Caransebeș este un municipiu în județul Caraș-Severin, Banat, România, format din localitatea componentă Caransebeș (reședința), și din satul Jupa. În Evul Mediu până în secolul al XVI-lea Caransebeșul a fost centrul politic al unui district românesc care se bucura de autonomie și istorie proprie.Vicențiu Grozescu, Istoria districtelor românești din Banatul timișan, "Familia", nr. 16-31, Oradea, 1890 passim. Se află la confluența râurilor Timiș și Sebeș, ultimul curgând din Munții Țarcu. În vest, se află în contact direct cu Munții Banatului. Este un important nod feroviar, fiind localizat la aproximativ 40 km depărtare de Reșița, 45 km de Lugoj, 21 km de Oțelu Roșu, 70 km de Hațeg și în jur de 25 km depărtare de stațiunea de schi Muntele Mic, aflată în Munții Țarcu.

Climă Clima din Caransebeș este oarecum blândă. Influențele climatice submediteraneene sunt prezente într-o oarecare măsură. Temperaturile nu scad prea jos iarna (având o medie de 0 – 15 °C), dar verile pot fi calde (media 30 – 40 °C). Precipitațiile pot fi foarte abundente pe parcursul anului.

Istorie

Primele așezări pe acest teritoriu ar data din timpurile dacice. Descoperirile arheologice cum ar fi urmele unor construcții preromane, morminte de tip tumular, dau mărturie până astăzi de acest fapt. Romanii au fost cei care au construit castrul de la Tibiscum, care a fost descoperit de arheologi lângă satul apropiat Jupa. Tibiscum este considerat una dintre porțile creștinismului în Dacia.

În 1350 este atestat districtul românesc Sebeș, care mai târziu a inglobat districtul Caran, devenind astfel cunoscut ca districtul Caransebeș. În anul 1385 este atestat mănăstirea franciscanilor din Caransebeș, ridicată probabil în timpul regelui Ludovic de Anjou (1342-1382).Adrian Andrei Rusu, Dicționarul mănăstirilor din Transilvania, pag. 87. Mănăstirea a fost construită pe vechile ziduri ale unei biserici ortodoxe de rit răsăritean, dovadă fiind altarul poziționat cu fața către nord-est. Ruinele au fost scoase la lumină întâmplător în anul 1988, cu prilejul unor lucrări de urbanism. Ele sunt vizibile si astazi in centrul orasului. Ca urmare a Bătăliei de la Varna din 1444, Banatul și districtul Caransebeșului au fost prădate de turci.

În anul 1738 Caransebeșul a fost ars în intregime de „vlahi”, în timpul răscoalei românilor împotriva Imperiului Austriac, cum menționează cronica franciscană.Rusu, Op. cit., pag. 88. Românii s-au revoltat împotriva fiscalității impuse de administrația imperială și împotriva măsurilor de reformă impuse de imperiali. Refacerea orașului s-a realizat rapid. În anul 1788 orașul a fost ars în cursul unei incursiuni otomane. Noua biserică franciscană, construită în secolul al XVIII-lea, funcționează în prezent ca biserică parohială romano-catolică, la vest de vechiul sit arheologic, lângă care a fost construită noua catedrală ortodoxă, sub conducerea episcopului Laurențiu Streza.

După ce căile ferate au început să apară, rolul Caransebeșului a crescut continuu. La sfârșitul secolului al XIX-lea românii din oraș l-au ales deputat în Parlamentul Ungariei pe Traian Doda, fost general în armata austriacă și un mare luptător pentru puținele drepturi politice pe care românii le aveau la acea dată în cadrul dualismului austro-ungar.

