Bunicul siberian (în , în ) este un film istoric și biografic sovietic din 1974, regizat de Gheorghi Kalatozișvili. Н.М. Чемоданова [N.M. Cemodanova], Т.В. Сергеева [T.V. Sergheeva], Советские художественные фильмы. Аннотированный каталог: 1972–1973, Издательство Всероссийской газеты «Нива России», Moscova, 1996, pp. 248–249. El evocă unele momente semnificative din viața și faptele de arme ale liderului revoluționar georgian Nestor Kalandarișvili (1876–1922), poreclit „Bunicul siberian”,Simona Darie, „Zilele filmului sovietic: Revoluția, războiul, actualitatea”, în Cinema, anul XII, nr. 11 (143), noiembrie 1974, p. 10.***, „Manifestări consacrate aniversării Marii Revoluții Socialiste din Octombrie: Festivalul filmului sovietic”, în Scînteia, anul XLIV, nr. 10020, vineri 8 noiembrie 1974, p. 4.Francisc Munteanu, „Carnet cinematografic: Festivalul filmului sovietic”, în Scînteia, anul XLIV, nr. 10021, sâmbătă 9 noiembrie 1974, p. 2.Alice Mănoiu, „Festivalul filmului sovietic: «Bunicul siberian»”, în România liberă, anul XXXII, nr. 9348, miercuri 13 noiembrie 1974, p. 2.Ioana Creangă, „Cinema: Zilele filmului sovietic”, în România literară, anul VII, nr. 46, joi 14 noiembrie 1974, p. 17. comandantul detașamentelor Armatei Roșii din Siberia în timpul Războiului Civil Rus, urmărind evoluția politică a eroului principal din conducător al rebelilor anarhiști în luptător pentru victoria Revoluției Sovietice. Rolul revoluționarului Kalandarișvili a fost interpretat de actorul georgian David (Dodo) Abașidze.***, „Filmele săptămînii viitoare”, în Flacăra Iașului, Iași, anul XXXI, nr. 8814, duminică 26 ianuarie 1975, p. 2.

Criticii sovietici au evidențiat reconstituirea realistă și poetică a evenimentelor istorice și conturarea unei figuri impunătoare a eroului revoluționar Nestor Kalandarișvili, au elogiat interpretarea expresivă și plină de forță a lui David Abașidze, dar au susținut că, din cauza intrigii prea „ascuțite și dinamice”, celelalte personaje nu au putut fi dezvoltate suficient de profund.

Rezumat

Revoluționarul socialist de origine georgiană Nestor Kalandarișvili este eliberat în anul 1917, în urma victoriei Revoluției din Februarie, din exilul forțat în Siberia, unde fusese trimis în 1907 de guvernul țarist ca pedeapsă pentru participarea la o răscoală țărănească. El încearcă să se întoarcă în Georgia, dar, din cauza situației tulburi, nu reușește să părăsească orașul Irkutsk și devine anarhist comunist. Înfrângerile suferite pe front în Primul Război Mondial și apoi declanșarea Revoluției au dus la apariția unei stări de haos pe întreg teritoriul Rusiei, ce a favorizat instaurarea anarhiei: actele de violență s-au întețit, iar însuși Kalandarișvili este atacat în plină stradă pentru a fi jefuit de șubă, dar se apără cu fermitate și reușește să-i învingă pe urmăritori, lâsându-i dezbrăcați în frig.

Caracterul dârz al lui Kalandarișvili atrage mai mulți oameni cu convingeri apropiate, care se organizează într-un grup anarhist și se implică în luptele pentru instaurarea ordinii în oraș. În vara anului 1918, în plin război civil, un grup de ofițeri ai Armatei Albe declanșează o revoltă antisovietică la Irkutsk. În cursul acestei revolte, Nestor Kalandarișvili reușește să adune și să organizeze un mic detașament de partizani, care vine în ajutorul comitetului revoluționar și îi învinge pe rebeli. Revoluționarul georgian reușește să-i disciplineze pe partizani și să le transmită valori morale înalte precum onoarea și simțul datoriei. Ulterior, în ianuarie 1920, el participă la instaurarea puterii sovietice în Irkutsk.

După ce trupele Armatei Roșii părăsesc orașul, Kalandarișvili (poreclit cu respect „Bunicul siberian”) preia comanda unui detașament de partizani bolșevici, iar mai târziu este numit comandant al trupelor revoluționare din Iacutia și Teritoriul de Nord. În ianuarie 1922 „Bunicul siberian” pleacă cu un detașament de 300 de partizani într-o expediție militară pentru lichidarea detașamentelor de rebeli iacuți, dar este prins în luna martie într-o ambuscadă și ucis la 33 km de Iakutsk.

