AligatorulConstantin Popescu, „Hollywood, 100 de ani: 1887–1987”, în Almanahul literar 1988, Asociația Scriitorilor din București, 1988, p. 287. (în ) este un film de groază cu nuanțe satirice din 1980, regizat de Lewis Teague după un scenariu scris de . Leonard Maltin (ed.), Leonard Maltin's Movie Guide : The Modern Era, Plume, Penguin Publishing Group, New York, 2017, p. 26. Sarah Wharton, „Alligator”, în John Berra (ed.), Directory of World Cinema: American Independent, Intellect Books, Bristol, UK, 2010, pp. 148–149. Scenariul filmului exploatează legenda urbană a , Jack Ryan, John Sayles, filmmaker : a critical study of the independent writer-director : with a filmography and a bibliography, McFarland, Jefferson, NC, 1998, pp. 41–42. Doug Alderson, America's Alligator A Popular History of Our Most Celebrated Reptile, The Lyons Press, Guilford, 2020, p. 72. care a apărut în anii 1950. Calum Waddell, Minds of Fear 30 Cult Classics of the Modern Horror Film, BearManor Media, Albany-Georgia, 2018. Rolurile principale au fost interpretate de actorii , și Michael V. Gazzo. Sarah Wharton, „Alligator”, în John Berra (ed.), Directory of World Cinema: American Independent, Intellect Books, Bristol, UK, 2010, p. 149. Filmul conține, de asemenea, o apariție a actriței Sue Lyon în ultimul ei rol pe ecran.
Filmul, a cărui acțiune are loc într-un oraș din Statele Unite ale Americii, prezintă operațiunea de urmărire și capturare a unui aligator gigantic, care trăiește de ani de zile în rețeaua de canalizare a orașului și îi ucide pe oamenii întâlniți în preajma sa. Ion Ciurdaru, „Film: Aligatorul”, în Cuvîntul liber, Târgu Mureș, anul III, nr. 194 (460), miercuri 2 octombrie 1991, p. 2. Aligatorul fusese aruncat în toaletă, atunci când era doar un pui, și suferise mutații în urma ingerării unor hormoni de creștere. Jack Ryan, John Sayles, filmmaker : a critical study of the independent writer-director : with a filmography and a bibliography, McFarland, Jefferson, NC, 1998, p. 42. Sarah Wharton, „Alligator”, în John Berra (ed.), Directory of World Cinema: American Independent, Intellect Books, Bristol, UK, 2010, p. 148.
Realizat într-o perioadă caracterizată prin apariția a numeroase filme cu monștri, în care omul devine adesea victima „răzbunării naturii”, Aligatorul conține numeroase asemănări cu „blockbuster”-urile Fălci (1975) și Piranha (1978) și se remarcă prin scenariul de bună calitate al lui John Sayles și prin regizarea iscusită de către Lewis Teague. John Kenneth Muir, Horror films of the 1980s, McFarland & Company, Inc., Publishers, Jefferson, North Carolina, 2007, p. 57. Criticii de film au evidențiat că Aligatorul respectă formula specifică a filmelor cu monștri, dar se ridică la un nivel mai înalt prin umorul său de bună calitate Jack Ryan, John Sayles, filmmaker : a critical study of the independent writer-director : with a filmography and a bibliography, McFarland, Jefferson, NC, 1998, p. 43. și prin introducerea unor elemente de critică socială. Jack Ryan, John Sayles, filmmaker : a critical study of the independent writer-director : with a filmography and a bibliography, McFarland, Jefferson, NC, 1998, p. 41.
O continuare intitulată a fost lansată direct în format video în 1991. În ciuda titlului, acest film nu are aceleași personaje și nici aceiași actori ca filmul original, iar acțiunea este în esență asemănătoare cu cea a primului film. Un joc de societate inspirat de acest film a fost distribuit de în 1980.
Rezumat
În 1968 o adolescentă aflată în vacanță împreună cu familia ei în Florida cumpără un pui de aligator american de la o fermă de crocodili. După ce familia se întoarce acasă, tatăl ursuz al fetei, care suferă de fobie de animale, aruncă imediat aligatorul, pe care fata îl numise Ramón, în vasul de toaletă al familiei și îl trimite astfel în rețeaua de canalizare al orașului.
