponimice ale unității românilor. In: Lecturi in memoriam acad. Silviu Berejan, Ed. 6, 16 mai 2023, Chișinău. Chișinău: Centrul Editorial-Poligrafic al USM, 2023, Ediția 6, pp. 14-21. ISBN 978-9975-3430-7-7. DOI: https://doi.org/10.52505/lecturi.2023.06.02 care din cauza secetelor se transforma într-o zonă de baltă. De aici apare și originea denumirii râul Glodeanca. Proveniența cuvântul glod în limba română este incertă, cel mai probabil este un împrumut din limba maghiară - galád („noroi”).Vinereanu, Mihai. Dicționar etimologic al limbii române pe baza cercetărilor de indo-europenistică. București: Alcor Edimpex, 2008, p. 398. ISBN 978-973-8160-31-6

De fapt, toponimul Glodeni este larg răspândit în spațiul românesc, localități cu denumiri identice întâlnindu-se în județele Dâmbovița, Gorj, Mureș, Vaslui.Eremia, Anatol. Identitatea toponimiei românești. In: Limba Română , 2009, nr. 7-8(169-170), pp. 135-142. ISSN 0235-9111. Se estimează că în perioada medievală pe cuprinsul Țării Moldovei au existat aproximativ 12 topice cu nume Glodeni amplasate în ținuturile Suceava, Iași, Neamț, Cârligăturii, Vasluiului ceea ce complică identificarea localității actuale în actele vechi.Documente privind istoria României. A, Moldova. Veacurile XIV-XVII (1384 - 1625). Indicele numelor de locuri. București: Editura Academiei Române. 1990, pp. 111-112.

Geografie Așezare Glodeni este situat în nord-vestul Republicii Moldova, la 168 km de capitală, la 31 km spre vest de orașul Bălți și la 36 km de calea ferată Bălți, între orașele Râșcani și Fălești. Suprafața totală a orașului este 4,64 km2.Resursele naturale și mediul în Republica Moldova: Culegere statistică. Chișinău: Biroul Național de Statistică, 2012, p. 107.

Istorie

Atestare Orașul Glodeni a fost înființat, probabil, la mijlocul sec. XVII, iar prima atestare scrisă datează din anul 1668, într-un document în care urmașii lui Toma Cantacuzino vornicul își împart moșia tatălui lor, iar Glodenii de peste Prut din ținutul Iași i-a revenit lui Ștefan paharnic:Documente privitoare la istoria orașului Iași. Volumul II: Acte interne (1661 - 1690). Iași, Editura „Dosoftei", 2000, pp. 139-141. ISBN 973-9135-91-9

În componența Țării Moldovei

Conform Dicționarul statistic publicat în 1923 (fără a prezenta dovezi) scrie că primul locuitor menționat documentar al satului Glodeni ar fi Gosan, familia căruia la sfârșitul secolului XVIII - începutul secolului XIX a plecat din sat în căutarea a noi pământuri în Rusia și Crimeea. La început satul a fost amplasat pe malul stâng al râulețului Glodeanca. Alături de acesta trecea un drum, numit turceasca. Și acum pe malul râulețului de-a lungul drumului se află câteva fântâni din lemn, numite și până astăzi de localnici, fântâni turcești.

Întrucât pământurile proprietarilor creșteau cu fiecare an, creștea și necesitatea de forță de muncă. Ei aduceau țărani de pe alte moșii. Satul creștea. Proprietarii dădeau pentru așezare malul drept al râului Glodeanca, aici pământurile erau mai bune.

Țăranii din sat în sec. XVIII lucrau la proprietar câte 4, 5 zile pe săptămână. Casele, în care ei locuiau, erau împletite din nuiele și tencuite cu lut, acoperite cu paie sau cu stuf, ferestrele în casă erau mici, în case nu erau hornuri și fumul ieșea direct prin acoperișuri. Drept sursă de lumină serveau candelele sau o farfurioară din lut umplută cu ulei și un fitil. Străzile satului vechi Glodeni erau înguste, curbe, deseori spre case duceau niște cărări. Țăranii își îngrădeau pământurile cu șanțuri. Străzile nu erau pavate, glodul în perioadele de toamnă și primăvară astupau roțile, iar vara praful orbea ochii.

Din cauza că râulețul Glodeanca primăvara se revărsa se făcea foarte dificil de a trece de pe un mal pre altul. Țăranii construiau terasamente, le uneau cu poduri înguste din lemn, acoperite cu paie sau bălegar.

