Tricholoma stans (Elias Magnus Fries, 1874 ex Pier Andrea Saccardo, 1887) din încrengătura Basidiomycota, în familia Tricholomataceae și de genul Tricholoma,Index FungorumMycobank este o specie de ciuperci necomestibile care coabitează, fiind un simbiont micoriza, formând prin urmare micorize pe rădăcinile arborilor. O denumire populară nu este cunoscută. Acest burete rar trăiește în România, Basarabia și Bucovina de Nord în mod obișnuit în grupuri mai mici, în păduri de conifere și acolo preponderent sub pini, fiind găsit de la câmpie la munte. Timpul apariției este din (iulie) august până în octombrie (noiembrie).Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 305, ISBN 3-405-12116-7Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, p. 237, ISBN 3-8289-1619-8

Taxonomie thumb|left|100px|P. Saccardo Numele binomial Agaricus stans a fost determinat de renumitul savant suedez Elias Magnus Fries în ultima sa mare lucrare, anume Hymenomycetes Europaei, sive Epicriseos systematis mycologici din 1874.Elias Fries: „Hymenomycetes Europaei, sive Epicriseos systematis mycologici”' (Bureți cu pălărie Hymenomycetidae ai Europei), Editura Berling, Uppsala, 1874, p. 52

Apoi, în 1887, micologul italian Pier Andrea Saccardo a transferat specia corect la genul Tricholoma sub păstrarea epitetului, de verificat în volumul 5 al marii sale lucrări Sylloge fungorum omnium husque cognitorum.P. A. Saccardo: „Sylloge fungorum omnium husque cognitorum”, vol. 5, Editura „Sumptibus auctoris typis Seminarii”, (apoi R. Friedländer und Sohn, Berlin), Padova 1887, p. 94 Acest taxon este valabil până în prezent (2021).

Alte sinonime nu sunt cunoscute.

Numele generic este derivat din cuvintele de limba greacă veche (=păr)Valentin Christian Friedrich Rost: „Deutsch-Griechisches Wörterbuch”, vol. 1, Editura Vandenhöck und Ruprecht, Göttingen, 1818, p. 276 și (=margine, tiv de ex. unei rochii),Wilhelm Pape: „Handwörterbuch der griechischen Sprache - Griechisch-deutsches Handwörterbuch”, vol. 2, Editura Vieweg & Sohn, Braunschweig 1914, p. 76 iar epitetul din participiul prezent al verbului latin (=a sta, a fi erect, a fi înălțat, a fi stabilit)Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 1132-1133, ISBN 3-468-07202-3 datorită aspectului general.

Descriere thumb|left|255px|Bres.: Tricholoma stans Pălăria: are un diametru de 4-10 (12) cm, este cărnoasă și fermă, inițial convexă cu marginea cu o bordură netedă și ascuțită, doar în tinerețe răsucită în jos, pentru ca la maturitate să devină plată, nu rar ondulată, la bătrânețe uneori puțin adâncită în mijloc și adesea turtit cocoșată. Cuticula îndepărtabilă de pălărie este netedă, de obicei lipsită de fibre radiale (uneori poate fi foarte slab striată), și lipicioasă până unsuroasă. Coloritul diferă, el poate fi: gri-maroniu, brun-auriu, brun-portocaliu, ocru-brun, ruginiu sau brun-roșiatic, marginea fiind de obicei mai palidă. Lamelele: inegale, ocazional bifurcate, subțiri și moderat aglomerate sunt dințat aderate și cu avansarea în vârstă din ce în ce mai bombate spre picior (numit: șanț de castel). Muchiile fertile sunt netede. Coloritul este alb, dar capătă la bătrânețe pete brun-roșiatice. Piciorul: are o înălțime de 4-8 (10 cm) și o lățime de 1,5-2 (3) cm, este solid, plin, cilindric sau slab bulbos și neted, nu ra străbătut de fibre fine longitudinale maronii (ocazional chiar și cu benzi) la bază înmulțite. Coloritul este albicios primar spre vârf, în rest brun-ocru până ocru-portocaliu, la bătrânețe și spre bază mai intens brun până brun-roșiatic. După apăsare rămân urme fibros-roșiatice. Nu prezintă un inel. Carnea: este compactă, fermă și albă, ce capătă nuanțe maronii după tăiere, dar în special în scobiturile cauzate de viermi. Mirosul este inițial imperceptibil, apoi slab făinos sau ceva de castraveți, iar gustul de asemenea puțin făinos și blând. Caracteristici microscopice: prezintă spori netezi, aproape globuloși până lat eliptici, ascuțiți spre un vârf, netezi, hialini (translucizi), neamilozi (nu se decolorează cu reactivi de iod) și cu o picătură uleioasă mare în centru, având o mărime de 4,5 - 6,5 (7) x (3) 3,5-4 microni. Pulberea lor este albă. Basidiile clavate, fără cleme cu 4 (uneori doar 2) sterigme fiecare măsoară 28)-32 x 6-8 microni. Cistidele (elemente sterile situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) lipsesc. Pileocistidele (elemente sterile de pe suprafața pălăriei) într-un strat de 60-200 µm grosime este un trichoderm iregular compus din hife cilindrice 2,5-5,5 µm cu elemente terminale aproape cilindrice până clavate cu o dimensiune de 19-40 x 3-7 microni, iar stratul dedesubt asemănător are elemente cilindrice până ușor umflate ce măsoară 22-50 x 3-9,5 microni. Pigmenții bruni sunt legați de membrană sau încrustați. Cuticula tijei prezintă hife cilindrice de 2,5-7 µm cu pereți hialini până gălbui cu fascicule de hife mai puternic încrustate și septate.Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. II, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1927, p. + tab. 66Machiel E. Noordeloos, Th. W. Kuyper & Else Christine Vellinga: „Flora agaricina neerlandica”, vol. 4, Editura A. A. Balkema, Rotterdam-Brookfield 1999, p. 125-126, ISBN 978-9054-10492-6 Reacții chimice: nu sunt cunoscute.Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart-New York 1983, p. 117