Doisprezece ani mai târziu, în 1980, aligatorul supraviețuiește hrănindu-se cu animale de companie moarte, care sunt aruncate în rețeaua de canalizare. Jack Ryan, John Sayles, filmmaker : a critical study of the independent writer-director : with a filmography and a bibliography, McFarland, Jefferson, NC, 1998, p. 44. Unele animale fuseseră folosite de compania locală Slade Pharmaceutical pentru testarea unei formule experimentale destinate să crească producția de carne din fermele agricole, fiind injectate cu hormoni de creștere. Compania abandonase, între timp, acest proiect de cercetare, deoarece hormonii injectați creșteau nu doar dimensiunile, ci și metabolismul animalului, făcându-l să dobândească un apetit insațiabil. Puiul de aligator ingerase în cursul anilor cantități mari din hormonul de creștere, suferind mutații și devenind un monstru de 10–11 m cu o piele aproape impenetrabilă, asemănător cu crocodilii masivi din Cretacicul târziu care-i vânau pe dinozaurii de dimensiuni mici.
Aligatorul începe să-i pândească și să-i devoreze pe muncitorii pe care îi întâlnește în canalizare, iar apariția în bazinele de filtrare a unor părți ale corpului îl atrage pe ofițerul de poliție David Madison, care, după un caz terminat prost în Saint Louis, a dobândit reputația că partenerii săi au un sfârșit tragic. Jack Ryan, John Sayles, filmmaker : a critical study of the independent writer-director : with a filmography and a bibliography, McFarland, Jefferson, NC, 1998, pp. 43–44. În timp ce David lucrează la acest nou caz, șeful său, Clark, îl prezintă erpetoloagei Marisa Kendall, femeia care, în adolescență, cumpărase aligatorul. David și Marisa colaborează la această investigație și devin ulterior iubiți.
Reputația lui David ca partener-ucigaș este confirmată atunci când aligatorul îl înhață pe tânărul polițist Kelly, care îl însoțește pe David în canalizare în căutarea unor indicii. Nimeni nu crede povestea lui David, din cauza lipsei cadavrului și parțial a intervenției magnatului local, care a sponsorizat experimentele ilegale de creștere și vrea să împiedice ancheta. Această situație se schimbă atunci când reporterul de tabloid Thomas Kemp pătrunde el însuși în canalizare și, sacrificându-și propria viață, furnizează dovezi fotografice ale fiarei. Povestea atrage rapid atenția publicului, panica se instalează în rândul localnicilor și este organizată o vânătoare a monstrului de către întregul oraș.
După ce poliția încearcă fără succes să scoată aligatorul din canalizare și să-l captureze, primarul îl suspendă din funcție pe David și solicită intervenția unei echipe SWAT. John Kenneth Muir, Horror films of the 1980s, McFarland & Company, Inc., Publishers, Jefferson, North Carolina, 2007, p. 58. Aligatorul scapă de urmăritori și iese la suprafață, omorând mai întâi un ofițer de poliție și apoi un băiat care, în timpul unei petreceri, este împins în piscina unde se ascundea aligatorul.
Urmărirea aligatorului continuă și este angajat un vânător de animale mari, colonelul Brock, pentru a ucide animalul care amenința viața locuitorilor. John Kenneth Muir, Horror films of the 1980s, McFarland & Company, Inc., Publishers, Jefferson, North Carolina, 2007, pp. 56–57. Eforturile municipalității eșuează încă o dată: Brock este ucis în timp ce urmărea fiara într-o suburbie a orașului, polițiștii acționează haotic și cad ei înșiși victime, iar aligatorul ajunge la o petrecere de nuntă din înalta societate găzduită chiar la conacul lui Slade; printre cei uciși se află însuși Slade, primarul orașului și omul de știință angajat de magnat pentru realizarea experimentelor hormonale. În cele din urmă, aligatorul se întoarce singur în canalizare, unde este așteptat de David, care detonează câteva bare de dinamită și astfel ucide fiara. În timp ce David și Marisa se îndepărtează de explozie, un alt pui de aligator cade prin canalul de scurgere în canalizare, făcând posibilă o repetare a acestui ciclu.
