Furtună deasupra Asiei (în ) este un film sovietic alb-negru din 1965, regizat de cineastul uzbec de origine tadjică Kamil Iarmatov. ***, „Festivalul filmului sovietic”, în Contemporanul, anul XIX, nr. 44 (994), vineri 29 octombrie 1965, p. 5.***, „Festivalul filmului sovietic”, în Scînteia, anul XXXV, nr. 6789, marți 2 noiembrie 1965, p. 1.***, „Filmele lunii octombrie”, în Informația Bucureștiului, anul XIII, nr. 3765, joi 16 septembrie 1965, p. 1.***, „Cronica filmului: Furtună deasupra Asiei”, în Informația Bucureștiului, anul XIII, nr. 3813, joi 11 noiembrie 1965, p. 2. Acest film este primul din trilogia istorico-revoluționară a lui Kamil Iarmatov (Furtună deasupra Asiei, Călăreții Revoluției și Moartea consulului negru). Michael Rouland, Gulnara Abikeyeva, Birgit Beumers (ed.), Cinema in Central Asia: Rewriting Cultural Histories, I.B. Tauris, Londra, 2013.

Filmul prezintă o serie de evenimente istorice ficționale petrecute în perioada februarie–octombrie 1917 în Turkestan Олег Геннадьевич Обичкин [Oleg Ghennadievici Obicikin], Молодежи о партии: Метод. пособие в помощь пропагандисту, Молодая гвардия, Moscova, 1975, p. 76.L. Voiculescu, „Filmele sâptâmînii de la 8 la 14 noiembrie”, în Drum nou, Brașov, anul XXII, nr. 6486, duminică 7 noiembrie 1965, p. 2. și se axează îndeosebi pe lupta proletariatului uzbec pentru cucerirea puterii politice.A.T., „Ghid săptămînal: Ecranul”, în Scînteia tineretului, anul XXI, seria II, nr. 5119, duminică 31 octombrie 1965, p. 2. Personajul principal este conducătorul rebel Iusup Ialantuș, care se transformă în anii Războiului Civil Rus într-un erou național uzbec. Revoluționarul rus Vasili Șciukin și prietenul său, tânărul uzbec Djamal Ahmedov, îl ajută pe Ialantuș să înțeleagă evenimentele istorice care aveau loc în acei ani și îl conving să se alăture forțelor care luptau pentru victoria Revoluției Sovietice. Forțele revoluționare ale proletariatului din Turkestan, împreună cu detașamentul de războinici uzbeci condus de Ialantuș, au confruntări înverșunate cu trupele contrarevoluționare pentru instaurarea puterii sovietice în acea regiune îndepărtată a Rusiei.Nae Cosmescu, „Microcronica filmelor sâptâmînii”, în Secera și ciocanul, Pitești, anul XVI, nr. 3782, miercuri 6 iulie 1966, p. 2.C.I. Nefil, „Filmele săptămînii”, în Oltul, Slatina, anul I, nr. 151, miercuri 14 august 1968, p. 2.

Criticii de film contemporani au consemnat că filmul Furtună deasupra Asiei iese în evidență prin prezentarea inedită (la acea vreme) a evenimentelor furtunoase ale Marii Revoluții Sovietice într-una din provinciile îndepărtate ale Rusiei și prin imaginea complexă a conducătorului rebel Iusup Ialantuș, care a fost asemănat cu un erou viteaz al baladelor populare orientale, dar au susținut că restul personajelor nu sunt dezvoltate suficient de profund pentru a putea fi reținute de spectatori.

Rezumat

În timpul Războiului Civil Rus, tânărul Djamal Ahmedov se întoarce în natal, unde observă că niște intruși jefuiesc și incendiază casa unchiului său. Încearcă să se opună acelor intruși, dar, după o scurtă luptă, este capturat și condus la conducătorul grupului de bandiți, care se numește Iusup Ialantuș. Conducătorul îi spune că se răzbună pe , pradă și incendiază averea beilor bogați, dar „dă totul săracilor”. În schimb, el îl roagă pe Djamal să-i spună cum a ajuns acolo. Tânărul povestește că a fost arestat în anul 1916, în urma unei revolte, și că s-a aflat timp de șase luni într-o închisoare din Petrograd, de unde a fost eliberat după izbucnirea Revoluției din Februarie. Mergând pe stradă, el a luat parte la linșarea unui jandarm, care a reușit să-l rănească înainte de a muri. Astfel, în loc să se întoarcă acasă, a fost internat pentru un timp într-un spital. După instalarea în fruntea guvernului provizoriu a liderului socialist Aleksandr Kerenski, Djamal a pornit cu un tren către ținutul natal și, fiind anunțat pe drum că trupele loiale lui Kerenski luaseră cu asalt orașul Aktiubinsk, a sărit din tren și a fost nevoit să se întoarcă acasă pe jos.