În 1896, a fost ales primar al orașului Constantin Burdia, o figură foarte complexă și controversată datorită pozițiilor sale politice pro-maghiare, dar cu importante realizări administrative. Câteva dintre proiectele sale sunt: Sediul primăriei: a inițiat și coordonat construcția noului palat administrativ al primăriei din Caransebeș. Lucrări hidrotehnice: după o serie de inundații devastatoare, a dispus ridicarea și consolidarea digurilor de protecție (cunoscute local sub numele de „dâlme”) de-a lungul cursurilor râurilor Timiș și Sebeș. Infrastructura de transport: a coordonat amplasarea unui pod metalic peste Sebeș, care asigura legătura directă cu cartierul Caransebeșu Nou, precum și construirea unui pod de fier peste Timiș.

Pentru susținerea financiară a acestor obiective, administrația condusă de Burdia a contractat un împrumut substanțial în valoare de 310.000 de coroane de la „Prima casă de păstrare din Budapesta” (Pesti Hazai Első Takarékpénztár), rambursabil pe o durată de 50 de ani, cu o dobândă anuală de 5,25%. Pentru garantarea creditului, au fost ipotecate veniturile comunale, bunurile orășenești, taxele pentru trecerea podului și taxele percepute pentru scaunul de măcelărit. Din 1906, Burdia a fost deputat de Caransebeș în Dieta Ungariei, funcție din care a militat pentru crearea unui liceu în localitate. Deși decretul imperial din 1873 prevăzuse un gimnaziu cu limba de predare română, în 1907 a fost fondat la stăruința sa un gimnaziu de stat complet maghiarizat (actualul Colegiu Național Traian Doda), măsură criticată în presa românească ca o deturnare a intereselor comunității grănicerești. Clădirea noului liceu a fost construită între anii 1913 și 1916 și inaugurată oficial în mai 1918.

În urma unirii Transilvaniei cu România din 1918, Caransebeșul a devenit parte a României Mari. În timpul regimului comunist a fost construit Aeroportul Caransebeș și o bază aeriană în apropierea orașului.

Stema municipiului Stema oficială a municipiului Caransebeș a fost adoptată de Guvern prin Hotărârea nr. 1533/2002. Aceasta se compune dintr-un scut curbat la bază, tăiat-despicat în talpă.

Primul cartier, pe roșu, conține o cetate medievală de argint, cu două turnuri ascuțite și poartă centrală închisă, însoțită de un "soare-răsare" și o lună, ambele de aur. Deasupra cetății planează un braț drept înzăuat cu spadă, tot de argint. Cartierul al doilea, pe albastru, îl prezintă pe Sfântul Gheorghe ecvestru, străpungând cu sulița anticristul reprezentat printr-o amfipteră, totul de argint. Aureola Sfântului Gheorghe și solzii animalului sunt executate din aur. Al treilea cartier, pe aur, reprezintă un soldat roman cu scutul lăsat, sprijinindu-se într-o suliță cu vârful în jos, totul de culoare albă, ce sugerează marmura. Scutul este timbrat de o coroană murală din argint cu cinci turnuri crenelate, simbolizând statutul de municipiu al localității.

Semnificația elementelor însumate

Armele primului cartier fac trimitere la secolul al XIII-lea, perioadă în care Caransebeșul este atestat documentar și în care orașul fortificat cunoaște o puternică dezvoltare.

Urbea este cunoscută ca un bastion de apărare a creștinătății împotriva invaziei păgâne, iar cei doi aștri semnifică libertatea, belșugul, veșnicia, dar și înnoirea Caransebeșului.

Cartierul albastru, care semnifică credință, speranță și sinceritate, este rezervat credinței creștine a locuitorilor.

Sfântul militar, patron spiritual al Episcopiei de Caransebeș, reprezintă victoria Binelui împotriva Răului.

Soldatul roman din ultimul cartier este întruchiparea lui Virtus, zeu roman al curajului, și face trimitere la virtuțile tradiționale: cinstea, curajul, sinceritatea, însușiri morale tipice locuitorilor acestei așezări.

