Pe poteca nețărmuritei iubiri***, „Ce puteți vedea pe ecrane în această lună?”, în Munca, anul XXVIII, nr. 7530, marți 1 februarie 1972, p. 2.***, „Evenimentul cinematografic”, în Informația Bucureștiului, anul XIX, nr. 5738, luni 7 februarie 1972, p. 2.***, „Ecranul”, în Scînteia, anul XLI, nr. 9051, luni 7 februarie 1972, p. 2.Magda Mihăilescu, „Cinema”, în Scînteia, anul XXI, nr. 7 (871), 12 februarie 1972, p. 31. (în ) este un film de aventuri sovietic din 1971, regizat de Agasi Babaian după un scenariu inspirat dintr-o povestire a scriitorului rus Vitali Bianki.***, „Spectacolele săptămînii viitoare”, în România liberă, anul XXX, nr. 8487, duminică 6 februarie 1972, p. 2.Anca Brateș, „Panoramic cinematografic: «Pe poteca nețărmuritei iubiri»”, în România liberă, anul XXX, nr. 8491, vineri 11 februarie 1972, p. 2. Юрий Нагибин, „О бескорыстной любви”, în revista Искусство кино, Изд. Союза работников кинематографии СССР, Moscova, nr. 10, octombrie 1971, pp. 38–42. Rolul principal a fost interpretat de actorul Dmitri Orlovski.***, „România-film prezintă Pe poteca nețărmuritei iubiri”, în Scînteia tineretului, anul XXVIII, seria II, nr. 7070, miercuri 9 februarie 1972, p. 2. Юрий Нагибин, „О бескорыстной любви”, în revista Искусство кино, Изд. Союза работников кинематографии СССР, Moscova, nr. 10, octombrie 1971, p. 41. Юрий Нагибин, Время жить, Sovremennik, Moscova, 1987, p. 221.

Acțiunea filmului are loc într-o rezervație naturală din taigaua sovietică, protejată de un pădurar bătrân și de un milițian tânăr. În timp ce cutreiera pădurea pentru a o păzi de braconieri, pădurarul Mihalîci găsește un pui de râs, pe care-l aduce la cabana sa și îl îngrijește ca pe propriul său animal de companie, dându-i numele Kunak. L. Emilian, „Agendă cinematografică”, în Drum nou, Brașov, anul XXIX, nr. 8511, duminică 21 mai 1972, p. 3. O legătură afectivă puternică se formează între om și animalul sălbatic.Magda Mihăilescu, „Memento. Cinema”, în Flacăra, anul XXI, nr. 7 (871), 12 februarie 1972, p. 31. Râsul este capturat la un moment dat de un grup de braconieri și vândut apoi unui circ, dar reușește să iasă din cușcă și, după o lungă călătorie, se întoarce în rezervație.Adriana Rotaru, „Pe poteca nețărmuritei iubiri. Minunatele ființe ale pădurii”, în Informația Bucureștiului, anul XIX, nr. 5740, miercuri 9 februarie 1972, p. 2.

Pe poteca nețărmuritei iubiri este primul film al tetralogiei despre râsul îmblânzit Kunak (în ) și a fost dedicat memoriei lui Vitali Bianki (1894–1959), un prolific scriitor rus de literatură pentru copii și de cărți despre natură, aspect evidențiat în epigraful de la început. Tema acestui film (și a întregii tetralogii) o reprezintă dragostea omului față de animale și atașamentul reciproc al acestora,***, „Filmele săptămînii viitoare. Premiere ”, în Flacăra Iașului, Iași, anul XXVIII, nr. 7972, duminică 7 mai 1972, p. 2.Nae Cosmescu, „Agenda cinefilului”, în Oltul, Slatina, anul V, nr. 1504, marți 26 decembrie 1972, p. 2. care poate fi dus uneori până la limita sacrificiului.