După ce-și încheie povestea, tânărul îi roagă pe insurgenți să nu jefuiască și să nu incendieze ceea ce le aparține deja și să nu-i ucidă pe cei bogați, ci să-i supună judecății unui tribunal revoluționar. Ialantuș decide să-l verifice pe Djamal și îi ordonă să-și spânzure propriul unchi, care este un om bogat. Cu toate acestea, Djamal refuză și amintește numele lui Lenin, câștigând astfel respectul lui Ialantuș și dobândind renumele de „bun călăreț” (în ). Știind că Revoluția Rusă nu s-a încheiat încă și că masele populare din Turkestan trăiesc o stare de confuzie, tânărul pleacă în orașul Tașkent, unde se implică în mod activ în lupta proletariatului pentru cucerirea puterii politice.

Djamal Ahmedov participă la o reuniune a din Tașkent, condus de comisarul sovietic Vasili Șciukin, în cadrul căreia se decide rechiziționarea pâinii pentru a o împărți populației și a combate astfel foametea existentă în regiune. Ședința este întreruptă de pătrunderea unui grup de soldați conduși de un general, care încearcă să-i aresteze pe comuniști pentru a-i judeca conform legilor de război, dar planul reprezentanților guvernului provizoriu este dejucat de militarii revoluționari. Între timp, beiul local Kaflanbek strânge pâine de la cei bogați, pretinzând că o va distribui săracilor, dar când săracii ajung la depozitul lui află că paznicii bolșevici au fost uciși și că pâinea a fost furată. Oamenii lui Kaflanbek susțin că i-au văzut în aceeași noapte pe războinicii lui Ialantuș fugind din oraș și îl acuză pe Ialantuș că a trimis un grup de războinici pentru a jefui depozitul. Tânărul Djamal ajunge în tabăra prietenului său și îl găsește participând la o competiție de lupte; el îi comunică această veste. Călăreții lui Ialantuș îl răpesc pe Kaflanbek, care mărturisește că el a furat pâinea și i-a ucis pe paznicii bolșevici. Ialantuș vrea să-l omoare, dar Djamal cere ca judecata să se desfășoare în conformitate cu legea revoluționară. Ca urmare, Kaflanbek este condamnat la moarte de un tribunal revoluționar și împușcat, dar fiul său, Aziz, nu recunoaște judecata ad-hoc și cere ajutor unei unități militare contrarevoluționare; detașamentul lui Ialantuș deviază însă traseul trenului cu care călătoreau militarii Armatei Albe și capturează armamentul trimis în Turkestan.

Între timp, vestea izbucnirii Revoluției din Octombrie (care a răsturnat guvernul provizoriu al lui Kerenski) ajunge la Tașkent, iar Djamal și Ialantuș participă în mod activ la instaurarea puterii sovietice în oraș. Detașamentul condus de Djamal ocupă Oficiul Telegrafic, iar călăreții din Ialantuș pătrund în sediul băncii locale. Generalul rus refuză să recunoască noua putere și atribuțiile Comitetului Revoluționar și se baricadează cu unitatea sa în cetate, care devine ultimul bastion al contrarevoluționarilor. Djamal este trimis în cetate ca delegat al revoluționarilor, dar militarii îl arestează. În ajutorul revoluționarilor vin călăreții lui Ialantuș, care se prefac că trec de partea Gărzilor Albe și sunt primiți astfel în cetate, dar deschid apoi porțile fortăreței, permițând atacarea ei. Revoluționarii ocupă astfel cetatea și îl eliberează pe Djamal. Cu toate acestea, Aziz, fiul beiului Kaflanbek, îmbrăcat în uniformă de subofițer rus, pândește după un colț și îl ucide pe Ialantuș cu un foc de pistol, fiind împușcat apoi de revoluționari. Focuri de artificii răsună ulterior deasupra cetății eliberate în memoria lui Ialantuș și a revoluționarilor uciși.