Distribuție
— detectivul David Madison — prof. dr. Marisa Kendall, specialist erpetolog Michael V. Gazzo — Clark, șeful poliției (menționat Michael Gazzo) — magnatul local Slade, proprietarul companiei Slade Pharmaceutical — Luke Gutchel, proprietarul unui magazin de animale de companie (menționat Sidney Lassick) — primarul Ledeux — polițistul Jim Kelly, însoțitorul lui Madison în expediția din canalizare — colonelul Brock, vânătorul de animale mari — reporterul de tabloid Thomas Kemp John Lisbon Wood — nebunul cu bomba de la secția de poliție James Ingersoll — Arthur Helms, omul de știință angajat de Slade — Bill Kendall, tatăl Marisei Patti Jerome — Madeline Kendall, mama Marisei — reportera care-i ia un interviu Marisei Kendall Sue Lyon — reportera de teren a postului TV NBC — fetița Marisa Buckley Norris — medicul legist Bob (menționat Buckly Norris) — muncitorul instalator Callan Tom Kindle — crainicul luptei cu aligatorii Jim Brockett — Bobby Purcell, luptătorul cu aligatorii din Florida Simmy Bow — Seedy, vânzătorul de aligatori arestat la cererea lui Madison — polițistul Shamsky Stan Haze — polițistul Meyer James Arone — polițistul Sloan — sergentul Rice, responsabilul cu logistica — băiețelul Joey — mama lui Joey (menționată Micol) Frederick Long — polițistul Sparks, cel care developează fotografiile lui Kemp Ed Brodow — polițistul Ross Larry Margo — polițistul Stanley Philip Luther — polițistul Purdy John F. Goff — polițistul Ashe Elizabeth Halsey — polițistă Barry Chase — polițist Richard Partlow — polițistul care-l cheamă pe Madison de la bazinul de colectare Jerado Decordovier — vânzătorul aligatorului Ramón (menționat Jeradio De Cordovier) — vânzător de aligatori Vincent De Stefano — vânzător de aligatori JoJo D'Amore — vânzător de aligatori (menționat Jo Jo D'Amore) Bella Bruck — dna Loomis, proprietara câinelului Taffy — asistenta medicală Ann Danny Baseda — Frank, șeful unei echipe SWAT care comunică prin radio Tink Williams — golanul Hector, recrutat de col. Brock Corkey Ford — golanul Chi Chi, recrutat de col. Brock (menționat Corky Ford) Charles R. Penland — golanul Tyrone, recrutat de col. Brock Anita Keith — femeia în vârstă care blochează gura de canal cu mașina Margaret Muse — organizatoarea petrecerii de nuntă Michael Misita — reporterul 1 Harold Greene — reporterul 2 (de la postul TV ABC) Jim Alquist — reporterul 3 Margie Platt — mireasa, fiica lui Slade Nike Zachmanoglou — servitoarea de la nuntă Gloria Morrison — femeia cu care vorbește Slade la grătar — paznicul de la intrarea pe domeniul Slade (menționat Michael Mazurki) — Ramón Aligatorul (nemenționat) Robert Hammond — invitat la nuntă (nemenționat) Amy Panter — invitată la nuntă (nemenționată)
Context istoric Anii 1970 au fost caracterizați, potrivit istoricilor de film, prin apariția a numeroase filme cu monștri, în care omul devine adesea victima „răzbunării naturii”. Unele filme apărute în acei ani prezintă comportamentul agresiv al animalelor față de oameni în urma încălcării echilibrului ecologic prin folosirea unor substanțe dăunătoare precum otrăvurile sau pesticidele: invazia unor iepuri mutanți în Night of the Lepus (1972), atacul mai multor specii de animale asupra membrilor unei familii americane în Frogs (1972), agresivitatea letală a unor șobolani uriași în The Food of the Gods (1976), invazia unor tarantule gigantice într-o zonă rurală în Kingdom of the Spiders (1977) și atacul unor furnici mutante în Empire of the Ants (1977). Succesul financiar uriaș al filmului Fălci (1975) al lui Steven Spielberg a determinat marile studiouri americane să introducă în planurile de producție un număr tot mai mare de filme cu monștri sângeroși precum Grizzly (1976) și Piranha (1978), care prezentau confruntări îndârjite ale omului cu fiarele sălbatice.