Odată cu creșterea populației, la începutul secolului al XVIII-lea, a fost construită o mică biserică din lemn, care a ars în anul 1802. În locul acestei biserici, în anul 1895, a fost construită una din piatră cu cupole din lemn. Cupolele erau descrise cu inscripții pe pereți și pod, ramele icoanelor erau aurite.

La recensământul din anul 1772, organizat de administrația de ocupație rusă, a înregistrat în satul Glodeni din ținutul Iași, ocolul Ciuhurului, 55 de gospodării, dintre care 4 a duhovnicilor, 42 a moldovenilor răzeși și 3 ale scutelnicilor. Proprietar al ocinei locale este indicat Ilie Tomița.Moldova în epoca feudalismului. Volumul 7. Partea 1: Recensămintele populației Moldovei din anii 1772-1773 și 1774. Chișinău: Știința, 1975, p. 194.

La sfârșitul sec. XVIII, din cauza taxelor crescute, țăranii se pribegeau pe alte moșii. O parte de țărani au plecat în satul Cajba, unde în afară de pământurile proprietarului Vasilii Frangopolo erau și cele ale călugărilor grecești din regiunea muntelui Atos. Călugării dădeau aceste pământuri țăranilor în arendă. Până în prezent în satul Cajba trăiesc persoane ale cărora origine se trage din satul Glodeni cu familia de Baznat, Buza ș.a. Strada unde s-au amplasat cei din Glodeni se numește „mahalaua Glodenească”.

În anul 1788 a fost construită o bisericuță din piatră și lemn, ornamentată și cu cărți religioase îndestul.Халиппа, И. Н. Сведения о церквях Бессарабии в 1812-1813 гг. . Кишинёв: Лито-Типография, 1907, стр. 272.

Datele de la 1803, arată în Glodeni, din ocolul Ciuhurului de Jos, ținutul Iași, 91 de gospodării birnice, care plăteau anul 1248 lei. Moșia aparținea stolnicului Tănase Gosan și pitarului Manolache Calmuțchi, bogat în vite și pajiști, loc îndestulat.Codrescu, Th. Uricarul sau Colecțiune de diferite acte care pot servi la Istoria românilor. Volumenul VIII. Iași: Tipo-litografia Buciumului român, 1881, p. 340.

Perioada țaristă

După anexarea ținuturilor dintre Prut și Nistru de către Imperiul Rus, unele familii de țărani au plecat în Crimeea la pământuri noi, unde conducerea țaristă le facilita sosirea în aceste regiuni.

În prima jumătate a sec. XIX, proprietari ai satului erau moșierii Monolachi Andrieș, iar mai târziu fiul său Ioan Andriaș cu porecla Iancu Cuteanu (din cartea statistică-bisericească). Proprietarul Monolachi Andrieș și fiul său au intensificat exploatarea țăranilor. Din venit ei construiau case luxoase, trăiau bogat, se duceau peste hotare și în marele orașe ale Rusiei, duceau o viață fără griji. Pe când țăranul pentru a-și construi o căsuță trebuia să lucreze toată viața. Odată cu eliberarea de sub robie (înc. sec. XIX) țăranii, inclusiv cei din satul Glodeni, au primit toate posibilitățile de a-și construi o viața mai bună.

În secolul XIX era centrul volostului cu același nume.

În 1902, satul Glodeni așezat în valea Iazul-lui-Calmuțki, între satele Dușmani și Huzumănești, centrul volostul Glodeni, avea 288 case, cu o populație de 2703 suflete. Țăranii posedă pământ de împroprietărire 626 desetine; proprietarii: d-nii Kiriac și Nicolae Leonard, 3026 desetine; familia Stârcea, 1217 desetine. Sunt vii și livezi.Zamfir Ralli-Arbore. Dicționarul geografic al Basarabiei. Reeditare după ediția: București 1904. Editura Museum Chișinău, Fundația Culturală Română. 2001. p. 105

După evenimentele politico-sociale din anul 1917 în Imperiul Rus, la 2 decembrie 1917 este constituită Republica Democratică Moldovenească care își declară independența la față de Rusia la 24 ianuarie 1918. Pe fundalul instabilității din regiune, în data de 3 martie 1918 zemstva județului Bălți se declară în favoarea unirii cu România. Ulterior, la 27 martie 1918 Sfatul Țării votează și proclamă Unirea Basarabiei cu România.Cernea, Gheorghe. Un fenomen definitoriu pentru dimensiunea națională românească a Basarabiei: Unirea din 27 martie 1918 . Literatura și arta, Nr. 12 (3420), 24 martie 2011, p. 3. Accesat 15 iulie 2011.Coadă, Ludmila. Manifestarea elementului național în zemstva basarabeabă. Tyragetia, , s.n., vol. I [XVI], nr. 2, 2007, p. 229-239.