Educație

250px|thumb|right|Colegiul Național „Constantin Diaconovici Loga” 250px|thumb|right|Colegiul Național „Traian Doda”

În Caransebeș, principalele instituții de învățământ sunt colegiul național „Constantin Diaconovici Loga” și colegiul național „Traian Doda”. Aceste institute nu servesc doar orașul, dar și nordul județului.

Transporturi Caransebeșul a fost conectat la rețeaua feroviară în anul 1876, odată cu inaugurarea căii ferate Timișoara–Caransebeș. În anul 1879 aceasta a fost prelungită până la Orșova și interconectată cu rețeaua de căi ferate din Regatul României.

Demografie

Conform recensământului efectuat în 2021, populația municipiului Caransebeș se ridică la 21.714 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 24.689 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (80,36%), iar pentru 16,66% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (73,05%), cu minorități de baptiști (2,99%), romano-catolici (2,92%) și penticostali (2,08%), iar pentru 17,44% nu se cunoaște apartenența confesională.

Recensământul din 1900 Conform recensământului maghiar din 1900, din 6.497 de locuitori, 3.305 erau români (50,86%), 2.028 germani (31,21%, inclusiv evreii), 875 maghiari (13,46%), 159 cehi (2,44%) și țigani, 106 sârbi (1,63%); din punct de vedere religios, 3.400 erau ortodocși, 2.370 romano-catolici, 380 evrei, 174 calviniști, 100 evanghelici și 71 greco-catolici. 62% din populație știa să citească și să scrie, iar 25% dintre nemaghiari vorbeau maghiara.

Politică și administrație Municipiul Caransebeș este administrat de un primar și un consiliu local compus din 19 consilieri. Primarul, , de la , este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:

Personalități George Buitul (1589-1635), rector al misiunii iezuite, filolog; Gavril Ivul (1619 - 1678), călugăr iezuit român, profesor de filosofie și teologie; Constantin Diaconovici Loga (1770-1850), pedagog și scriitor; Theodor Seracin (1836-1901), general; Ioan Nemoianu (1847-1906), jurist, primul primar român al Caransebeșului, în perioada 1886-1891; Wilhelm Klein (1850-1924), arheolog; Ion Dragalina (1860-1916), general; Constantin Burdia (1861-1924), politician, primar al Caransebeșului și deputat în Dieta Ungariei; Traian Băcilă (1867-1931), general; René Fülöp Miller (1891-1963), sociolog și scriitor; Aura Buzescu (1894-1992), actor; Nicolae Corneanu (1923-2014), mitropolit; Sorin Grindeanu (n. 1973), politician; Adrian Marcu (n. 1973), scriitor; Raul Opruț (n. 1998), fotbalist.

Galerie

Bibliografie Bona, Petru, Caransebeș (contribuții istorice), Caransebeș, 1989 Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Țara”, Timișoara, 1935 Vlăsceanu, Gheorghe - Orașele României, Editura Odeon, București 1998, ISBN 973-9008-69-0 Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naționalitate, jud. Caraș-Severin 1880 - 2002,  ***INSSE, Comunicat Recensământul Populației și al Locuințelor, Caraș-Severin, 2 februarie 2012 Ș. Pascu. Voievodatul Transilvaniei, vol II, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979, p. 156-157

Note

Lectură suplimentară Monografia orașului Caransebeș: împreună cu monografiile bisericilor, a episcopiei, a institutului teologic și pedagogic și cu bibliografiile celor care au lucrat în aceste instituții, Andrei Ghidu, Iosif Bălan, Editura Mirton, 2000 Tiparul Românesc Diecezan din Caransebeș: 1885-1918, Petru Călin, Editura Banatica, 1996

Vezi și Villa rustica de la Caransebeș Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Caransebeș Mănăstirea franciscană din Caransebeș Râul Timiș între Rusca și Prisaca (sit de importanță comunitară)

Legături externe

Site-ul oficial al primăriei Caransebeșului Caransebeș - municipiu din județul Caraș - Severin, România Site de informatii din Caransebes

Caransebeș Caransebeș Caransebeș Caransebeș