Rezumat

O femelă de râs moare, în timp ce-și proteja unicul pui de atacul unui urs. Вл. Баулин, „«Тропой бескорыстной любви»”, în revista Юный Натуралист, nr. 11/1971, p. 16. Aflat într-una din drumețiile sale zilnice prin rezervația naturală pe care o păzea, bătrânul pădurar Mihalîci găsește puiul de râs și îl aduce la cabana sa pentru a-i salva viața.Simona Darie, „Am mai văzut: Pe poteca nețărmuritei iubiri”, în revista Cinema, anul X, nr. 2 (110), februarie 1972, p. 17. Acolo îl hrănește, îi amenajează un culcuș și îi dă numele Kunak (adică „prieten” în limba caucazienilor), adoptându-l ca animal de companie. Pisoiul începe să exploreze casa pădurarului, apoi împrejurimile și pădurea, și se împrietenește cu Taiga, câinele pădurarului. Cei doi o duc dimineața la păscut pe capra Mașka și seara o aduc înapoi acasă. Într-una din zile, Kunak atacă și ucide un cocoș care a băut lapte din castronul său, iar pădurarul îl lovește pentru a-l învăța să lase în pace păsările de curte. Puiul de râs fuge speriat în pădure și își prinde o lăbuță într-o capcană pusă de braconieri, fiind descoperit a doua zi și salvat de Mihalîci.

Trece un an. Kunak crește, iar vestea existenței sale se răspândește în toată regiunea. Oameni din localitățile învecinate încep să vină la cabana pădurarului pentru a vedea animalul sălbatic care fusese îmblânzit, iar unii dintre ei (printre care și un grup de artiști de circ) îi oferă mulți bani lui Mihalîci pentru a-l vinde, dar pădurarul refuză.

Într-una din zile, cu ocazia unei drumeții prin pădure, pădurarul Mihalîci și milițianul local Fedea Gavrilov aud niște împușcături și pornesc pe urmele unui grup de braconieri periculoși. În timpul urmăririi câinele pădurarului este înjunghiat mortal, dar, cu toate acestea, braconierii sunt prinși pe malul râului. Unul dintre ei este trimis la închisoare pentru un an și, după eliberare, decide să se răzbune pe pădurar. Bandiții reușesc să pătrundă în cabana pădurarului, pe care o devastează, și îl capturează pe Kunak, pe care îl vând apoi unui circ.

Mihalîci se simte trist în lipsa prietenului său necuvântător, până când, într-o zi, Fedea îl anunță că a văzut un râs ce semăna cu Kunak la un circ sosit în orașul Nikolaevka. Râsul văzut de Fedea este chiar Kunak, dar directorul circului nu vrea să-l cedeze gratuit și, pentru a-și recupera paguba, îi cere bătrânului pădurar să îi dea 300 de ruble pentru a-și răscumpăra prietenul. Mihalîci vinde câteva blăni de animale pentru a strânge acea sumă mare de bani și se întoarce în oraș în iarna următoare, dar nu mai găsește circul în același loc. Circul ajunge ulterior într-un oraș mai mare, unde face popas. În zilele următoare, profitând de neglijența unui îngrijitor care nu închisese bine ușa, Kunak reușește să iasă din cușcă și străbate întreg orașul până ajunge în pădure. Râsul mănâncă un iepure alb, scapă la limită dintr-o capcană a braconierilor și este urmărit de o haită de lupi, dar ajunge în cele din urmă la casa pădurarului din rezervație.

Între timp, Mihalîci se află din nou pe urmele braconierilor și se încaieră cu aceștia, dar este copleșit. Bandiții îl imobilizează și îl leagă de un copac în plină iarnă, sperând că va muri înghețat sau că va fi sfâșiat de lupi. Kunak apare chiar în acel moment și îl atacă pe unul dintre bandiți, apoi roade funia care îl lega pe Mihalîci, eliberându-l. Cel de-al doilea bandit este prins de milițianul Fedea. Râsul rămâne apoi la cabana pădurarului și continuă să îl însoțească în patrulările sale zilnice prin rezervație.

Distribuție Dmitri Orlovski — pădurarul Mihalîci Arkadi Tolbuzin — braconierul Viktor („Vitka”) Boris Sicikin — artist de circ, musafirul lui Mihalîci Galina Rîbak — artistă de circ, musafira lui Mihalîci Serghei Iurtaikin — braconierul Lioha Evgheni Zosimov — braconier Filimon Sergheev — locotenentul de miliție Fedor (Fedea) Gavrilov Viktor Koval