Distribuție

David Abașidze — liderul revoluționar georgian Nestor Kalandarișvili, comandantul unui detașament de partizani din estul Siberiei Piotr Kolbasin — liderul revoluționar rus Pavel Postîșev, care a jucat un rol major în trecerea orașului Irkutsk sub controlul bolșevicilor Guram Pirțhalava — revoluționarul Mihail Pavlovici Asatiani Uldis Pūcītis — ofițerul revoluționar Mișa Strod, comandantul unui escadron de cavalerie al Armatei Roșii Baadur Țuladze — revoluționarul Nikifor Șota Gabelaia — revoluționarul Estate, tânărul anarhist disciplinat de Kalandarișvili Janna Prohorenko — sora medicală Nastea Safronova Iuri Nazarov — lt. Anton Tihomirov Lev Durov — ofițerul Konstantin Ivanovici Filin Anatoli Adoskin — colonelul Aleksei Arkadievici Rogov, șeful direcției de contraspionaj Otar Kipiani — Kirai Amiran Kadeișvili — revoluționarul Kura-Muhamed Gherman Iușko — revoluționarul Ciubak Nana Pirveli — Hristina, soția lui Kalandarișvili Anatoli Ivanov — ofițerul Serghei Durasov Valeri Gataev — partizan Dmitri Orlovski — general al Armattei Albe Veaceslav Gostinski — ofițerul contrarevoluționar Iakovlev Aleksandr Vokaci — ofițerul Boiat Ghia Badridze — militar al Armatei Albe Ira Smirnova Vadim Zaharcenko Iuri Odinokov Leonid Ciubarov — medicul Stepan Aleksei Vanin — hangiul Boris Batașev (menționat B. Batașov) Serghei Vaneașkin — partizanul Gheorghi Tretiakov (menționat V. Vaneașkin) Ivan Vlasov — muncitor din subteran Anatoli Obuhov — partizan Anatoli Losev Vitali Sinițki Vladimir Mitiukov Leonid Elinson (menționat L. Elenson) Robert Kazakov Aleksandr Sokolov Iuri Legkov — anarhist V. Sinelnikov V. Zarîtovski V. Butîrski F. Gladîșev V. Domnicenko Stanislav Plotnikov (nemenționat)

Producție Bunicul siberian a fost produs de studioul sovietic Gruzia-Film () și a fost regizat de cineastul de origine georgiană Gheorghi Kalatozișvili (1929–1984), cunoscut anterior pentru filmele polițiste Moartea filatelistului (, 1969)***, „Un glonte rătăcit”, în Centrala Româniafilm, Filme noi. Buletin informativ, nr. 10, octombrie 1981, pp. 18–19. și O anchetă dificilă (, 1971,Simona Darie, „Pe scurt despre: O anchetă dificilă”, în Cinema, anul XI, nr. 3 (123), martie 1973, p. 20. după scenariul fraților scriitori Arkadi și Gheorghi Weiner). Scenariul filmului a fost scris de georgianul Suliko Jghenti (1920–2000) și reconstituie ultima parte a vieții eroului revoluționar georgian Nestor Kalandarișvili (1876–1922), care a căzut în luptele purtate în Siberia pentru apărarea noului stat sovietic. Filmul omagiază memoria personajului istoric, care își dedicase ultimii ani din viață cauzei revoluționare. În cursul celor peste 50 de ani scurși de la moartea eroică a lui Kalandarișvili, figura personajului istoric și acțiunile militare îndrăznețe pe care le-a condus dobândiseră o aură de legendă, amplificată de amintirile partizanilor care îl cunoscuseră și îl urmaseră.

