Cortinarius caerulescens (Jacob Christian Schäffer, 1774 ex Elias Magnus Fries, 1838), a încrengăturii Basidiomycota, din familia Cortinariaceae și genul Cortinarius,Index FungorumMycobank este o ciupercă necomestibilă care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). O denumire populară nu este cunoscuta. În România, Basarabia și Bucovina de Nord, se dezvoltă de la câmpie la munte, pe sol calcaros, solitar sau în grupuri, în păduri de foioase precum în cele mixte, preferat sub carpeni și fagi. Timpul apariției este din iunie până în octombrie (noiembrie), fiind o specie destul de rar întâlnită.Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 214-215, ISBN 978-3-440-13447-4Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 176-177, ISBN 88-85013-25-2

Taxonomie thumb|left|120px|J. C. Schäffer Numele binomial a fost determinat drept Agaricus caerulescens de cunoscutul savant german Jacob Christian Schäffer în volumul 4 al operei sale Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur icones, nativis coloribus expressae din 1774.Jacob Christian Schäffer: „Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur icones, nativis coloribus expressae”, Editura J.J. Palmium, Erlangen 1774 vol. 4, p. 17, , tab 34 Apoi, în 1838, renumitul om de știință suedez Elias Magnus Fries a transferat specia corect la genul Cortinarius sub păstrarea epitetului, de verificat în cartea sa Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum,Elias Fries: „Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum”, Editura Typographia Academica, Uppsala (1836-1838), p. 265 fiind numele curent valabil (2021).

Trebuie menționat, că specia Cortinarius caesiocyaneus, descrisă de micologul bavarez Max Britzelmayr în volumul 1 al lucrării sale Zur Hymenomyceten-Kunde din 1895Max Britzelmayr: Zur Hymenomyceten-Kunde, vol. I, 1–16, cu 55 plăci colorate, Editura Friedlaender & Sohn, Berlin 1895, p.10 este vazutä pe o parte sinonim al speciei descrise aici, pe de alta ca specie independentă, astfel, de exemplu, de micologii Bruno Cetto.Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 198-199, ISBN 3-405-12124-8 și Hans E. Laux.Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 374-375, ISBN 978-3-440-14530-2

Epitetul specific este derivat din cuvântul latin (=albăstrui în diverse nuanțe),Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 156 datorită aspectului ciupercii, mai presus de toate în tinerețe.

Descriere thumb|left|260px|Bres.: Cortinarius caerulescens Pălăria: destul de cărnoasă are un diametru între 5 și 10 (12) cm, este la început boltită emisferic cu marginea răsucită spre interior, apoi convexă, aplatizându-se cu timpul și adesea ceva adâncită în centru. Cuticula netedă care se poate îndepărta ușor de pălărie este pe vreme uscată mată, mătăsoasă, ușor încarnată fibros, dar la umezeală foarte slinoasă, adesea mucoasă (cauza pentru ce a fost asociată subgenului Phlegmatium pe vremuri). Coloritul este la început gri-albăstrui până palid albastru-violet, decolorându-se cu timpul deschis gri-albăstrui până gri-ocru. În tinerețe poartă între marginea pălăriei și picior fragmente ale vălului parțial în formă de cortină palid gri-albăstruie cu nuanțe liliacee, formată din fibre foarte fine ca păienjeniș. Lamelele: sunt destul de subțiri și strânse cu lameluțe intercalate și unele chiar bifurcate, inițial drepte apoi slab bombate, fiind învăluite la început de sus menționata cortină palid gri-albăstruie. Coloritul este în tinerețe gri violaceu-albastru, asemănător celui al cuticulei, devenind cu timpul mai deschis gri-albăstrui adesea cu nuanțe brun-gălbuie până deschis maronii și la bătrânețe brun-ruginiu. Piciorul: are o lungime de 5-8 (10) cm și o lățime de 1,5- 2 (2,5) cm, este neted, ferm, plin, dar în vârstă spongios pe dinăuntru, spre sus mai mult sau mai puțin cilindric, dar îngroșându-se spre baza pronunțat tivit bulbos-zgrunțuroasă. Nu poartă un inel. Coloritul este spre pălărie gri-albăstrui, spre bază albicios. Baza inițial albă se colorează cu avansarea în vârstă mai întâi galben, apoi brun. Carnea: rămâne pentru timp lung fermă, este albicioasă, mai târziu gri-albăstruie în picior și mai mult sau mai puțin galbenă sub cuticulă, decolorându-se în vârstă, începând la bază, galben-maroniu până brun-roșiatic. Odată tăiată longitudinal, carnea nu schimbă culoarea. Mirosul este inițial imperceptibil, repede însă neplăcut sever, puternic stătut până pământos și gustul blând, dar ceva mucegăit, asemănător drojdiei. Caracteristici microscopice: are spori ocru-gălbui, elipsoidali, aproape în formă de migdale, aspri și fin verucoși, cu o mărime de 9-10 x 5-7 microni. Pulberea lor este deschis ruginie. Basidiile (celulele purtătoare de spori) înguste și cilindric-clavate cu 4 sterigme fiecare măsoară 25-35 x 6-9 microni. Cistidele (elemente sterile situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) mai scurte și în formă de măciucă nu sunt descrise mai precis.Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XIII, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1930, p. + tab. 617 Reacții chimice: carnea și cuticula se decolorează cu Hidroxid de potasiu numai slab ocru-gălbui până deschis maroniu.http://www.pilzflora-ehingen.de/pilzflora/arthtml/ccoerulescens.php Pilzflora Ehingen]