Confuzii Specia se poate confunda cu altele ale genului cu cuticulă posibil brună ca de exemplu: Tricholoma albobrunneum sin. Tricholoma striatum (otrăvitor),Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 84-85, ISBN 978-3-8354-1839-4 Tricholoma batschii (otrăvitor, foarte amar),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 304-305 - 1, ISBN 3-405-12116-7 Tricholoma fucatum (comestibil, dar de valoare scăzută, carne slab gălbuie, miros de făină și gust identic, neamar, trăiește în păduri de conifere),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 342-343, ISBN 88-85013-37-6 Tricholoma fulvum (necomestibil, carne galbenă, fără miros),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 260-261, ISBN 3-405-12124-8 Tricholoma imbricatum (comestibil, trăiește în păduri de conifere sub pini),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 296-297, ISBN 3-405-12081-0 Tricholoma pessundatum (otrăvitor), Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 292-293, ISBN 3-405-12081-0 Tricholoma populinum (comestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 306-307, ISBN 88-85013-25-2 Tricholoma portentosum (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 296-297, ISBN 3-405-12116-7 Tricholoma psammopus (necomestibil), Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 332-333, ISBN 3-405-12081-0 Tricholoma sejunctum (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 288-289 - 1, ISBN 3-405-12116-7 Tricholoma ustale (slab otrăvitor)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 294-295, ISBN 3-405-12081-0 și Tricholoma vaccinum,Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 302-303 - 1, ISBN 88-85013-37-6 sau chiar cu Tricholoma saponaceum (necomestibil).Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 86-287, ISBN 3-405-11774-7

Specii asemănătoare în imagini

Valorificare Pricinuit rarității acestei specii nu se știe nimic concret asupra comestibilitatea sau necomestibilitatea ei, fiind astfel văzută necomestibilă în cele mai multe cărți micologice. În plus, este fapt că ar putea fi confundată ușor cu foarte similarele Tricholoma batschii și Tricholoma pessundatum (destul de otrăvitoare, provocând intoxicații gastrointestinale uneori grave) care se dezvoltă în aceeași biosferă. Singur datorită rarității sale, Tricholoma stans ar trebui să fie cruțat și lăsat la loc.

Note

Bibliografie Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total) Andreas Bresinsky, Helmut Besl: „Giftpilze mit einer Einführung in die Pilzebestimmung ein Handbuch für Apotheker, Ärzte und Biologen”, Editura Medizinisch Wissenschaftliche Verlagsgesellschaft, Berlin 1985 Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4 Andreas Gminder: „Handbuch für Pilzsammler - 340 Arten Mitteleuropas sicher bestimmen“, Editura Kosmos, Stuttgart 2008, ISBN 978-3-440-11472-8 German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Verbreitungsatlas der Großpilze Deutschlands (West)“, Editura Ulmer, Stuttgart 1991, ISBN 3-8001-3536-1 German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Die Großpilze Baden-Württembergs“, vol. 3: „Ständerpilze. Blätterpilze I“, Editura Ulmer, Stuttgart 2001, ISBN 978-3-8001-3536-1 Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart-New York 1983

Legături externe

Tricholoma stans, mai multe imagini 1 Tricholoma stans, mai multe imagini 2

Categorie:Tricholoma Categorie:Micoriză Categorie:Ciuperci necomestibile Categorie:1874 în știință