În componența României Mari

Anuarul Eparhiei Chișinăului din 1922, atestă în Glodeni Biserica Sfântul Arhanghel Mihai, construită din lemn în 1895, 430 de gospodării de naționalitate români moldoveni. Serviciul sacru la biserică îndeplinea Gheroghe Gheorghianov, de 54 ani, absolvent la seminarului teologic, în serviciu pe loc de la 1900. Cântăreț era Petre Mârzencu, de 24 ani, absolvent al școlii de cântăreți, în serviciu pe loc din 1921.Tomescu, C. N. (alcăt.). Anuarul Eparhiei Chișinăului și Hotinului (Basarabia). Chișinău: Tipografie Eparhială, 1922, pp. 27.

Însemnările statistice din 1923 atestă pe moșia Glodeniului dealurile Ponorul Vechi și Buihacii Noi, iazuri – Dalneaia, de Mijloc, Odaia, Hârtop, pârâul Glodeanca. În aceleași sunt consemnate 387 de gospodării locuite, 227 bărbați și 332 femei, total – 569 locuitori (cu cătunele Glodenii Noi și Elisavetovca). Numărul de locuitor pare a fi greșit, fiind net inferior față de datele din anii 1902 și 1924. Astfel, Anuarul din 1924 indică în total 3.300 pentru Glodenii Vechi și Glodenii Noi. Dicționarul statistic al Basarabiei. Chișinău: Tipografia societății anonime " Glasul Poporului", 1923, p. 66-67Anuarul „Socec” al României-Mari = "Socec" Annuary of the Great-Roumania. Volume II, (Provincia). București: Editura "Socec & Co." Soc. Anon., p. 20

În primii ani de după unire, se păstrează organizarea administrativă moștenită din perioada țaristă, Glodeniul (care includea Glodenii Noi și Elizavetovca) fiind reședință de voloste și sediul subprefecturii. De asemenea, în localitate funcționa judecătorie rurală de ocol, circumscripție de percepție fiscală, poștă a zemstvei (6 cai și 2 trăsuri), telegraf, telefon, primărie locală. Funcția de primar era deținută de Pântia Vasile, notar - Popovici Pancrati.

În domeniul comerțului funcționau 13 cârciumi și se organiza în fiecare zi de duminică târgul săptămânal. Servicii financiare erau oferite de o bancă populară – Cooperativa de credit din Glodenii Vechi cu capital de 364.396 lei (președinte Ion Eladi) și Societatea de consum cu capital de 80.206 lei (președinte Crociachevici L.). Viața economică a Glodeniului era reprezentată de o moară de aburi, 2 mori de vânt, 1 stațiune de montă, un mic restaurant (birt) și mici meșteșugari: 5 cizmari, 3 croitori, 2 ateliere de modă, 1 mecanic, 5 tâmplari, cooperativă agricolă „Speranța Plugarului”, gradină de zarzavat, cooperativă de consum „Vrednicia”.

Educația din acea perioadă era asigurată de 1 grădiniță de copii, 2 școli primare mixte (de fete și băieți), 1 școală secundară. Învățător era Petre Slabaru, învățătoare - Alexandra Culcinscaia și Natalia Ștefărța.

În anul 1925 este aprobată Legea pentru unificarea administrativă a României, în baza căreia Glodeniul formează o comună rurală cu o singură localitate,Anexele Decretului Regal no. 2.465 din 25 sptemvrie 1925. In: Monitorul Oficial al Regatului României, nr. 220 din 7 octombrie 1925, p. 29 (10949). fiind reședința plășii Glodeni în cadrul județului Bălți.Decizia no 87.615 din 9 octombrie 1925. In Monitorul Oficial al Regatului României nr. 223 din 10 octombrie 1925, p. 27 (11275)

În 1929 are loc reforma administrativă în urma căreia Plasa Glodeni este desființată și localitățile sunt distribuite plășilor Râșcani și Fălești.