Confuzii Cortinarius caerulescens poate fi confundat ușor cu alte specii de colorit similar, ca de exemplu cu Clitocybe nebularis,(limitat comestibil), Lepista nuda (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 322-323, ISBN 3-405-11774-7Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 314-315, ISBN 88-85013-37-6 Cortinarius alboviolaceus (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 182-183, ISBN 3-405-12081-0 Cortinarius argentatus (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 188-189 - 1, ISBN 3-405-12081-0 Cortinarius balteatus (tânăr comestibil), Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 136-137, ISBN 3-405-12081-0 Cortinarius camphoratus (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 164-165, ISBN 3-405-12124-8 Cortinarius cumatilis (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 214-215, ISBN 3-405-12116-7 Cortinarius cyanites (necomestibil, în tinerețe cu lamele albastru-violete, la bătrânețe brun-violete, miros dulcișor și gust amar),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 160-161, ISBN 3-405-12124-8 Cortinarius dibaphus (necomestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 160-161, ISBN 88-85013-25-2 Cortinarius glaucopus (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 168-169, ISBN 3-405-12081-0 Cortinarius iodes (comestibil, cu cuticulă mucoasă, în tinerețe cu lamele violete, carnea fiind albă, miros și gust neostentativ),A. H. Smith: „Studies in the genus Cortinarius”, vol. 1, Editura Ann Arbor, Michigan 1939, p. 10-11 Cortinarius largus (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 146-147, ISBN 3-405-12124-8 Cortinarius malachius (necomestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 204-205, ISBN 88-85013-25-2 Cortinarius purpurascens (comestibil),Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 436, ISBN 3-85502-0450 Cortinarius salor (comestibil, cu cuticulă mucoasă, în tinerețe cu lamele violete, carnea fiind albicioasă până gri-brună cu nuanțe de albastru, miros și gust neostentativ),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 210-211, ISBN 3-405-12116-7 Cortinarius spilomeus, (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 172-173 - 2, ISBN 3-405-12124-8 Cortinarius torvus (necomestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 230-231, ISBN 88-85013-25-2 Cortinarius traganus (otrăvitor),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 178-179, ISBN 3-405-12081-0 Cortinarius violaceus (comestibil, pălăria, lamelele și carnea albastru-violet, miros de lemn de cedru și gust plăcut),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 226-227, ISBN 3-405-12116-7 respectiv Lepista glaucocana (comestibilă, cuticulă gri-albăstruie, lamele gri-violete sau roze, miros pământos),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 318-319, ISBN 3-405-12081-0 Lepista nuda (comestibilă),Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 80, ISBN 978-3-8427-0483-1 Lepista personata (comestibilă, pălărie pal gri-maronie, lamele albuie până gri-albăstruie, miros plăcut)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 322-323, ISBN 3-405-12081-0 sau cu Lepista sordida (comestibilă, mai mică și de colorit mai deschis, miros tare aromatic, ceva de pământ, câteodată de cianură.Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 312-313, ISBN 3-405-11774-7

Specii asemănătoare în imagini

Valorificare Folosirea acestei ciuperci pentru consum este foarte controversată. Unii autori îl descriu ca fiind otrăvitor, alții ca fiind comestibil.Pilzforum De fapt însă, specia este din cauza mirosului și al gustului destul de neplăcut necomestibilă. În plus, devenită între timp rară, ar trebui să fie cruțată și lăsată la loc.

Note

Bibliografie Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total) Oswald Bianco, Maria Theresia Jung: „Pilze”, Editura Verlag für Biohygiene, München 1955 Andreas Gminder, Tanja Böhning: „Welcher Pilz ist das?“, Editura Kosmos Naturführer, Halberstadt 2020, ISBN 3-4401-6452-7 German Josef Krieglsteiner, Andreas Gminder: „Die Großpilze Baden-Württembergs“, vol. 5: „Ständerpilze. Blätterpilze III“, Editura Ulmer, Stuttgart 2010, ISBN 978-3-8001-3572-1 <ref>Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 458-459, ISBN 978-3-440-14530-2 Edmund Michael: „Führer für Pilzfreunde“, Editura Salzwasser Verlag GmbH, Paderborn 2010, ISBN: 978-3-86195-499-6 Meinhard Michael Moser: „ Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983 „Revue Roumaine de Biologie: Série de biologie végétale”, vol. 24, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București 1979

Legături externe

Cortinarius caerulescens, var. violacee, film Cortinarius caerulescens, mai multe imagini

Categorie:Cortinarius Categorie:Micoriză Categorie:Ciuperci necomestibile Categorie:1774 în știință