Rolul liderului revoluționar georgian Nestor Kalandarișvili („Bunicul siberian”) a fost interpretat de actorul georgian David (Dodo) Abașidze, iar printre interpreții rolurilor secundare s-au numărat actorul georgian Baadur Țuladze (revoluționarul Nikifor),***, „Viteza”, în Centrala Româniafilm, Filme noi. Buletin informativ, nr. 3, martie 1985, pp. 18–19.***, „Burlacul căsătorit”, în Centrala Româniafilm, Filme noi. Buletin informativ, nr. 4, aprilie 1985, pp. 13–14.***, „O persoană foarte importantă”, în Centrala Româniafilm, Filme noi. Buletin informativ, nr. 5, mai 1986, pp. 24–26. actrița rusă Janna Prohorenko (sora medicală Nastea Safronova), cunoscută publicului sovietic din poemul cinematografic Balada soldatului (1959)***, „Colonel în rezervă”, în Centrala Româniafilm, Filme noi. Buletin informativ, nr. 5, mai 1978, pp. 18–19.***, „Am fost vecini”, în Centrala Româniafilm, Filme noi. Buletin informativ, nr. 8, august 1983, pp. 11–12. și din filmele O fi asta dragoste? (1962), O poveste neinventată (1964), Dragostea lui Serafim Frolov (1969), O șansă dintr-o mie (1969), Antracit (1972) și Nicovala sau ciocanul (1972), și actorul rus Iuri Nazarov (lt. Anton Tihomirov), cunoscut din filmele A treia repriză (1962), Unde ești acum, Maxim? (1964), Andrei Rubliov (1966), Ultima vacanță (1969), Antracit (1972) și Țara lui Sannikov (1973).

Filmările au avut loc în anul 1973 și au fost executate pe peliculă color de operatorul L. Maceaidze, sub conducerea directorului de imagine Davit Shirtladze. Producția filmului a fost coordonată de directorul Sergo Siharulidze și de redactorul Aleksandre Maharadze. Regizorul Gheorghi Kalatozișvili a lucrat cu o echipă formată din Amiran Burnadze și Ghizo Gabeskiria (regizori) și Marika Baratașvili și M. Țhvediani (asistenți de regie). Realizatorii filmului au colaborat cu generalul-locotenent de artilerie Ivan Vasilievici Vladimirov (1898–1977) pe post de consultant militar principal. Decorurile au fost proiectate de Mihail Mednikov și costumele au fost create de designera N. Abakarova. Sunetul a fost înregistrat de inginerul Vilhelm Gogiceaișvili, iar muzica a fost compusă de compozitorul georgian Ghia (Gheorghi) Kanceli și a fost interpretată de Orchestra Simfonică de Stat a RSS Gruzine, sub bagheta dirijorului Djansug Kahidze. Montajul filmului a fost realizat de Lusia Vartikean. Lungimea peliculei este de 2.475 de metri.

Cineastul Gheorghi Kalatozișvili a regizat ulterior un alt film despre Războiul Civil Rus, intitulat Un glonte rătăcit (, 1980), în care i-a distribuit din nou pe actorii Janna Prohorenko și Iuri Nazarov, care apăruseră anterior în Bunicul siberian. Filmul Un glonte rătăcit prezintă figura unui alt erou revoluționar georgian, Vasili Kikvidze (1895–1919), comandant al unei divizii a Armatei Roșii, care a luptat împotriva Armatei Albe pe Frontul de Sud și a fost rănit mortal de un glonte rătăcit înaintea începerii unui atac pentru ocuparea unui sat.

Recepție

Lansare Bunicul siberian a fost lansat pe 1 februarie 1974 la Tbilisi și pe 3 iunie 1974 la Moscova. Федор Раззаков [Fedor Razzakov], Жизнь замечательных времен, 1970–1974 гг: время, события, люди, ЭКСМО, Moscova, 2004, p. 987. A avut parte de succes comercial, fiind vizionat de 13,9 milioane de spectatori în cinematografele din Uniunea Sovietică. El a fost distribuit apoi și în alte țări precum Polonia (1974), Republica Socialistă România (7 noiembrie 1974)***, „Agendă 1–7 noiembrie”, în Contemporanul, nr. 45 (1460), vineri 1 noiembrie 1974, p. 11.***, „Zilele culturii sovietice”, în România liberă, anul XXXII, nr. 9340, luni 4 noiembrie 1974, p. 2.***, „România-Film prezintă pe ecranele din București, Craiova, Drobeta Turnu-Severin și Reșița «Zilele filmului sovietic»”, în Scînteia, anul XLIV, nr. 10018, miercuri 6 noiembrie 1974, p. 3.***, „Româniafilm prezintă pe ecranele din București, Craiova, Drobeta Turnu-Severin și Reșița «Zilele filmului sovietic»”, în Scînteia tineretului, anul XXX, seria II, nr. 7919, miercuri 6 noiembrie 1974, p. 3.***, „Memento. Cinematografe”, în România liberă, anul XXXII, nr. 9343, joi 7 noiembrie 1974, p. 4. și Republica Democrată Germană (premieră TV pe 5 decembrie 1974 la DFF 2 și lansare în cinematografe în 21 ianuarie 1975).