Producție Scenariu thumb|left|200 px|Un râs eurasiatic (Lynx lynx) la Grădina Zoologică Schönbrunn din Viena Scenariul filmului a fost scris de Leonid Belokurov Юрий Нагибин, „О бескорыстной любви”, în revista Искусство кино, Изд. Союза работников кинематографии СССР, Moscova, nr. 10, octombrie 1971, p. 42. după o povestire a scriitorului rus Vitali Bianki. Povestirea „Murzuk” (în ; 1925) Дом детской книги „ДЕТГИЗ”, О литературе для детей, vol. 3, Детская литература, Moscova, 1958, p. 168. prezintă prietenia formată între vânătorul Andreici și un pui de râs pe care l-a salvat din pădure și l-a numit Murzuk. Ядвига Антоновна Чернявская, Советская детская литература: учеб. пособие для фак. педагогики и методики нач. обучения пед. ин-тов, под редакцией Н.М. Дружининой, Вышэйшая школа, Minsk, 1971, p. 314. Atunci când câinele vânătorului, Kunak, a murit, Murzuk a început să-și însoțească stăpânul în pădure. Povestirea lui Bianki conținea însă mai multe momente șocante, care au fost modificate în scenariu. Astfel, vânătorul Andreici a ucis cu un cuțit femela râs, care fusese rănită în urma atacului, i-a îngropat apoi pe cei doi pui morți și l-a dus acasă pe cel de-al treilea pui, care supraviețuise în mod miraculos. Pe poteca nețărmuritei iubiri este dedicat memoriei lui Vitali Bianki (1894–1959), un prolific scriitor rus de literatură pentru copii și de cărți despre natură, aspect evidențiat în epigraful de la început: „În memoria lui Vitali Bianki. O mare parte a acestui film este inspirat din poveștile sale” (în ).

Filmări Filmul a fost produs de compania sovietică Țentrnaucifilm („Studioul central de știință popularizată”), fiind folosit pe post de consultant profesorul Anatoli Nikiforovici Zahlebnîi. Юрий Нагибин, „О бескорыстной любви”, în revista Искусство кино, Изд. Союза работников кинематографии СССР, Moscova, nr. 10, octombrie 1971, p. 38. Regizorul filmului a fost cineastul sovietic de origine armeană Agasi Babaian. Producția a fost coordonată de directorul Leonid Abramovici Osnos și de redactorul V. Russo. O echipă de filmare a companiei Țentrnaucifilm, condusă de directorul Leonid Osnos, a sosit în 1970 la baza „Kinozverobaza” (în ) din satul (, regiunea Vladimir), fondată în 1947 la inițiativa cineastului sovietic pentru pregătirea profesională a animalelor ce urmau să apară în filme.

Filmările au fost realizate pe peliculă color de operatorul Anatoli Kaznin și au durat aproape doi ani, Anatoly Rogozhkin, Notes of a Nature Photographer, Raduga Publishers, Moscova, 1988, p. 94. deoarece fiecare secvență a trebuit atent pregătită și a necesitat mult efort. Spațiul de filmare era foarte vast și se întindea din taigaua siberiană până în Caucaz. Cabana pădurarului Mihalîci a fost amenajată pe teritoriul zoobazei „Kinozverobaza”, în mijlocul pădurii. Rolul principal a fost atribuit actorului rus Dmitri Orlovski, iar alte roluri au fost interpretate de Arkadi Tolbuzin, Boris Sicikin, Galina Rîbak și Serghei Iurtaikin.

Decorurile au fost proiectate de Ia. Benin și Oleg Antipov. Sunetul a fost înregistrat de inginerul Nikolai Kuznețov, iar muzica a fost compusă de compozitorul georgian Merab Parțhaladze și interpretată de , sub bagheta dirijorului (nepotul compozitorului și dirijorului armean Aram Haciaturian). Montajul peliculei a fost realizat de V. Blizgarevoi.

Dresajul râșilor thumb|280 px|Un râs eurasiatic (Lynx lynx) în Parcul național Bayerischer Wald Producătorii au cumpărat doi râși – frate și soră –, care au început să fie dresați în același timp. Râșii erau folosiți la filmări prin rotație: unul dintre ei participa activ, iar celălalt era folosit ca dublură în caz că primul se îmbolnăvea sau refuza să lucreze. Îmblânzirea a fost realizată treptat: puii de râs au primit mai întâi o minge de cauciuc cu care să se joace, apoi li s-a adus în cușcă un magnetofon care reproducea comenzile obișnuite ale regizorului și ale asistenților săi și mai târziu a fost pus acolo un aparat de radio. Puii de râs au fost nevoiți să asculte muzică și vorbire umană pentru a putea fi făcuți să ignore zgomotul produs de aparatul de filmat și vorbele rostite de oamenii care participau la filmări. Actorul Dmitri Orlovski, interpretul rolului principal, a trebuit să hrănească el însuși micul râs și să doarmă împreună cu el, iar cei doi au devenit inseparabili. Râsul s-a împrietenit și cu câinele.