Distribuție

Șukur Burhanov — Iusup Ialantuș (Yusup Yalantush), comandantul unui detașament de războinici uzbeci Ruslan Ahmetov — Djamal Ahmedov (Jamol Ahmedov), un tânăr bolșevic uzbec care poartă o pălărie doppa Anatoli Soloviov — Vasili Șciukin, comisar bolșevic rus, președintele Comitetului Revoluționar din Tașkent Abbas Bakirov — beiul Kaflanbek (Qoflonbek), proprietarul unui depozit de cereale, conducătorul grupării contrarevoluționare din Tașkent Nariman Latipov — Aziz, fiul lui Kaflanbek Aleksandr Barușnoi — general rus, comandantul unității militare locale din Tașkent Pavel Pervușin — revoluționarul rus din Petrograd care deschide porțile închisorii (nemenționat) Galina Teplinskaia — Mașa, o femeie din Petrograd (nemenționată) Aleksei Smirnov — brutarul din Petrograd (nemenționat) Aleksandr Afanasiev — jandarmul ucis la Petrograd (nemenționat) Serghei Golubev — un revoluționar rănit la cap din spital (nemenționat) Aleksandr Susnin — marinarul din spital care discută cu Șciukin (nemenționat) Sagat Talipov — beiul Bogachar Samvai, unchiul lui Djamal (nemenționat) Liutfi Sarîmsakova — mama lui Djamal (nemenționată) Rahim Pirmuhamedov — acolit al beiului Kaflanbek (nemenționat) Saifi Alimov — bei (nemenționat) Gurmindji Zavkibekov — revoluționar uzbec (nemenționat) Gani Agzamov — războinic bătrân al lui Ialantuș (nemenționat) Aleksei Malkovski — directorul băncii (nemenționat) Fedor Kotelnikov — Serghei Ivanovici, tipograf revoluționar (nemenționat) Kamil Iarmatov (nemenționat) Oleg Mațipulo (nemenționat)

Dublaj de voce (în limba rusă) Grigori Gai — Iusup Ialantuș Vladimir Kostin — Djamal Ahmedov Nikolai Haritonov — Vasili Șciukin Efim Kopelean — Kaflanbek Boris Pavlov-Silvanski — Aziz, fiul lui Kaflanbek Emmanuil Șvarțberg — generalul

Producție Ideea filmului thumb|160 px|Figura lui Kamil Iarmatov reprezentată pe un timbru emis în Uzbekistan Ideea de a face un film cu acest subiect a fost sugerată de prim-secretarul Comitetului Central al Partidului Comunist din RSS Uzbecă, Șaraf Rașidov. În 1962 liderul politic uzbec i-a invitat la biroul său pe dramaturgul și scenaristul uzbec Ibraghim Rahimov (1916–2001), directorul studioului Uzbekfilm, și pe cineastul de origine tadjică Kamil Iarmatov (1903–1978), Камил Ярматович Ярматов, Возвращение: Книга воспоминаний, Искусство, Moscova, 1980, pp. 273–276. Камил Ярматович Ярматов, Возвращение, Изд-во литературы и искусства имени Гафура Гуляма, Tașkent, 1987, pp. 181–183. care realizase filme celebre ca Alișer Navoi (1948) și Avicenna (1956) Федор И. Раззаков, Жизнь замечательных времен : шестидесятые : 1968 [Jizn zameceatelnîh vremen : șestideseatîe : 1968], vol. II, Товарищество научных изданий КМК, Moskva, 2021 / Tovarishchestvo nauchnykh izdaniĭ KMK, Moscova, 2022, p. 38. și căuta în acea vreme un subiect pentru un nou film. Cineastul s-a întâlnit acolo și a conversat cu scriitorii uzbeci Kamil Iașen (1909–1997) și Nazir Safarov (1905–1985).

Rașidov i-a cerut cineastului Iarmatov (care se stabilise în anul 1940 în Uzbekistan), în numele Comitetului Central al Partidului Comunist din RSS Uzbecă, să realizeze un film despre instaurarea puterii sovietice în Turkestan, în scopul sărbătoririi a 40 de ani de la înființarea RSS Uzbece. Nu era prima propunere pe care i-o făcea liderul comunist uzbec, el sugerându-i în 1958 să facă un film inspirat din „Poemul celor doi îndrăgostiți” al poetului persan Abdul-Qādir Bēdil, care a trăit în secolul al XVII-lea; acel film, gândit inițial ca o coproducție sovieto-indiană, a fost tărăgănat mai mulți ani și a fost realizat abia în 1966. Iarmatov a răspuns că este greu de făcut un film pe tema Revoluției care să rivalizeze cu creațiile maeștrilor cinematografiei sovietice, dar Rașidov i-a sugerat să citească piesa Zori deasupra Asiei (în ) scrisă de Safarov pentru din Tașkent, spunându-i că ea îi va da un impuls imaginației. Liderul comunist a adăugat că spectatorii au nevoie să vadă un personaj romantic și optimist.